Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 8673/212/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 668
Ședința publică din data de 06 MAI 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. A.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta petentă LA B. M. S.R.L., cu sediul social în Municipiul C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., SECȚIA INSPECȚIA MUNCII, cu sediul în C., ., Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul societății apelante și av. B. I. C. pentru apelantă, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Reprezentantul convențional al apelantei solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei și schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Solicită instanței să observe temeiul de drept al sancțiunii, temei de drept ce nu a fost corect analizat de către instanța de fond, în sensul că potrivit declarației persoanei intervievate, aceasta realiza o activitate de ucenicie. Există o lege specială care reglementează acest tip de activitate și dacă am admite că declarația acestei persoane este corectă în integralitate, temeiul de drept nu este corect indicat, aspect față de care s-ar atrage sancțiunea nulității.
Susținerea reprezentantului apelantei este că în realitate nu realiza o ucenicie, pentru că ucenicia presupune încheierea unor condiții de principiu, a unor înțelegeri între reprezentantul legal al societății și persoana găsită ca realizând această activitate.
Există procură specială în sensul că la acel moment era mandatată o altă persoană P. R., care se ocupa de activitatea curentă, din întâmplare era în incinta punctului de lucru și doamna M., persoana care i-a dat procura, dar nu a convenit cu reprezentantul legal al apelantei nici una din elementele esențiale: durată, ce tip de prestație să efectueze, salariu. Ori, dacă nici acestea măcar verbal nu au fost convenite, nu se putea încadra ca fiind faptă de ucenicie atâta timp cât elementele esențiale nu erau nici măcar discutate. Singurul aspect cu caracter de certitudine este existența acesteia în momentul controlului în incinta unității, dar scopul acesteia nu era de a realiza activitate de ucenicie. Societatea are un număr mare de angajați, plătește contribuții pentru toți angajații de o perioadă foarte mare de timp, nu s-ar fi impietat asupra ei pentru a-i realiza forma legală, dacă într-adevăr această discuție ar fi existat. Cu siguranță a existat discuția, dar cu angajata, cu coafeza la care asista și probabil de la care încerca să se formeze, dar fără a avea acceptul reprezentantului legal.
Există elementul de nelegalitate al erorii asupra faptei reținute în sensul că se analizează o faptă din Costinești și nu din C..
Solicită instanței înlocuirea amenzii cu avertismentul față de vechimea societății, numărul mare de angajați pentru care se plătesc contribuții, faptul că pentru cei care într-adevăr se formau se întocmeau contracte de ucenicie, iar cuantumul amenzii pentru situația economică actuală reprezintă efectiv o închidere și apreciază că scopul legiuitorului nu a fost ca prin aplicarea sancțiunii să se închidă operatorii economici. Fără cheltuieli de judecată.
Administratorul societății apelante susține că societatea are 13 ani vechime, întotdeauna a avut între 8 și 10 angajați, niciodată nu a avut probleme cu I. de Muncă. La acea dată din cauza unui deces în familie nu venea efectiv la serviciu. Când a venit controlul de la ITM era în incinta unității pentru a verifica cărțile de muncă, a crezut că fata aceea este o simplă clientă. Controlul a durat 5 minute, în 5 minute au fost întrebate toate fetele, inclusiv clientele, cine ești, de unde ești. Susține că a prezentat tot colectivul inspectorilor, le-a arătat Registrul de control, în care aceștia nu au semnat nici la plecare. Unul dintre inspectorii ITM a pus-o să scrie pe fata aceea ucenică, dar nu este ucenică, este prietena coafezei, iar când au aflat de amenda aceasta fabulos de mare au plecat de la serviciu, s-au speriat.
Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.8._, petenta S.C. LA B. M. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constața ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014 ; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 11.03.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la sediul petentei în vederea verificării respectării prevederilor Legii 53/2003, astfel cum se arată în procesul verbal de contravenție contestat. Au fost efectuate verificări cu privire la legala funcționare a petentei, constatându-se că, la momentul efectuării controlului, angajatorul a primit la muncă începând cu data de 11.03.2014 orele 13 pe MITRENCA C. fără a i se încheia contract individual de muncă în formă scrisă încălcând astfel prevederile art.16 alin. (1) din Legea 53/2003. Inspectorii au comunicat administratorului societății că numita M. C. a completat o declarație care a justificat prezența în salon în sensul că stătea să vadă ce face coafeza, ca să învețe. Față de această susținere, reprezentantul legal al petentei a ripostat arătând că nu o cunoaște și nu a purtat niciun fel de discuție cu aceasta cu privire la o angajare sau formă de ucenicie, dar că a văzut-o intrând în salon cu clienta coafezei S. A.. Petenta, prin reprezentanții săi legali, nu a purtat nicio discuție sau promisiune de angajare cu M. C.. Declarația scrisă de aceasta a fost dictată pe un ton răstit, în totalitate de către doamnele inspector; fata fiind speriată, s-a lăsat manipulată de inspectori și a declarat în scris că este ucenică în salon – aspect neadevărat deoarece de-a lungul anilor petenta a primit ucenici numai de la școli de profesie în baza unui contract de colaborare. Textul sancționator este clar și de strictă interpretare în sensul că se sancționează cu amenda menționată, fapta "de primire la muncă", iar dintr-o interpretare logică a reglementării legale rezultă în mod indubitabil că acesta presupune desfășurarea unei activități de către angajații primiți la muncă, respectiv executarea în concret a obiectului muncii pentru care s-a realizat acordul de voință cu angajatorul cu angajatul.În speță, ar fi trebuit ca organele de control să verifice dacă persoana pretins încadrată fără forme legale a prestat vreo activitate ce intra în sfera raporturilor de muncă pe care le avea disponibile unitatea, și dacă societatea prin reprezentanții săi legali a încheiat măcar un acord verbal în sensul promisiunii de angajare sau încheierii unui contract de colaborare. Numai în condițiile în care se constată că aceasta a desfășurat o activitate de tipul celor pentru care s-a realizat acordul de voință cu angajatorul, fără încheierea contractului individual de muncă se putea conchide că societatea a săvârșit o contravenție, textul sancționator fiind clar în acest sens.
În motivarea capătului de cerere subsidiar, petenta a solicitat a se avea în vedere modul si împrejurarile în care a fost comisa contraventia, în raport si cu dispozitiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, întrucât amenda contraventionala aplicata petentei, chiar daca reprezinta minimul prevazut de lege este mult prea mare, sanctiunea constând în avertisment fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinând seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, precum si de circumstantele personale ale petentei.Se apreciază că instanta poate sa analizeze proportionalitatea sanctiunii cu gradul de pericol social al faptei, in raport de gravitatea redusa a faptei savarsite, de circumstantele savarsirii acesteia, precum si de urmarea produsa, instanta putand constata daca atingerea valorilor sociale protejate prin edictarea normelor inculcate este minima.
Sub aspectul obligativitatii probarii faptei contraventionale, petenta a invocat cauza A. contra Romaniei, în care s- a statuat cu valoare de principiu faptul ca cel ce trebuie sa probeze fapta chiar si in fata instantei este agentul constatator si nu contravenientul, acesta beneficiind de prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie.
Intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că la data de 11.03.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la sediul societății petente, unde au identificat pe numita Mitrenca C. care desfășura activitate pentru și sub autoritatea petentei. Din fișa de identificare completată de numita Mitrenca C., rezultă că aceasta a declarat pe proprie răspundere că desfășura activitate începând cu data de 11.03.2014, în funcția ucenic, pentru și sub autoritatea petentei, precizând că nu are contract de muncă.Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numita Mitrenca C., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii, care îi revenea în calitate de angajator (obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, anterior începerii raporturilor de muncă). Controlul a fost finalizat la sediul intimatului, în prezenta reprezentantului legal al petentei, cele constatate fiind consemnate în Procesul verbal de control . nr._/14.03.2014, anexa de constatări și măsuri dispuse. Potrivit art.19 din Legea nr.108/1999 rep. privind înființarea si organizarea Inspecției Muncii, prin care se stabilesc drepturile inspectorilor de munca de a dispune masuri obligatorii, s-au dispus masuri de intrare in legalitate cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.l și 2 din Codul muncii republicat, respectiv încheierea în forma scrisa a contractelor individuale de munca pentru cele două persoane, cu începerea activității de la data prestării efective a activității, si transmiterea acestora în Revisal, conform art.4 alin.l lit.a și art.3 alin.2 lit.a – g din HG nr.500/2011, cu termen realizare la 17.03.2014. Față de cele constatate, inspectorii de muncă au considerat ca sunt întrunite condițiile prevederilor art.l din O.G.ur.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat la sediul ITM Constanta, la data de 14.03.2014, ora 10:26, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/14.03.2014, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale contravenției prevăzute si sancționate de art.260 alin.1 lit. (e) coroborate cu art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, rap.la art.l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că patenta contestatoare a primit la munca o persoană fără a încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității – motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000,00 lei (minimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana depistată fără forme legale de angajare).
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri ; declarațiile martorilor M. C. și S. A..
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată, reținând următoarele:
„ În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.03.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (17.03.2014 – fila nr.53, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 14.03.2014, petenta S.C. La B. M. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în calitatea sa de angajator, a primit la muncă pe numita Mitrenca C., începând cu data de 11.03.2014, fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că societatea petentă contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție motivând în esență că numita M. C. se afla în salon întrucât o însoțea pe coafeza S. A., cu care se află în relație de prietenie.
Instanța nu își însușește argumentul dezvoltat de petentă, pentru toate argumentele ce succed.
Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contracte individuale de muncă pentru numita M. C., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii – conform extrasului privind interogarea REVISAL realizată la data de 11.03.2014 (fila nr.40, din dosar)
Potrivit fișei de identificare atașate la fila nr.39 din dosar, la data de 11.03.2014, orele 13:00, numita Mitrenca C. a declarat pe proprie răspundere că, începând cu data de 11.03.2014, prestează activitate ca ucenic în cadrul societății petente, cu program de lucru de la 10:00 până la 15:00, în condițiile în care nu a semnat contract de muncă și nici nu a negociat cu petenta un cuantum al salariului (nici net, nici brut).
Audiat în calitate de martor, numita Mitrenca C. a arătat că a fost ucenic în cadrul salonului, realizând următoarele activități: urmărea activitatea coaforilor angajați, pregătea vopseaua ce urma a fi aplicată pe părul clienților, făcea curat în salon. Pentru aceste activități martorul nu a pretins și nu a fost remunerat, însă a discutat și a avut acordul administratorului societății petente pentru a le desfășura. La data controlului, martorul se afla cam de 3 – 4 zile în salon (fila nr.85, din dosar).
Instanța reține că, în timpul audierii, martorul a identificat cu exactitate administratorul societății petente prezent în sala de judecată.
Declarația martorului Mitrenca C. se coroborează cu cea a martorului S. A.. S. A. a învederat instanței că, într-adevăr, ea a propus ca numita Mitrenca C. să vină în salon ca ucenic, însă, această propunere a fost acceptată de administratorul petentei; că, la data efectuării controlului, ucenicul se afla déjà în salon de 3 – 4 zile (fila nr.86, din dosar).
Instanța nu va reține apărările formulate de petentă în referire la comportamentul abuziv al agenților constatatori întrucât acestea nu au fost probate în cauză.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Cât privește criticile petentei cu privire la consemnarea încadrării juridice instanța reține că acestea nu pot fi primite întrucât, din interpretarea teleologică a art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, rezultă că instanța nu este ținută de încadrarea în drept dată faptei de agentul constatator, atâta timp cât aceasta este descrisă în cuprinsul procesului verbal.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Analizând procesul verbal contestat coroborat cu procesul verbal de control, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitatea faptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (a primit la muncă pe Mitrenca C.,…., fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă) în condiții circumstanțiate (începând cu data de 11.03.2014). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție ci, dimpotrivă, recunoaște săvârșirea contravenției, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
Sub aspectul pericolului social concret pe care îl prezintă fapta contravențională, instanța apreciază că cererea formulată de petentă în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, este neîntemeiată, argumentele petentei fiind neplauzibile și lipsite de substanță. Împrejurarea că încă de la debutul activității comerciale petenta încalcă legislația muncii este, în opinia instanței, o agravantă, iar nu o atenuantă – așa cum pretinde aceasta. Nu mai puțin adevărat, transmiterea contractelor de muncă în REVISAL nu implică o logistică complicată, iar faptul că evidența activității petentei este ținută la C., iar nu în Costinești unde a fost săvârșită fapta, nu este de natură a stimula încălcarea legii.
Sub același aspect al pericolului social concret al faptei, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat prin întâmpinare. În acest sens, este de reținut că fapta contravențională reținută afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat pentru perioada lucrată fără contract de muncă precum și regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariatului, având, de asemenea, efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului; munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului care prestează muncă fără forme legale, în sensul că este lipsit de protecție socială, dar și asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrator pentru eventuale pagube produse de acesta.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. La B. M. S.R.L., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C..
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul, solicitând schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirii sancțiunii amnezii contravenționale cu avertismentul, , arătând că s-a conformat celor dispuse de către organul de control, iar fapta avut un caracter accidental și izolat.
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat ca nefondat.
Au fost administrate probe noi în fața instanței de apel - înscrisuri.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat apalanta- petentă S.C. La B. M. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., reținându-se că în calitatea sa de angajator, a primit la muncă pe numita Mitrenca C., începând cu data de 11.03.2014, fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.
Situația de fapt reținută în procesul-verbal- primirea la muncă a numitei Mitrenca C., este confirmată de declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața instanței de fond, unul din martori fiind chiar aceasta. Ambii martori audiați au declarat că la data controlului Mitrenca C. muncea deja de câteva zile la punctul de lucru al S.C. La B. M. S.R.L. iar Mitrenca C. a descris și activitatea pe care a desfășurat-o în acea locație. De asemenea, ambii martori au arătat că activitatea numitei Mitrenca C. s-a desfășurat cu acordul administratorului societății apelantei.
Nu pot fi primite susținerile apelantei în sensul că situația de fapt descrisă trebuia încadrată și sancționată potrivit Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, întrucât, potrivit art. 208 alin.2 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep .întrucât din probele administrate nu rezultă voința părților implicate în a încheia un contract de ucenicie în sensul legii speciale, adică în sensul formării profesionale a numitei Mitrenca C. prin asigurarea de către angajator a pregătirii practice necesară calificării în care ucenicul se formează profesional, accesului la pregătirea teoretică și practică corespunzătoare programului de formare profesională și finanțării programului de formare profesională a ucenicului, dacă acest program nu este finanțat din alte surse, astfel că, indiferent de calitatea pe care și-a declinat-o numita Mitrenca C., aceasta nu era ucenic în sensul legii speciale.
De asemenea, mandatarea unei alte persoane pentru administrarea în fapt a S.C. La B. M. S.R.L. nu poate opera transferul răspunderii contravenționale către aceasta și nici nu demonstrează, prin sine înseși, caracterul nesincer al declarațiilor celor două martore care, așa cum s-a arătat mai sus și a reținut și instanța de fond, au arătat amândouă că pentru prezența în unitate a numitei Mitrenca C. a existat acordul administratorului societății, fiind identificată de către martora Mitrenca C. persoana fizică ce deținea această calitate.
Astfel, desfășurarea unor activități de către numita Mitrenca C.,la locația S.C. La B. M. S.R.L., cu acordul administratorului, chiar dacă aceste activități erau nesemnificative în raport cu cele desfășurate de celelalte angajate, are semnificația primirii la muncă în sensul Codului Muncii.
Potrivit însă art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea OG 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravenționala trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin urmare, pentru aceste argumente si văzând posibilitatea oferita prin art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplica si in lipsa unei prevederi exprese in actul de sancționare a contravenției respective,
Față de criteriile de individualizare a sancțiunii enumerate de textul legal, ținând seama de perioada minimă de timp în care Mitrenca C. a lucrat fără contract de muncă precum și lipsa antecedentelor contravenționale similare,,
Instanța de apel în temeiul art. 480 alin.2 Cod.proc.civ. urmează să admită apelul formulat, să schimbe în parte sentința civilă apelată în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei cu sancțiunea avertismentului, care nu este exclusă de legea sancționatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelanta petentă LA B. M. S.R.L., cu sediul social în Municipiul C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., SECȚIA INSPECȚIA MUNCII, cu sediul în C., ., Județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de_ lei cu avertismentul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. A.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond C.I.
Tehnored. jud. dec. A.A.B./12.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 118/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 646/2015. Tribunalul... → |
|---|
