Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1003/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 25853/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003
Ședința publică din data de 03.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – E. C.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – G. M.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent G. I., domiciliat în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ – SERVICIUL DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII ȘI AFISAJ STRADAL, cu sediul în C., ., județul C., recurs îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 7857/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul personal, legitimat de instanță, lipsind intimatul și martorul H. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Se arată că mandatul de aducere al martorului H. M. a fost executat rezultatul cercetărilor fiind acela că nu se cunoaște dacă numitul H. M. locuiește la adresa din mandat.
Întrebat recurentul arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii.
Recurentul solicită admiterea recursului și anularea amenzii. Învederează instanței că a intrat în legalitate obținând autorizația de construire.
Instanța rămâne în pronunțare asupra plângerii.
TRIBUNALUL
Asupra plangerii de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1618/RCA din 6.11.2013 a fost admis recursul promovat de recurentul-petent G. I., s-a casat sentita recurata si s-a retinut cauza spre rejudecare.
In rejudecare a fost audiat prin comisie rogatorie martorul O. D. a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/03.10.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la apartamentul proprietatea sa a executat fără autorizație de construire lucrări de modificare a apartamentului constând în desființarea chicinetei, desființarea debaralei, desființarea fereastrei dintre camera de zi și balcon, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile Legii 50/1991 rep.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Cu privire la motivele de nulitate relativa invocate prin plangerea introductiva de instanta referitoare la nerespectarea disp.art.16 alin.1 din OG 2/2001 sub aspectul lipsei mentiunii faptelor savarsite se vor respinge ca neintemeiate intrucat din modalitatea de descriere a faptei in cuprinsul procesuluii verbal se constata ca descrierea faptei este completa, fiind lipsita de temei sustinerea ca fapta nu a fost descrisa corespunzator.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că in concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin cererea introductiva petentul a sustinut ca a cumparat apartamentul de la numitul O. D., prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.700/22.06.2012 si la data preluarii imobilului, in august 2012 a efectuat doar lucrari de renovare a apartamentului care nu necesitau autorizatie de construire iar modificariel aduse imobilului, pentru care a fost sanctionat contraventional au fost facute de vechii proprietari.
Fiind audiat in fata instantei, vechiul proprietar O. D. a declarat ca la momentul vanzarii nu era desfiintata chicineta si accesul din bucatarie. A declarat totodata martorul ca tine legatura cu fostii vecini si acestia i-au spus ca cel care a venit in locul lui „darama blocul” iar pe numita Balta G. nu o cunoaste, nu a fost niciodata in apartament cand locuia el acolo. Prin urmare, declaratia martorei Balta G. audiata in primul ciclu procesual va fi inlaturata ca nefiind conforma realitatii.
Se retine ca declaratia martorului vanzator al apartamentului-O. D. se coroboreaza cu declaratia martorului B. G. audiat in primul ciclu procesual care a declarat ca a fost in apartamentul petentului in luna august cand se efectuau lucrari de demolare a peretelui dintre bucatarie si cele doua debarale.
Prin urmare se constata ca din probele administrate in cauza nu rezulta o alta situatie de fapt decat cea mentionata in cuprinsul procesului verbal.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta va respinge plangerea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea promovată de recurentul petent G. I., domiciliat în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ – SERVICIUL DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII ȘI AFISAJ STRADAL, cu sediul în C., ., județul C., îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 7857/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. E. C. M. C.
GREFIER,
G. M.
Jud fond A.C.M.
Tehnored. Jud. E.C./4 ex/13.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1151/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2645/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
