Anulare act administrativ. Sentința nr. 646/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 646/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 2660/118/2014

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.646 /CA

Ședința publică din 08.04.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. N.

GREFIER: D. V. S.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant D. M. HEANY INDUSTRIES SA, cu sediul în București, Șos București - Ploești, ., . în contradictoriu cu pârât C. L. AL MUNICIPIULUI M., M. M. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în M., . având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 26.03.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanța a amânat pronunțarea la data de 02.04.2015 și la 08.04.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra excepțiilor puse în discuție, instanța reține :

Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta . INDUSTRIES SA în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI M. și M. M. PRIN PRIMAR a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1.Hotărârii Consiliului L. al Municipiului M. nr. 131/2012, act normativ privind instituirea unei taxe locale speciale - "taxa verde" aplicabilă și contribuabililor care nu sunt beneficiari ai serviciului public local pentru întreținerea și funcționarea căruia această taxă a fost instituită:

2. Anularea Regulamentului de adoptare a taxelor speciale, ce se constituie în Anexa nr. 2 la Hotărârea Consiliului L. al Municipiului M. nr. 131/2012 în ceea ce privește instituirea unei taxe locale speciale - "taxa verde",

3. Anularea Adresei nr._ din 13.01.2014, reprezentând răspunsul autorității publice la plângerea prealabilă

În motivarea demersului judiciar apreciază reclamanta că instituirea taxei speciale denumite "taxa verde" s-a făcut cu nerespectarea art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, normă juridică de ordine publică, fapt ce atrage nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului L. al Municipiului M. nr. 131/2012 și a Regulamentului de adoptare.

De asemenea, arată că taxa specială este instituită cu încălcarea art. 3 din Ordonanța nr. 71 din 29.08.2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor de administrare a domeniului public și privat de interes local, art. 36 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale coroborat cu art. 30 din Legea nr. 276/2006 privind finanțele publice locale, întrucât serviciul public pentru care taxa a fost instituită nu e serviciu public facultativ iar instituirea unei taxe speciale nu este permisă pentru un serviciu obligatoriu. într-adevăr, întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale reprezintă un serviciu public obligatoriu, care exista deja în sarcina autorității publice locale iar instituirea aceluiași tip serviciu nu mai este permisă, fiind ilegală perceperea unor taxe locale în acest sens.

Taxa specială contestată nu se aplică, precizează reclamanta, așa cum este legal, doar beneficiarilor cărora serviciul public facultativ ar trebui să fie destinat. Astfel, persoanele obligate la plata taxei speciale contestate nu sunt constituite exclusiv din beneficiarii serviciului public în vederea finanțării căruia taxa a fost instituită, reclamanta nefiind un beneficiar al pretinsului serviciu public ceea ce contravine dispozițiilor 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

De asemenea, se arată,cuantumul taxei a fost stabilit arbitrar, nefiind prezentată estimarea cheltuielilor necesare întreținerii și funcționării serviciului public în vederea căruia taxa a fost instituită și nici estimarea numărului contribuabililor care vor beneficia de acel serviciu local și a capacității lor financiare.

Precizează reclamanta că obiectul său de activitate constă în construcția de nave maritime și structuri plutitoare, activele Societății fiind amplasate atât în zona periferică - industrială a Municipiului M., în vecinătatea drumului european E87, cit si in zona administrativa a comunei Limanu, iar la data de 29.11.2013,a fost transmisă de către Primăria Municipiului M. adresa nr._/28.11.2013 prin care societatea a fost înștiințată asupra obligativității depunerii "Declarației de impunere pentru încasarea taxelor speciale - Taxa verde ", taxă specială instituită de către C. L. al Municipiului M. în temeiul art. 282 din Codul Fiscal¹.

Menționează că aceasta a fost și data la care societatea a luat cunoștință despre reglementarea în noua configurație a taxei speciale denumite "taxă verde" în cuprinsul Hotărârii Consiliului L. al Municipiului M. nr. 131, respectiv în Regulamentul de adoptare a taxelor speciale stabilite prin HCL 131, regulament ce se constituie în Anexa nr. 2 la HCL 131, configurație care lărgește sfera de aplicare a respectivei taxe față de toți agenții economici care desfășoară o activitate economică pe raza Municipiului M. spre deosebire de prevederea anterioară unde se stabilea că aceasta este datorată doar de către agenții economici care desfășurau următoarele activități: servicii turistice de cazare, alimentație publică, comerț și prestări servicii auto.

Din cuprinsul HCL 131, apreciază reclamanta, se desprinde concluzia că această taxă verde este datorată în scopul finanțării întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public al Municipiului M., iar cuantumul acesteia este de 1 leu/mp/suprafață construită desfășurată pe an.

Împotriva actelor administrative menționate, se arată, a fost formulată în temeiul art. 7 din legea 554/2004, soluționată în sensul respingerii prin adresa_/13.01.2014.

Apreciază reclamanta că HCLM 131/2012 prin care a fost adoptată taxa verde reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, emanând de la o autoritate publică și emise în executarea legii, vizând un număr nedeterminat de persoane. Menționează totodată faptul că actul administrativ contestat vatămă drepturile reclamantei prin instituirea unei taxe speciale al cărei cuantum ridicat afectează semnificativ și nelegal activul patrimonial întrucât prin cele două acte normative se stabilește obligația de plată a taxei verzi în sarcina tuturor agenților economici care desfășoară o activitate economică pe raza Municipiului M., fără a se ține cont de prevederile art. 282 alin. (3) din Codul Fiscal unde se stabilește că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite.

Prin răspunsul la plângerea prealabilă, autoritatea publică pârâtă, se arată a invocat în mod nelegal dispozițiile art. 30 al.5 din legea 273/2006 a finanțelor publice, întrucât acest temei legal nu prevede și posibilitatea contestării în justiție a unor asemenea acte administrative, din această perspectivă dreptul de acces la justiție fiind îngrădit.

Legea nr. 273/2006 se referă la contestație și nicidecum la o plângere prealabilă. Din moment ce legiuitorul de contencios administrativ a înțeles să stabilească expres ce fel de cereri au valoarea unei plângeri prealabile prin Legea nr. 554/2004, apreciază că pot fi catalogate ca plângeri prealabile doar cererile care îndeplinesc, în mod limitativ, strict condițiile indicate de către legiuitor, prin reglementarea stabilită. Or, conform principiilor generale de interpretare ale normelor juridice, excepțiile sunt de strică interpretare și aplicare.

Contestația reglementată de Legea nr. 273/2006, apreciază reclamanta, este o cale de atac alternativă procedurii contenciosului administrativ prevăzută de Legea nr. 554/2004, pusă de legiuitor la îndemâna contribuabilului pentru realizarea dreptului acestuia de a face opoziție la adoptarea respectivei hotărâri, opoziție care, în cazul admiterii, atrage modificarea formei finale a actului administrativ normativ, evitându-se totodată declanșarea unui proces în contencios administrativ împotriva respectivului act normativ.

În referire la motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, invocă reclamanta următoarele:

1. Taxa specială, denumită taxa verde contravine dispozițiilor legale imperative, fiind instituită fără a fi destinată înființării sau finanțării unui anumit serviciu public, prin raportare la disp. art. 282 al.1 c. Fiscal., respectiv art. 30 al.1 și 6 din legea 273/2006. Apreciază totodată că numai în ipoteza unui serviciu public administrativ cu caracter facultativ, acestuia îi va putea fi asociată o taxă specială, iar serviciul public trebuie să aibă un patrimoniu propriu, funcționari proprii și un regulament de funcționare.

Astfel,analizând cuprinsul HCL 131 și al Regulamentului atacate prin prezenta acțiune, se poate desprinde cu ușurință, apreciază reclamanta, concluzia că taxa specială denumită „taxă verde" nu este instituită în vederea înființării sau finanțării niciunui serviciu public, nici HCL 131 și nici Regulamentul neprevăzând pentru finanțarea cărui anume serviciu public se impune colectarea acestei taxe. Atât HCL 131, cât și Regulamentul anexă prevăd că destinația sumelor încasate prin perceperea acestei taxe o constituie „întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale", însă taxa nu este prevăzută pentru funcționarea unui serviciu public, dintre cele nominalizate în cuprinsul Regulamentului (respectiv: Serviciul de stare civilă, Serviciul Urbanism, Serviciul Administrație Publică și Autoritate Tutelară, Serviciul Transporturi și Protecție Civilă).Mai mult, în cuprinsul Regulamentului anexă la HCL 131, taxa verde este menționată la finalul tuturor celorlalte taxe speciale, instituite pentru funcționarea fiecăruia dintre serviciile publice anterior menționate, fiind evident, din cuprinsul acestui act administrativ atacat că taxa nu a fost instituită pentru un anumit serviciu public, ci pentru „întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale".

De asemenea, din interpretarea art. 30 alin. (3) din Legea nr. 273/2006⁸ rezultă că Regulamentul anexă trebuia să detalieze următoarele elemente: - modul de organizare și funcționare a serviciului public în cauză, - resursele materiale și umane, - modul de recrutare a personalului, cuantumul taxelor speciale și condițiile de colectare, - modul în care vor fi gestionate sumele astfel colectate, - modalitatea de exercitare a controlului financiar de către autoritatea publică locală.

În aceste condiții, apreciază, regulamentul apare ca o condiție proprie pentru funcționarea serviciului public local și acesta trebuie adaptat în momentul instituirii taxei astfel încât să conțină elementele necesare pentru colectarea taxei.

Dată fiind lipsa acestor mențiuni și, în plus, faptul că din Regulament nu rezultă modul de înființare sau de funcționare a serviciului de întreținere, înfrumusețare și modernizare a domeniului public, în sensul de organism administrativ ce are personal de specialitate, ce desfășoară o activitate permanentă în scopul satisfacerii unor interese specifice și a cărei bază este asigurată de M. M., conduce la neatingerea scopului legiuitorului, acela de satisfacere a interesului persoanelor beneficiare dar și la încasarea unor taxe fără o justificare, ceea ce întărește concluzia inexistenței unui astfel de serviciu public.

1. Taxa specială denumită taxă verde contravine dispozițiilor legale imperative întrucât nu este permisă instituirea unor taxe speciale pentru finanțarea unor servicii publice obligatorii, ci numai pentru serviciile publice cu caracter facultativ

Invocă în susținere disp. art. 2 lit.a și art. 3 din OG 71/2002, apreciind că nu este permisă instituirea unor taxe locale speciale pentru finanțarea acestor servicii, care în mod obligatoriu cad în sarcina unităților administrativ teritoriale, orice reglementare a unei astfel de taxe fiind lovită de nulitate absolută. Faptul că „întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale" reprezintă un serviciu public obligatoriu, apreciază reclamanta este întărit și de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, care stabilește în legătură cu gestionarea serviciilor către cetățeni, că revine în sarcina consiliului local obligația de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind "conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor publice; dezvoltarea urbană; activitățile de administrație social - comunitară; punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor naturale de pe raza unității administrativ teritorială le".

Apreciază totodată reclamanta că prin raportare la disp. art. 5 al.3, art. 30 al.2 și art. 30 al.2 din legea 273/2006 față de caracterul obligatoriu al „întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public al unității administrativ teritoriale" și la faptul că o taxă specială nu este un venit bugetar care poate fi folosit pentru îndeplinirea atribuțiilor obligatorii ale autorității locale (care trebuie finanțate prin surse a căror destinație nu este afectată direct unei cheltuieli), nu putea fi instituit serviciul public pentru funcționarea căruia a fost adoptată taxa verde prin HCL 131 și Regulamentul, întrucât prestarea acestor servicii exista deja în sarcina Consiliului L. al Municipiului M., servicii care sunt în mod obligatoriu îndeplinite de către autoritatea publică locală fără perceperea unei taxe speciale în acest sens. Precizează totodată că numai în ipoteza unui serviciu public cu caracter facultativ se poate adopta o taxă specială de către C. local și întrucât întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale"nu constituie un „serviciu public" în sensul textelor legale mai sus prezentate, sunt încălcate dispozițiile exprese ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, impunându-se anularea acestei taxe instituite cu încălcarea flagrantă a legii.

1. Actele administrative atacate nu prevăd care sunt contribuabilii obligați la plata taxei speciale contestate prin raportare la beneficiarii serviciului public în vederea finanțării căruia taxa a fost stabilită, reclamanta nefiind beneficiar al pretinsului serviciu public.

Invocă în susținerea acestei teze disp. art. 282 al.3 din Codul Fiscal respectiv art. 195 din Normele de aplicare a Codului fiscal, apreciind că de rezultatul pozitiv al întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public al municipiului M.ar putea beneficia agenții economici care desfășoară activități turistice, restaurante sau chiar vânzătorii cu amănuntul, însă în niciun caz nu vor beneficia toți agenții economici, indiferent de obiectul de activitate al acestora (construirea și repararea de nave) și de amplasarea punctelor de lucru (într-o zona industrială la periferia administrativă a doua jurisdicții locale M. si respectiv Limanu, dispusă la distanțe rutiere de ordinul kilometrilor de cel mai apropiat domeniu public al administrației locale, respectiv în șantierul naval, cum este cazul reclamantei)

Or, analizând cuprinsul HCL 131 și al Regulamentului anexat se desprinde ideea că toți agenții economici, indiferent de obiectul de activitate sau de locul efectiv al prestării acestei activități (câtă vreme acest loc se află în aria teritorială a municipiului M.) sunt obligați să plătească taxa, fapt care contravine pe de o parte principiului potrivit căruia taxele se pot colecta numai de la persoanele în interesul cărora taxele speciale au fost instituite, iar pe de altă parte prevederilor legale (art. 282 al.3 c. Fiscal, art. 30 al.6 din legea 273/2006 și pct. 195 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.)

Nelegalitatea obligării tuturor agenților economici la plata acestei taxe speciale este recunoscută implicit de însăși autoritatea emitentă a actelor administrative atacate, raportat la faptul că în hotărârile de consiliu local care instituiau impozitele și taxele locale pentru anii 2011 și 2012, taxa verde nu era datorată de toți agenții economici, ci exclusiv de agenții care desfășurau în M. M. următoarele activități: „servicii turistice de cazare, alimentație publică, comerț, prestări servicii auto", agenți economici care erau, de altfel, beneficiarii întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public al municipiului M..

4.Cuantumul taxei contestate a fost stabilit arbitrar, nefiind prezentată estimarea cheltuielilor necesare întreținerii și funcționării serviciului public în vederea căruia taxa a fost instituită, și nici estimarea numărului contribuabililor care vor beneficia de acel serviciu public local și a capacității lor financiare.

Invocă în susținerea acestei teze dispozițiile art. 282 al.2 c.fiscal, OUG 45/2003,art.30 al.2 din legea 273/2006, pct. 196 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, apreciind că este în sarcina autorității locale să facă proba că este nevoie de un anumit cuantum al taxei speciale pentru susținerea cheltuielilor de înființare, întreținere și funcționare a serviciului public local căreia îi este asociată, probă care trebuie realizată prin prezentarea unor studii sau analize economice care să releve inclusiv nivelul la care trebuie fixat cuantumul taxei speciale. în acest scop, compartimentul de specialitate al autorității locale ar trebui să procedeze la estimarea cheltuielilor necesare pentru întreținerea și funcționarea serviciului public local dar și la estimarea numărului contribuabililor care vor beneficia de serviciul public local și a capacității lor financiare.

Cuantumul taxei speciale percepute trebuie, de asemenea, precizează reclamanta ,să fie proporțional cu prestațiile oferite de serviciul public utilizatorului, iar în cadrul HCL 131/2012 și în Regulamentul anexat nu există niciun fel de elemente care să reflecte aceste operațiuni și modul în care s-a stabilit cuantumul taxei.

În drept au fost invocate disp. art.1, art.2, art. 7, art.8 din legea 554/2004, art. 30 din Legea 273/2006, art. 282 din Codul Fiscal, pct. 195 și pct. 196 din Normele metodologice la Codul Fiscal, art. 3 din Ordonanța nr. 71 din 29.08.2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor de administrare a domeniului public și privat de interes local. În susținere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.

Au fost atașate cerere în copie înscrisuri atașate la filele 31-35,37-45,47,49-87,89-106,109-114,116-117,119-128,130-149,151-153,155-176,178-199.

Pârâții au depus întâmpinare (filele 206-214) prin care solicită respingerea cererii promovate motivat de următoarele aspecte:

1. HCLMM nr.131/2012 privind instituirea unei taxe locale speciale - taxa verde este un act administrativ individual si nu normativ prin raportare la disp. art. 2 lit.c din legea 554/2004

Astfel, prin HCLMM nr.131/2012 s-a aprobat instituirea unor taxe speciale, in speța instituirea taxei verzi, care reprezintă un venit al unității administrative teritoriale M. cu destinație speciala, fundamentul instituirii acestei taxe fiind asigurarea fondurilor necesare pentru desfășurarea activității de irigat si implicit întreținerea spațiului verde aflat pe domeniul public din municipiul M. si stațiuni.

Taxa a fost in mod legal instituita, tocmai pentru funcționarea unor servicii publice locale, întreținerea spațiului verde din municipiul M. si stațiuni reprezentând in accepțiunea legii un serviciu public local de care beneficiază atât persoanele fizice care locuiesc in M. M. sau tranzitează M. M. in sezonul estival, cat si de persoanele juridice care iși desfășoară activitatea in M. M..

Prin excelenta, actul administrativ normativ conține reglementari de principiu, de aplicabilitate generala, cu caracter obligatoriu, formulate in abstract, in vederea aplicării la un număr indeterminate de persoane, ce se refera la un număr nelimitat de situații si nu la un caz anume. Spre deosebire de actul administrativ normativ, actul administrativ individual este manifestarea de voința care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate.

Or, in speța, HCLMM nr.131/2012 privind instituirea unor taxe special - taxa verde nu satisface exigentele mai sus enumerate ale actelor normative, ci conține aprobarea autorității administrației publice locale pentru instituirea unei anumite taxe - taxa verde, ce vizează o zona precis determinata - M. M. -, având trăsăturile actelor individuale.

Prin HCLMM nr.131/2012 s-a impus aplicarea unei taxe speciale - taxa verde - tuturor agenților economici care desfășoară activități economice in municipiul M., consecința fiind tocmai colectarea acestei taxe de la o anumita categorie de persoane dintr-o zona precis determinata - respectiv agenții economici care desfășoară activități economice in zona Municipiului M..

Pe cale de consecința, HCLMM nr.131/2012 prin care a fost instituita taxa verde este un act administrativ cu caracter individual, neîndeplinind condițiile analizate mai sus pentru a fi caracterizat ca un act administrativ cu caracter normativ.

2. Având in vedere caracterul de act administrativ individual al HCLMM nr.131/2012 si data la care a fost formulata plângerea prealabila, respectiv acțiunea in anulare invocă pârâții excepția tardivității formulării plângerii prealabile, respectiv excepția tardivității formulării acțiunii in anulare.

Termenul de formulare a plângerii prealabile, respectiv cel de introducere a acțiunii în anulare a început să curgă pentru reclamanta din momentul în care aceasta a luat cunoștință de existența actului administrativ contestat, iar nu de la data de la care s-a considerat vătămată prin emiterea respectivului act administrativ, cum în mod greșit s-a raportat reclamanta din prezenta cauză.

Invocă în susținere disp. art. 7 alin 1 și 2 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 - apreciind în sensul că reclamanta ar fi fost îndreptățită să formuleze plângere prealabilă în termen de 30 de zile, dar în limitele termenului de 6 luni de la data luării la cunoștință de existența hotărârii de consiliu atacate, respectiv să formuleze cerere în anularea HCLMM în 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, dar fără să depășească un an de la data luării la cunoștință a actului administrativ contestat.

HCLMM nr. 131/2012 a devenit obligatorie si si-a produs efectele de la data aducerii acesteia la cunoștința publica, aspect realizat prin afișarea actului administrativ pe site-ul unității administrativ-teritoriale, iar plângerea prealabila adresata de catre reclamanta emitentului actului administrativ contestat a fost înregistrata la data de 13.12.2013 - deci cu depășirea termenului de 6 luni de la data la care reclamanta a luat la cunoștința despre existenta actului administrativ contestat.

Plângerea prealabila este tardiv formulata având in vedere si dispozițiile art.30 pct 5 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice, apreciază pârâții, motivat de următoarele aspecte:

Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, județene si C. General al Municipiului București aproba taxe speciale. Prin Regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se stabilesc domeniile de activitate si condițiile in care se pot institui taxele speciale, modul de organizare si funcționare a serviciilor publice de interes local pentru care se propun taxele respective.

Potrivit art.30 pct. 4 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice: "Hotărârile luate de autoritățile deliberative in legătura cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice si juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora si publicate pe pagina de internet sau in presa", iar potrivit pct. 5: "împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație in termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativa care a adoptat hotărârea se întrunește si deliberează asupra contestațiilor primite.".

În speță reclamanta s-a adresat emitentului actului administrativ cu solicitarea de revocare a acestuia la data de 13.12.2013, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art 30 pct 5 din Legea nr.273/2006, astfel încât si din acest punct de vedere plângerea prealabila a fost tardiv formulata.Art.30 pct 5 din Legea nr.273/2006 conține norme derogatorii de la dispozițiile Legii nr.554/2004 in ceea ce privește termenul de contestare a actelor administrației publice prin care se instituie taxe speciale.

HCLMM este un act administrativ cu conținut fiscal, fiind supus in ceea ce privește posibilitatea de contestare prevederilor speciale si derogatorii ale art 30 pct 5 din Legea nr.273/2006 si art 194 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, in sensul ca orice contestație împotriva prevederilor cu conținut fiscal trebuia formulata in termen de 15 zile de la publicare, in fata organului emitent. Aceasta contestație are semnificația juridica a unei veritabile plângeri prealabile in accepțiunea disp art 7 alin 1 din Legea nr.554/2004, plângere prealabila care este insa supusa termenului special de 15 zile de la publicare, termen stabilit prin dispoziție speciala, derogatorie de la termenul general de 30 de zile stabilit prin art 7 alin 1 din Legea nr.554/2004.

Având in vedere ca plângerea prealabila a fost formulata cu depășirea termenului de 15 zile instituit de art 30 alin 5 din Legea nr. 273/2006 astfel încât solicită admiterea excepției tardivității formulării plângerii prealabile cu consecința respingerii cererii in anulare ca inadmisibila .

1. În referire la motivele de nelegalitate invocate de către reclamanta apreciază pârâții asupra caracterului nefondat motivat de următoarele considerente:

Prin HCLMM nr.131/2012 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2013, s-a stabilit instituirea unei noi taxe, respectiv taxa verde.

Potrivit HCLMM nr.131/2012 taxa verde "se încasează de la toți agenții economici care desfășoară activitate in M. M. ", fără a se distinge intre agenții economici cu raportare la natura activității acestora si amplasarea locațiilor in care aceștia isi desfășoare activitatea, apreciindu-se astfel că susținerile contestatoarei nu pot fi reținute având in vedere scopul pentru care a fost instituita taxa verde.

Astfel, taxa verde reprezintă un venit al unității administrative teritoriale M. cu destinație speciala, fundamentul instituirii acestei taxe fiind asigurarea fondurilor necesare pentru desfășurarea activității de irigat si implicit întreținerea spațiului verde aflat pe domeniul public din municipiul M. si stațiuni.

Colectarea taxei verzi de la toți agenții economici care isi desfășoară activitatea in M. M. se impune in condițiile in care M. include cea mai mare pondere a litoralului romanesc, scopul declarat al activităților finanțate prin taxa verde fiind . întreținere, înfrumusețare si modernizare a spațiului public, indiferent daca acest spațiu public este reprezentat de litoral sau celelalte zone ale municipiului M..

Chiar daca pentru anii 2011 si 2012 taxa verde s-a aplicat doar agenților economici care desfășurau activități care aveau tangenta cu exploatarea litoralului in scopuri turistice, in condițiile in care activitățile de irigat si întreținerea spațiului verde aflat pe domeniul public se răsfrâng si asupra celorlalți agenți economici, s-a decis ca aceasta taxa verde sa se instituie cu privire la toți agenții economici, fara discriminare.

Susținerea ca reclamanta are ca si activitate construcția de nave si in opinia acesteia nu ar beneficia in mod direct de serviciile de întreținere, înfrumusețare si modernizare finanțate prin taxa verde, nu este pertinenta in condițiile in care scopul instituirii acestei taxe a fost reprezentat de asigurarea fondurilor pentru activitatea de irigat si întreținerea spațiului verde aflat pe domeniul public din M. M. si stațiuni, fara a se face distincție sau fara a fi necesar ca agentul economic obligat la taxa sa beneficieze in mod direct de aceste servicii. Taxa a fost in mod legal instituita, tocmai pentru funcționarea unor servicii publice locale, întreținerea spațiului verde din municipiul M. si stațiuni reprezentând in accepțiunea legii un serviciu public local de care beneficiază atat persoanele fizice care locuiesc in M. M. sau tranzitează M. M. in sezonul estival, cat si de persoanele juridice care isi desfășoară activitatea in M. M..

Statul și unitățile administrativ-teritoriale, ca forme organizatorice de viață și activitate ale membrilor care le compun, au menirea de a asigura locuitorilor condițiile necesare de conviețuire economice.,sociale, culturale, de securitate etc. in mod continuu și permanent, organizând in acest scop o multitudine de structuri organizatorice, denumite frecvent in actele normative, dar și in doctrina juridică de specialitate servicii publice, pe care le dotea2:ă in vederea bunei lor funcționări cu: mijloace materiale și bănești, specialiști etc. Unele din aceste servicii publice se organizează numai de către stat, altele putând fi organizate și de către colectivitățile locale recunoscute de stat. In primul caz, vorbim de servicii publice ale statului, in cel de-al doilea caz de servicii publice ale comunei, orașului sau județului, după caz.

Necesitatea organizării unui serviciu public se impune numai atunci când realitatea sociala evidențiază o nevoie generală, comună unei colectivități recunoscute de stat, cu alte cuvinte numai atunci când se poate constata existența unei cerințe sociale mai de amploare, indiferent sub ce forma va funcționa acest serviciu (la nivel național, descentralizat sau local). Rezultă că nu este suficientă, pentru organizarea unui serviciu public, existența unui interes (singular) al unei persoane sau grup restrâns de persoane, ci a unei colectivități constituite și recunoscute de stat.

Constituirea serviciului public se realizează insă in drept numai dacă voința autorităților abilitate de lege a-1 înființa este exprimată ca atare prin norme juridice. Așadar, serviciul public, ca activitate, este legat indisolubil de ideea de interes general și de voința autorităților publice care decid la ce moment și in ce modalitate se va satisface acest interes.

Indiferent de denumirea pe care o poartă,există un serviciu public, dacă sunt întrunite următoarele condiții: este înființat in scopul satisfacerii cerințelor membrilor societății, de către stat, județ sau comună, înființarea s-a realizat prin acte de autoritate, activitatea lor se desfășoară in realizarea autorității de stat, fiind dotate cu atribuții, puteri și competențe de a satisface interesele publice, generale.

Administrația are drept scop satisfacerea nevoilor celor pe care îi guvernează, astfel încât administrațiile locale prestează în mod direct anumite servicii publice sau organizează servicii publice care gestionează domeniul public privat al colectivităților locale ce oferă servicii publice.

Lista nevoilor ce trebuie satisfăcute diferă de la o zonă la alta, de la o colectivitate locală la alta, prioritățile fiind decise de autoritățile administrației publice locale. Intervenția autorităților administrației publice locale în scopul satisfacerii unei nevoi recunoscute ca fiind publică îmbracă o paletă variată de manifestări, astfel:

a. acordarea unor subvenții către unele firme private concomitent cu exercitarea unui control administrativ asupra acestora

b. delegarea gestionării unor atribuții de către organizații publice sau semipublice, sub controlul administrației

c. înființarea unor servicii publice, având un scop bine precizat - ca in speța de fata.

Cheltuielile necesare pentru buna funcționare a serviciilor publice create pentru prima dată sau care se adaugă altora deja existente sunt suportate, în principiu, de către colectivitatea care a înființat serviciul.

In ceea ce privește cuantumul datorat pentru taxa verde apreciază ca stabilirea acestuia s-a făcut in mod corect avându-se in vedere si necesitățile unitarii-administrative pentru asigurarea unor fonduri suficiente întreținerii spatiilor verzi, iar in ceea ce privește susținerile potrivit cu care activitatea societății s-ar desfășura in doua jurisdicții administrative-teritoriale diferite si raportat la acest aspect nu se poate aprecia in mod corect asupra taxei stabilita in funcție de suprafața desfășurata a imobilelor deținute,actul administrativ contestat prevăzând in mod clar ca impunerea se face in funcție de declarația agentului economic.

Prin Notele de ședință depuse la termenul din 24.09.2014, pârâții invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea capetelor de cerere vizând anularea Regulamentului de adoptare a taxelor speciale și respectiv a adresei_/13.01.2014, apreciindu-se că cele două a acte nu sunt acte administrative în accepțiunea legii 554/2004.

Pe aceeași cale invocă pârâții excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. prin raportare la valoarea obiectului cererii și dispozițiile art. 10 din legea 554/2004, excepția lipsei de interes prin raportare la solicitarea reclamantei de anulare a HCL 131/2012 în integralitatea sa, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității publice pârâte, respectiv M. M. întrucât emitentul actului este C. L. M., ca autoritate deliberativă.

Față de temeiul de drept invocat în susținere, raportat la obiectul cererii, apreciază totodată pârâții în sensul că o altă condiție pentru formularea cererii nu este îndeplinită, respectiv condiția prevăzută de art. 1 al.1 din legea 554/2004, în sensul că nu a fost emisă o decizie de impunere prin care să fie stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată, astfel încât aceasta nu are calitate de persoană vătămată.

În susținere au fost atașate în copie înscrisuri (filele 8-152, vol2)

La termenul din 15.10.2014, instanța în temeiul disp. art. 248 al.1 c.proc.civ a pus în discuția părților excepțiile invocate ,asupra cărora a dispus în sensul respingerii prin Încheierea de la termenul din 29.10.2014

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriul părților.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele :

Prin HCL 131/21.12.2012 adoptată de C. L. M. au fost stabilite taxele și impozitele locale pentru anul financiar 2013 în M. M., stabilindu-se la pct.XI.3 din Anexa 1 taxa verde , stabilită în temeiul disp. art. 282 din Codul Fiscal ca taxă specială pentru întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale. (fila 41 vol.2)

Prin Anexa nr. 2 la HCL 131/2013 a fost aprobat Regulamentul de adoptare a taxelor speciale care cuprinde reglementări relativ la taxa verde stabilită în cuantum de 1 leu/mp/suprafață construită desfășurată sau fracțiune/an, taxă ce constituie venit cu destinație specială la bugetul local și este fundamentată pe necesitatea întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public din Municipiului M..

Taxa în discuție este prevăzută a se încasa până la 31.07.2013, de la toți agenții economici care desfășoară activitate în M. M..

Prin adresa 9290/29.11.2013, emisă de Primăria Municipiului M. se face cunoscut reclamantei obligația de a depune declarație de impunere în vederea stabilirii taxei speciale reprezentată de taxa verde. (fila 47 ,vol.1)

Împotriva HCL 131/2013 și a Regulamentului de adoptare a taxelor speciale reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestora relativ la taxa verde, soluționată prin Adresa 786/06.02.2014/_/13.01.2014 (fila 116) prin care pârâții au apreciat în sensul că nu există motive pentru revenirea asupra actului administrativ contestat.

Potrivit înscrisurilor atașate la dosar (fila 27, 34 vol 3) la cap. XI din Anexa 1 la HCL 131/2013 se regăsește la pct. 3 taxa contestată în cauză, precizându-se următoarele: : având în vedere prevederile art. 282 din Codul fiscal ,precum și faptul că M. M. deține cea mai mare pondere pe litoralul românesc se instituie taxa specială pentru întreținerea, înfrumusețarea și modernizarea domeniului public al unității administrativ teritoriale.

Taxa constituie venit cu destinație specială la bugetul local și este fundamentată pe necesitatea întreținerii înfrumusețării și modernizării domeniului public din M. M..

Potrivit disp. art. 248 din codul fiscal impozitele și taxele locale sunt după cum urmează :a. Impozitul pe clădiri b. Impozitul pe teren c. Taxa asupra mijloacelor de transport, d. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizațiilor, e. taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, f. Impozitul pe spectacole, g.taxa hotelieră, h. Taxe speciale, i. Alte taxe locale.

Constată instanța că taxa în discuție este fundamentată pe dispozițiile art. 282 din Codul fiscal (care reglementează taxele speciale) potrivit cu care:

(1) pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.

(2) domeniile în care consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile OUG 45/2003 privind finanțele publice locale

(3) taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția /serviciul public de interes local potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acestuia/acesteia, sau de la cele care sunt obligate potrivit legii, să efectueze prestații care intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu (....)

C. juridic al reglementării taxelor speciale este completat de disp art. 30 din legea 273/2006, (text care a înlocuit cu începere de la 01.01.2007 dispozițiile OUG 45/2003), potrivit cu care:

(1) pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. L. al Municipiului București, dup caz aprobă taxe speciale

(2) Cuantumul taxelor se stabilește anual, iar veniturile obținute se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.

(3) Prin Regulamentul aprobat de autoritățile deliberative, se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective(..)

(6) taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Astfel taxele speciale, prin raportare la dispozițiile legale menționate pot fi aprobate de către autoritățile deliberative pentru înființarea și finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a unor servicii de interes local .

Potrivit poziției procesuale exprimată de autoritățile pârâte taxa verde a fost fundamentată pe necesitatea întreținerii, înfrumusețării și modernizării domeniului public din M. M..

Față de aceste aspect instanța reține potrivit definiției menționate la art. 2 lit. a din OG 71/2002 că serviciile de administrare a domeniului public și privat cuprinde totalitatea activităților edilitar gospodărești prin care se asigură administrarea, gestionarea și exploatarea bunurilor din domeniul public și privat al unităților administrativ teritoriale, altele decât cele date, potrivit legii, în administrarea altor servicii publice locale,

Art. 3 din același act normativ stabilesc scopul acestor servicii respectiv de a satisface unele nevoi ale comunităților locale, ridicarea gradului de civilizație și confort al acestora ,dar și faptul că aceste servicii grupează activități edilitar gospodărești și acțiuni de utilitate și interes public local având ca obiect:

a. Construirea, modernizarea, exploatarea, întreținerea străzilor, drumurilor, podurilor, viaductelor, a pasajelor rutiere și pietonale, subterane și supraterane

b Amenajarea și întreținerea zonelor verzi, a parcurilor și grădinilor publice, a terenurilor de sport a locurilor de agrement și a terenurilor de joacă pentru copii.(....), în acest sens fiind și disp. art. 5 pct. 3 lit b din același act normativ.

De remarcat sunt și dispozițiile al 2 al aceluiași articol care stabilesc în sensul că persoanele fizice și/sau juridice, denumite în continuare utilizatori, au acces liber și nediscriminatoriu, în condițiile legii, la serviciile de administrare a domeniului public și privat organizate pe teritoriul unității administrativ teritoriale în a căror rază își au reședința/sediul sau își desfășoară activitatea.

Aceste activități pot fi organizate ca și compartimente distincte în cadrul aparatului propriu al autorităților locale potrivit art. 8, iar finanțarea acestor servicii se realizează potrivit art. 18 și 19 din același act normativ.

Potrivit Regulamentului de adoptare a taxelor speciale ce constituie Anexa 2 la HCL 131/2013, aceste taxe sunt stabilite în favoarea unor servicii reprezentând Serviciul Stare Civilă din cadrul SPCLEP, Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului M., Direcția Poliția Locală din cadrul Primăriei Municipiului M., Serviciul Administrație Publică și Autoritate Tutelară din cadrul Direcției Administrație Publică Locală, C. Transporturi și Protecție Civilă din cadrul Primăriei Municipiului M., Direcția General Economică - Serviciul Persoane Fizice, Serviciul Persoane Juridice.

Or după cum se poate observa prin raportare la dispozițiile art. 30 al.3 din legea 273/2006 Regulamentul de adoptare a taxelor speciale (filele 40-58) deși prevede la art. 4 faptul că taxele speciale urmează a se introduce și în domeniul privind amenajarea și întreținerea spațiilor verzi, a parcurilor și grădinilor publice, construirea, modernizarea, exploatarea și întreținerea străzilor, drumurilor și a spațiilor de circulație pietonală (fila 41, vol 3) nu cuprinde dispoziții relativ la serviciul de interes local pentru care această taxă este instituită în condițiile anterior menționate, autoritatea locală dispunând în sensul că taxa verde constituie venit cu destinație specială la bugetul local, fiind fundamentată pe necesitatea întreținerii înfrumusețării și modernizării domeniului public din M. M..

Față de aceste aspecte instanța apreciază în sensul că în reglementarea taxei în discuție nu au fost respectate dispozițiile art. 30 din legea 273/2006, nefiind stabilit serviciul public local pentru înființarea/funcționarea căruia taxa verde a fost propusă și adoptată.

Instanța remarcă răspunsul la interogatoriu (fila 108, vol.3) prin care autoritățile pârâte indică faptul că serviciul public în vederea căruia a fost instituită taxa verde este Serviciul Public ADPP M. și . SRL, iar operațiunile efectiv prestate sunt de întreținere și înfrumusețare a spațiilor verzi, plantare de pomi, toaletare pomi, etc conform Regulamentului SPADPP, dar și a Contractului pentru delegarea Serviciului. Totodată se arată că serviciul public în discuție are personal angajat, iar de operațiunile efectuate beneficiază toate persoanele fizice și juridice.

Relativ la serviciul public de interes local menționat, potrivit înscrisurilor atașate la data de 29.01.2003, prin HCLM 11, a fost înființat Serviciul public administrarea domeniului public și privat al Municipiului M., entitate cu personalitate juridică în subordinea Consiliului L. M. cu stabilirea obiectului de activitate potrivit Regulamentului de organizare și funcționare în care este menționată și activitatea de organizare, întreținere a parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, statul de funcții și organigrama acestuia serviciu (fila 111 vol.3)

Modalitatea de finanțare a cheltuielilor curente este prevăzută potrivit art. 9 din același regulament (fila 113) respectiv prin încasarea de la utilizatori, pe baza prețurilor sau taxelor locale legal aprobate, a unor sume reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, sau prin alocații de la bugetul local cu respectarea unor condiții: reflectarea contului efectiv al furnizării, prestării serviciilor în structura și nivelul tarifelor sau al taxelor locale practicate (...)

Instanța remarcă de asemenea faptul că potrivit înscrisurilor atașate (fila 119 vol.3) că obiectul de activitate al Serviciului Public Administrarea Domeniului Public și Privat a fost completat la data de 22.02.2013 prin HCL 178 ,(ulterior adoptării HCL 131/2012) cu servicii constând în administrarea spațiilor verzi ce aparțin Municipiului M., fiind aprobată totodată transmiterea în administrarea acestui serviciu a spațiilor verzi ce aparțin Municipiului M., hotărârea fiind stabilit a intra în vigoare la încetarea efectelor contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare nr. 35/25.04.2005 ( 31.03.2013, fila 123 vol.3)

De asemenea, relativ la organizarea și funcționarea aceluiași serviciu ,în cursul anului 2013, a fost adoptată HCL 352/02.08.2013 (fila 134) pentru aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a SPADPP.

Astfel din înscrisurile atașate și potrivit poziției procesuale exprimată în răspunsul la interogatoriu, instanța apreciază că taxa în discuție nu este adoptată pentru un serviciu distinct de întreținere, înfrumusețare și modernizare a domeniului public al Municipiului M., ci pentru SPADPP M., serviciu care astfel cum a fost reținut anterior, nu este nominalizat în cuprinsul HCL 131/2012, apreciindu-se astfel prin raportare la aceste considerente că nu există un serviciu căruia să-i fie asociată această taxă potrivit Regulamentului pentru aprobarea taxelor speciale Anexa 2 la HCL 131/2012.

De asemenea, prin raportare la aspectele menționate, se poate aprecia că instituirea taxei în discuție a avut loc pentru un serviciu public a cărui activitate vine să dubleze activitatea serviciului public de administrare a domeniului public și privat al Municipiului M. și pentru care modalitatea de finanțare este stabilită potrivit OG 71/2002.

În referire la nivelul taxei stabilite de 1 lei/mp/suprafață construită/ fracțiune/an, se poate observa că nu au fost atașate precizări privind estimarea cheltuielilor întreținerii și funcționării serviciului public în vederea căruia taxa a fost instituită și nici estimarea numărului de contribuabili care vor beneficia de serviciul public asociat taxei.

Sub acest aspect instanța, relativ la modalitatea de reglementare a taxei în discuție prin raportare la art. 30 al.6 din legea 273/2006, constată că această taxă se face venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Or față de dispozițiile actului administrativ contestat instanța observă că taxa în discuție a fost dispusă numai în sarcina agenților economici care desfășoară activitate pe raza municipiului M., neputându-se aprecia în mod rezonabil că numai persoanele juridice (agenți economici) ar beneficia de realizarea acestui serviciu și astfel cum stabilesc dispozițiile art. art. 3 al.2 din OG 71/2002, persoanele fizice și/sau juridice, denumite în continuare utilizatori, au acces liber și nediscriminatoriu, în condițiile legii, la serviciile de administrare a domeniului public și privat organizate pe teritoriul unității administrativ teritoriale în a căror rază își au reședința/sediul sau își desfășoară activitatea.

Astfel, instanța apreciază prin raportare la considerentele de fapt și de drept că analiza documentației aferentă HCL 131/2012 relevă că nu au fost respectate dispozițiile legale menționate. Fundamentarea acestei taxe pe necesitatea întreținerii înfrumusețării și modernizării domeniului public din M. M., nu acoperă aspectele de ordin procedural instituite de lege pentru adoptarea unor taxe speciale, indicarea sferei contribuabililor care vor și ținuți să achite taxa (agenții economici care desfășoară activitate în M. M.) se poate aprecia că nu se circumscrie celei indicate prin al.6 al. art. 30 din legea 273/2006, respectiv al 3 al. art. 282 din Codul Fiscal și nici dispozițiilor art. 14 al. 1 lit. b cap IX din HG 44/2004 cu referire la principiul aplicării unitare în stabilirea impozitelor și taxelor locale, iar pe de altă parte omisiunea indicării în cadrul Regulamentului anexă a serviciului public pentru funcționarea căruia taxa a fost instituită, relevă în aprecierea instanței nerespectarea disp .art. 30 al.3 din legea 273/2006, respectiv art. 282 al.2 din Codul Fiscal.

Dând eficiență considerentelor de fapt și de drept enunțate, instanța apreciază asupra caracterului întemeiat al contestației urmând a dispune în consecință.

Față de disp. art. 453 c.proc civilă va reține în sarcina pârâților obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurată în cauză.

Cu ocazia soluționării cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța este chemată să aprecieze asupra caracterului justificat al acestora, funcție de criteriile stabilite de disp. art. 451 c.proc.civ .

Se reține în speță că asupra caracterului necesar al efectuării cheltuielilor aferente cererii a apreciat partea, iar aceste cheltuieli au fost în mod real efectuate, după cum atestă documentele justificative atașate la dosar. În referire la cuantumul onorariului de apărător, instanța apreciază în raport de volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză asupra incidenței art. 451 al.2 c.proc.civ

Deși se poate considera că în raport de disp. art. 36 al.1 din legea 51/1995 contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de niciun organ al statului în cauză nu poate reține că instanța intervine în mandatul dat de client apărătorului său, ci doar cuantifică prestația acestuia în raport de onorariul achitat și munca depusă ,aspect permis de dispozițiile anterior menționate

În considerarea celor reținute mai sus și raportat la disp. art. 451 cu ref. la art. 453 c.proc.civ, instanța va dispune reducerea cuantumului onorariului de avocat la_ lei, apreciat ca rezonabil în raport cu munca depusă, apărările efectuate și complexitatea dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația formulată de reclamant D. M. HEANY INDUSTRIES SA, cu sediul în București, Șos București - Ploești, ., . în contradictoriu cu pârât C. L. AL MUNICIPIULUI M., M. M. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în M., ..

Dispune anularea în parte a HCL nr. 131/2012 privind aprobarea taxelor și impozitelor locale pentru anul financiar 2013 în M. M. și în parte a Regulamentului de adoptare a taxelor speciale ce constituie Anexa 2 la HCL nr.131/2012, ambele în ceea ce privește instituirea taxei locale speciale – taxa verde.

Dispune anularea adresei_/13.01.2014 emisă Primăria Municipiului M..

Obligă pârâții să achite reclamantei suma de_ lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 08.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER, C. N. D. V. S.

potrivit disp. art. 426 al 4 c.proc.civ

semnează Președintele instanței

C. C. V.

Red. jud. C. N./08.05.2015/2.ex

.>

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 668/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2015. Tribunalul CONSTANŢA