Obligaţia de a face. Sentința nr. 2069/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2069/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 4124/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2069/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
obligația de a face, formulată de reclamantul BĂLILESCU G. M., cu domiciliul procesual ales în București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. C. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, cu sediul în C.,., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C. se declară competentă în soluționarea cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului:
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul B. G. M. a chemat în judecată Instituția P. / Serviciul Public Comunitar de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Nissan tip T31/D/X-TRAIL ,. JN1TCNT31U0034547, fără plata timbrului de mediu instituit prin OUG nr.9/2013.
Reclamantul, în motivarea demersului judiciar, arată – în esență, că a solicitat instituției pârâte să procedeze la înmatricularea autoturismului fără plata taxei pe care o consideră total nelegală, neconformă cu legislația comunitară, însă autoritatea nu a dat curs cererii sale.
Susține reclamantul că se relevă cu prisosință caracterul nelegal al taxei instituită prin OUG nr.9/2013 – act normativ care prin prevederile sale consacră o situație asemănătoare celei generată de prevederile OUG nr.50/2008 R și Legii nr.9/2012, de vreme ce:
a) Prin stabilirea acestui timbru de mediu, legea încălcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
b) Din perspectiva dreptului comunitar, ilegalitatea de plano a timbrului de mediu se concretizează prin raportare la art.148 alin.2 din Constituție și art.34-36 și art.110 din TFUE.
Principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național - instituit prin art.148 alin.(2) din Constituția României, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României impun judecătorului național să lase neaplicate dispozițiile fiscale naționale contrare dreptului comunitar.
Raportat la art.34 din TFUE, susține reclamantul că prin măsura instituite de OUG nr.9/2013, măsură cu efect echivalent restricțiilor la import, sunt discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, ci în UE, dat fiind că acest timbru de mediu nu se aplică autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate în România în cazul unei noi înmatriculări, în urma transferului proprietății, cu condiția să se fi achitat vreuna din variantele vechi ale taxei.
Relativ la art.110 alin.1 din TFUE, opinează reclamantul că acest text de act normativ a fost încălcat de către pârâtă, dat fiind faptul că dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România.
Însuși art.4 din OUG nr.9/2013 instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe prin perceperea acestei taxe pentru toate categoriile de autovehicule prevăzute la lit. „ c” și „d”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută de art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state memebre, favorizând produsele naționale. Acest lucru rezultă din interpretarea art.4 lit.”a” din OUG nr.9/2013.
Nu în ultimul rând, reclamantul arată că dacă nu s-ar primi cererea sa, de obligare a autorității la înmatriculare fără plata timbrului de mediu, s-ar încălca principiul nediscriminării, că discriminarea este evidentă câtă vreme cei ce au plătit taxa sub oricare dintre reglementările vechi pentru autoturisme second hand din UE sunt scutiți de la plata timbrului de mediu.
De asemenea, susține reclamantul că din interpretarea dispozițiilor Legii nr.9/2013 reiese și un alt tip de discriminare, respectiv de nesocotire a principiului poluatorul plătește,, câtă vreme pentru autoturismele Hybrid și Euro 6 nu se plătește timbrul de mediu.
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
1.2. Instituția P. Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
2.Tribunalul,
procedând la judecarea pricinii, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1.Premisele declanșării litigiului. Legitimarea procesuală.
Reclamantul se legitimează procesual activ, prin prisma art.1 din Legea 554/2004, declinându-și condiția de persoană vătămată într-un drept al său, nesocotit de autoritatea administrativă.
Serviciile publice regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor au fost înființate prin OG.83/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2002, iar modul de organizare și funcționare a acestor servicii a fost reglementa prin HG.nr.1767 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1048 din 12.11.2004.
Prin art.1 al HG.1767/2004 se dispune că „ În cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor”.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. este un serviciu organizat la nivelul județului, în structura aparatului propriu de specialitate al prefectului, făcând parte integrantă din organigrama Instituției P. județului C..
Prin urmare, se reține legitimarea procesual pasivă în prezenta cauză a Instituției P. Județului C. - Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, autoritate publică în contradictoriu cu care va fi dezlegat fondul acțiunii în contencios administrativ.
2.3. Normele juridice aplicabile. Soluția instanței.
Analiza conflictului judiciar se va realiza de instanță în considerarea legislației sub imperiul căreia a fost formulată cererea – OUG nr.9/2013, cu observarea reglementărilor anterioare ce au consacrat taxa de poluare, respectiv de emisii poluante și a raporturilor reglementărilor naționale cu normele dreptului comunitar.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din Legea 9/2012, a fost suspendată potrivit dispozițiilor OUG nr.1/2012, perioadă în care se menținea discriminarea privitoare la prima înmatriculare.
Prin art.4 alin.1 din OUG nr.9/2013se dispune că „ Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare” (..).
Art.6 din OUG. nr.9/2013 identifică elementele în raport cu care determină cuantumul timbrului de mediu, iar art. 7 prevede că:
1)În cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului. (2)Valoarea reziduală a timbrului reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s-a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu-se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național (..).
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) – în raport de care se invocă neconformitatea legii interne, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De asemenea, în jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.110 paragraf 1 din TFUE, în funcție de criterii obiective, ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (hot.Outokumplu, C.213/96, Nadasdi și N. C.290/05), precum și dacă sistemul de taxare este suficient de precis, astfel încât să se poată efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/98).
Sub acest aspect, din cuprinsul noului act normativ, rezultă că timbrul de mediu se aplică autoturismelor –indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind exclusă din sfera de aplicare a timbrului autoturismele prev. la art.3 din OUG nr.9/2013, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
În aceste condiții, se constă că nu este incidentă încălcarea art.110 TFUE deoarece taxa aplicată produselor din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este determinată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective (emisii de CO2, capacitate cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului), fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale.
De asemenea, se observă că sistemul de taxare stabilit prin OUG.nr.9/2013 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată în România, și prevede – prin art.9, posibilitatea de a contesta deprecierea.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 TFUE., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 TFUE.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.34-36 din Tratat, concluzie susținută și de Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012. În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„Pentru a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene. Modalitatea de calcul a timbrului de mediu este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitat la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
În raport de argumentele expuse, se apreciază că nu se poate reține că OUG nr.9/2013 (ca de altfel și Legea nr.9/2012 după încetarea efectelor OUG nr.1/2012) ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Contradicția unor prevederi ale OUG nr.9/2013 cu dispozițiile Constituției României, susținută de reclamant fără invocarea unei excepții de neconstituționalitate, nu poate fi verificată de instanța de contencios administrativ, analiza fiind de atributul exclusiv al instanței de contencios constituțional.
În raport de considerentele expuse, analiza relevă că refuzul efectuării operațiunii de înmatriculare fără documentația stabilită de disp. art. 7 din OMAI 1501/2006, nu se circumscrie „refuzului nejustificat” în accepțiunea art.2 alin.1 lit. „i” din Legea nr.554/2004.
Nu în ultimul rând, este deși conform art.249 c.pr.civ., reclamantului îi revine sarcina probei, acesta nu a suplinit cerința dovedirii susținerilor, în sensul că nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile despre care face vorbire în cererea introductivă de instanță, respectiv dovada refuzului instituției pârâte și a faptului că autoturismul a cărui înmatriculare fără plata timbrului de mediu o solicită a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
Pentru considerentele - de fapt și drept, ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea - formulată de reclamantul BĂLILESCU G. M. – CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. C. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, cu sediul în C.,., județ C. - ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./22.09.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 508/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 507/2014. Tribunalul... → |
|---|
