Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 8110/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 531
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție DGAF_ formulat de apelanta petentă ., cu sediul în București, .. 47. Demisol, sector 3, București, în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9182/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apărătorul ales al apelantei a depus dovada imposibilității de prezentare la termenul anterior, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2014 sub nr._, petentul . a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală C. anularea procesului-verbal . nr._ din data de 21.02.2014 și în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea cererii petentul a arătat că la data de 21.02.2014 a fost sancționată de inspectorii antifraudă deoarece a emis bonuri fiscale care nu arătau ora exactă, deoarece nu a prezentat registrul unic de control și pentru că nu a întocmit rapoartele de gestiune zilnică pentru perioada 19.02._14.
A mai arătat petentul că prima faptă nu constituie contravenție deoarece bonurile fiscale emise conțineau datele obligatorii prevăzute de lege, iar decalajul orei nu cauzat nicio pagubă bugetului de stat.
Petentul a precizat că registrul unic de control se ține la sediul societății sau la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizații, iar spațiul amenajat în expoziție pentru o durată de 3 zile nu se încadrează în aceste categorii.
A mai precizat petentul că nu a întocmit rapoartele de gestiune zilnică deoarece în conformitate cu Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr.3512/2008 raportul de gestiune zilnică poate fi substituit de „fișa de cont pentru operațiuni diverse” și că acest raport de gestiune zilnică nu este reglementat legal, nefiind menționat în anexa nr.2 la Ordinul menționat.
În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001, art. 5 alin.(3) din Legea 252/2013, art. 4 alin.(1), art.10 alin.(1) lit. c din OUG nr.28/1999 republicată, art.41 alin.(2) din Legea 82/1991, OMEF nr.3512/2008.
Intimata a depus întâmpinare în termenul legal prin care a arătat că Direcția generală antifraudă nu are personalitate juridică și că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției îndeplinește toate condițiile de fond și formă prevăzute de art.16,17 din OG nr.2/2001.
Cu privire la contravențiile reținute intimata a făcut următoarele precizări: bonul fiscal trebuie să conțină ora emiterii astfel cum prevede art.4 alin.(1) din OUG nr.28/1999 iar casa de marcat a petentei avea un decalaj de o oră și jumătate; registrul unic de control se ține la fiecare sediu secundar, iar petenta avea obligația să-l dețină la spațiul amenajat în expoziție.
În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele prezentate în cererea de chemare în judecată.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Prin sentinta civila nr.9182 din 15.09.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta . .
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.02.2014 petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de: a) art.10 alin.(1) lit. c din OUG nr.28/1999 care prevede „constituie contravenție (..) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art.4”, b) art.7 lit.b din Legea 252/2003 „constituie contravenție neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate” și c) art.41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 „constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Cu privire la prima faptă art.4 alin.(1) din OUG nr.28/1999 arată că „bonul fiscal trebuie să cuprindă cel puțin: (..), data și ora emiterii, (..)” iar art.10 alin.(1) lit. c din OUG nr.28/1999 prevede că „constituie contravenție (..) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art.4”.
Astfel nu poate fi reținută susținerea petentei că fapta sa nu constituie contravenție și că nu a existat nicio o consecință în detrimentul bugetului de stat deoarece contravenția se referă la datele eronate pe care le cuprinde bonul fiscal fără a condiționa fapta de păgubirea bugetului de stat. De asemenea, petenta a recunoscut existența decalajului privind ora înregistrată pe bonul fiscal.
Prin urmare, instanța apreciază că prima faptă a fost reținută în mod legal și temeinic.
Referitor la a doua faptă art.7 lit.b prevede că „neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate” constituie contravenție.
Punctul de lucru este spațiul, distinct de sediul social, unde societatea urmează să își desfășoare activitatea economică, lucrativă, iar petenta a precizat că are autorizație de funcționare general valabilă pentru desfășurarea de comerț a îmbrăcămintei efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe.
Prin urmare, luând în considerare autorizația general valabilă pentru desfășurarea de comerț și activitatea petentei din cadrul târgului, instanța consideră că petenta avea obligația să aibă asupra sa registrul unic de control, cu atât mai mult cu cât inspectorii autorizați au dreptul de a efectua controale în aceste spații.
În raport de cele prezentate mai sus, instanța apreciază că și a doua faptă a fost reținută în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește a treia faptă, art.41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 arată: „constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”
Conform punctului 35 din OMEF nr.3512/2008 „metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fișa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de gestiune, după caz. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar verificarea concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate. Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare, iar în fișele valorice (ținute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri și ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza acelorași documente. Soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz.”
Petenta a invocat lipsa reglementării legale a „raportului de gestiune zilnică”, neobligativitatea întocmirii sale precum și faptul că poate fi înlocuit cu fișa de operațiuni diverse.
Or, din prevederile legale reiese cu certitudine că acest document este reglementat legal, atât cu privire la scopul și obligativitatea întocmirii sale cât și cu privire la modalitatea de completare. De asemenea din același OMEF reiese că doar „Registrul cartea mare” poate fi înlocuit cu „Fișa de cont pentru operațiuni diverse”, nicidecum raportul de gestiune zilnică.
Având în vedere că punctul de lucru al petentei era o unitate de desfacere cu amănuntul și că folosea prin urmare metoda de conducere a contabilității analitice a bunurilor global-valorică, aceasta avea obligația conform pct. 35 să țină și să completeze și raportul de gestiune pentru evidența valorică a mărfurilor.
Față de cele expuse mai sus, instanța va înlătura susținerile petentei cu privire la netemeinicia reținerii acestei contravenții în sarcina sa.
În consecință, instanța nu va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției deoarece a fost legal și temeinic încheiat.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, reținând că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, observând că nu a conștientizat caracterul contravențional al faptei sale, nerespectând dispozițiile legale, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța va lua în considerare și faptul că amenda aplicată a fost orientată către minimele speciale prevăzute de lege.
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată și în consecință va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.02.2014 ca legal și temeinic.”
Petenta . a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat in principal admiterea apelului si anularea procesuli verbal ca netemeinic si nelegal si in subsidiar inlocuirea sanctiunii aplicate cu cea a avertismentului.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica intrucat a imis sa analizeze temeinicia situatiei de faot retinut aprin procesul verbal si legalitatea acestuia in concret, prin raportare la imprejurarea esentiala ca, la momentul realizarii controlului activitatea se desfasura . vanzare, in cadrul unui targ de 3 zile. Privitor la prima fapta, imprimarea gresita a orei pe bonul fiscall instanta de fond a inlaturat cu usurinta apararile sale in sensul ca decalajul orei a fost cauzat de o pana de curent. Inexactitatea orei pe bonul fiscal nu est ede natura sa creeze vreun prejudiciu. A doua fapta de a nu detine la standul de expozitie registrul unic de control a fost analizata cu ignorarea dispozitiilor legale. In mod nepermis instanta de fond a considerat ca spatiul folosit in cadrul targului de 3 zile reprezinta un punct de lucru si ca avea obligatia detinerii, in acest spatiu, a acestui registru. Inexistenta raportului de gestiune zilnica in perioad atargului, fapta fara consecinte fiscale prejudiciabile, a fost stabilita de catre instanta de fond prin preluarea sustinerilor intimatei, stabilind fara un temei legal convingator ca avea obligatia intocmirii si prezentarii raportului de gestiune zilnica.
Privitor la cererea subsidiara de inlocuire a amenzii cu avertismentul, sustine apelanta ca solutia instantei de fond este nemotivata, netemeinica si nelegala. Prin precizarile depuse la dosar a aratat ca are statut de microintreprindere avand in anul 2013 o cifra de afaceri de 56.567 lei prin raportare la care amenda de 5000 lei este greu de suportat.
Cererea de apel a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei.
Intimata ANAF Bucuresti a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Invedereaza intimata ca, urmare a controlului operativ si inopinat efectuat la punctul de lucru al petentei la standul din cadrul pavilionului Expozitional Mamaia, unde a desfasurat comert ambulant cu produse de imbracaminte copii s-a constatat ca bonurile fiscale emise nu contin ora exacta, fiind incalcate disp.art.4 alin.1 din OUG nr.28/1999, nu a putut prezenta registrul unic de control al societatii si rapoarte de gestiune zilnice pentru perioada 19.02._14 in care trebuiau evidentiate intrarile, iesirile, soldul valoric al marfurilor, conform pct.35 din OMEF nr.3512/2008.
Totodata arata instantei de apel ca, apelantei i s-au aplicat sanctiunile minime prevazute de lege, raportat la faptul ca, nu a fost invocata nicio imprejurare care ar fi de natura sa atenueze raspunderea.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ din 21.02.2014 prin care a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de: a) art.10 alin.(1) lit. c din OUG nr.28/1999 care prevede „constituie contravenție (..) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art.4”, b) art.7 lit.b din Legea 252/2003 „constituie contravenție neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate” și c) art.41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 „constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.
Criticile apelantei sunt neintemeiate.
Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001, in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta, prevazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.
In ceea ce priveste temeinicia faptelor retinute in sarcina apelantei-petente prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar nu poate retine apararile apelantei . Astfel, cu privire la fapta de a nu avea in bonul fiscal programata ora corecta, constata instanta de control judiciar ca petenta prin nota de relatie data de administratorul societatii a declarat ca nu cunoaste motivul acestei deficiente iar prin plangerea contraventionala a sustinut ca decalajul orar putea fi cauzat chiar si de o pana de curent, decalaj care nu a fost sesizat de angajatii sai. Asertiunile apelantei petente nesustinute probator nu pot fi retinute in favoarea sa .
Sustinerea apelantei ca instanta de fond a omis sa analizeze temeinica faptelor prin raportare la o imprejurare esentiala, in opinia apelantei, si anume ca activitatea se desfasura pe o durata de 3 zile la un targ expozitional, este neintemeiata intrucat aspectul invederat de apelanta nu reprezinta o imprejurare esentiala astfel cum opineaza aceasta. Legea nu prevede derogari in raport de locul unde agentul economic isi desfasoara activitatea temporar.
In ceea ce priveste fapta de a nu detine registrul unic de control se constata ca prin nota de relatie administratorul societatii a declarat ca l-a uitat la sediul societatii iar prin plangerea contraventionala si cererea de apel sustine ca nu avea obligatia sa detina registrul unic de control decat la sediul societatii. Interpretarea apelantei este profund eronata dat fiind ca scopul registrului unic de control este evidentierea tuturor controalelor efectuate, indiferent de locul in care isi desfasoara activitatea societatea. A interpreta altfel ar insemna ca societatea nu ar putea fi controlata decat la sediul social, ceea nu poate fi primit.
Conform art. 3 din legea nr.252/2003:
(1)Contribuabilii prevăzuți la art. 1 alin. (1) au obligația de a prezenta organelor de control registrul unic de control.
Este adevarat ca art.5 alin.(2) prevede ca „Registrul unic de control se ține la sediul social și la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizații și/sau acorduri de funcționare” insa societatea –petenta a desfasurat in cadrul targului expozitional comert ambulant astfel cum rezulta din bonurile fiscale depuse la fond, in baza unei autorizatii de functionare in acel spatiu, echivalentul unui punct de lucru pe durata targului expozitional.
Referitor la fapta retinuta in sarcina apelantei constand in lipsa raportului de gestiune zilnica, instanta de control judiciar retine ca critica apelantei este vadit neintemeiata,, instanta de fond prin considerentele sentintei aratand atat dispozitiile legale incidente, respectiv punctul 35 din OMEF nr.3512/2008 cat si motivele pentru care a inlaturat apararile petentei.
In ceea ce priveste cererea subsidiara de inlocuire a amenzii contraventionale cu avertismentul, instanta de control judiciar apreciaza ca in raport de faptul ca apelanta-petenta nu cunoaste si nu recunoaste dispozitiile legale .care ii reglementeaza domeniul de activitate sanctiunea avertsimentului pentru trei fapte contraventionale nu ar fi de natura sa corecteze pe viitor conduita agentului economic, astfel incat nu se impune reindividualizarea amenzii aplicate de catre organul de control spre minimul prevazut de lege.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul în București, .. 47. Demisol, sector 3, București, în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9182/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.M.I. I.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
4.05.2015 /4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 646/2015. Tribunalul... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1030/2015.... → |
|---|
