Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 35286/212/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 203
Ședința publică din data de 04 FEBRUARIE 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanții PRIMĂRIA M. C. și P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimata petentă F. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 8650/26.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. Ș. pentru intimată, lipsind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea excepției lipsei capacității de folosință ca neîntemeiată întrucât hotărârea este pronunțată atât împotriva instituției Primăriei, cât și a persoanei - P. M. C., instituția care a întocmit procesul verbal.
Având cuvântul asupra apelului solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și susține că din probele administrate la fond, instanța a reținut în mod just că nu s-a făcut dovada în procesul verbal a celor constatate și că petenta a răsturnat prezumția procesului verbal.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
După rămânerea în pronunțare dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă av. C. D. pentru apelanți.
Instanța îi aduce la cunoștință că a rămas în pronunțare asupra cererii de apel.
Reprezentantul convențional al apelanților formulează concluzii de admitere a apelului. Solicită cheltuieli de judecată și face dovada achitării acestora.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data 30.12.2013 sub nr._, petenta F. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din 21.11.2013, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petenta a arătat că în procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde o descriere concretă a faptei, cu indicarea tuturor circumstanțelor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, agenții constatatori trebuind să indice toate lucrările care ar fi fost executate în afara autorizației de construire.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a arătat că faptele reținute în sarcina sa nu sunt conforme cu adevărul.
Astfel, a arătat că a deținut autorizația de construire nr. 972/13.07.2011, prelungită până la 13.07.2013 pentru executarea lucrării de construire și închidere balcon la parter și refacere trotuar de gardă, înainte de demararea lucrărilor a realizat comunicarea pentru începerea lucrărilor, a depus documentația pentru întocmirea procesului verbal de recepția din data de 04.09.2013, dar cererea sa nu a fost rezolvată.
Plângerea contravențională a fost întemeiată în drept pe O.G. nr. 2/2001.
Intimații nu au formulat întâmpinare, însă au depus documentația care a stat la baza procesului-verbal contestat.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. D., propus de petentă, fiind audiat și martorul asistent B. I..
Prin sentința civilă nr. 8650/26.08.2014 Judecătoria C. a admis respins plângerea formulată, reținând următoarele:
„ Prin procesul-verbal de contravenție nr._ din 21.11.2013 s-a reținut în sarcina petentei fapta prevăzută de disp. art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv faptul că a executat lucrări de construcții fără a solicita o nouă autorizație de construire constând în continuarea cu expirarea autorizației de construire nr. 972/13.07.2011 a lucrărilor de construcții pentru construire și închidere balcon, la parter, în suprafață de aproximativ 3mp, montare tâmplărie pvc și geam termopan și realizare acces între sufragerie și balcon, petenta fiind sancționată conform art. 26 alin. 2 din același act normativ cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei.
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, respectând disp. art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Susținerile petentei conform cărora procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde o descriere concretă a faptei, cu indicarea tuturor circumstanțelor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, sunt neîntemeiate. Astfel, instanța reține că fapta a fost descrisă în mod corespunzător de agentul constatator, nefiind necesar a se indica în concret activitățile realizate de petentă, conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina sa fiind realizat prin efectuarea oricărei lucrări de construcție fără autorizație, respectiv după expirarea autorizației anterioare.
Instanța va respinge ca neîntemeiate și susținerile petentei conform cărora procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât, deși a fost întocmit la data de 03.09.2013, conform declarațiilor martorului asistent, în cuprinsul acestuia este menționat că a fost încheiat la 21.11.2013, astfel că, raportat la prevederile art. 25 și 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, necomunicarea procesului verbal în termen de 30 de zile de la data întocmirii determină imposibilitatea de executare a sancțiunilor aplicate.
Față de aceste susțineri, instanța reține că, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal contestat, acesta a fost întocmit la data de 21.11.2013 și comunicat petentei la data de 02.12.2013, în termenul prevăzut de lege, iar susținerile martorului asistent care ar fi văzut la data 03.09.2013 procesul-verbal completat, chiar dacă ar fi reale, nu pot duce la concluzia potrivit căreia procesul-verbal contestat a fost întocmit în totalitate la data de 03.09.2013. De altfel, chiar martorul asistent arată că nu a semnat la data de 03.09.2013 procesul-verbal, ci la o dată ulterioară, când a fost chemat de agenții constatatori, astfel că, chiar și sub aspectul semnăturii sale, procesul verbal nu a fost încheiat în întregime la data de 03.09.2013. Faptul că un draft al acestuia a fost încheiat la această dată nu înseamnă că procesul-verbal, cu toate elementele sale, ar fi fost încheiat la data de 03.09.2013.
Sub aspectul temeiniciei, în situația în care fapta contravențională este constatată direct de agentul constatator, prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă, cum ar fi de exemplu, planșe foto care să surprindă săvârșirea acestei fapte.
Instanța constată că mențiunile procesului-verbal de contravenție contestat nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petentă și vinovăția acesteia în comiterea contravenției.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că petenta a dovedit existența unei stări de fapt diferită față de cea reținută de agentul constatator în procesul verbal contestat. Astfel, din declarația martorului P. D. audiat în cauză, proiectantul lucrării care a fost efectuată la domiciliul petentei, rezultă faptul că până la data de 10.07.2013, lucrările au fost finalizate.
Martora a declarat în fața instanței faptul că a urmărit lucrările până la data de 10 iulie, iar ultima dată când s-a deplasat la fața locului, în jurul datei de 08.07.2013, a constatat că balconul era gata.
Instanța reține că în conformitate cu autorizația de construire nr. 972 din 13.07.2011 (f 16), petenta a fost autorizată să efectueze lucrări de construire și închidere balcon la parter și refacere trotuar de gardă, autorizația fiind valabilă până la data de 13.07.2013, iar la data de 04.09.2013 petenta a depus la Primăria mun. C. documentația pentru obținerea procesului-verbal de recepție.
Prin urmare, în contextul în care la data de 08.07.2013 construcția pentru care a fost autorizată petenta, respectiv construirea și închiderea balconului, era finalizată, contravenția reținută în sarcina sa nu este întemeiată
Pentru aceste considerente, apreciind pe de o parte că intimata nu a făcut dovada celor menționate în actul de constatare, iar pe de altă parte, petenta a dovedit o situație de fapt contrară față de cea reținută de agentul constatator, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, va admite plângerea contravențională și pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție ca netemeinic întocmit.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat intimatul care invocă excepția lipsei capacității de folosință, iar pe fondul plângerii arată că instanța de fond a înlăturat în mod nemotivat probele administrate, respectiv înscrisurile din care rezultă că organul constatator a fost sesizat de către asociația de proprietari a blocului O3. Aceste înscrisuri susțin faptele constatate și înlătură probele administrate de către petentă.
Față de apelul formulat intimatul-petent nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel.
Examinând cauza în limitele cererii de apel, instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data 30.12.2013 sub nr._, petenta F. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din 21.11.2013.
Potrivit art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001: Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Potrivit mențiunilor din chiar procesul-verbal contestat, autoritatea din care face parte agentul constatator este Primăria M. C., astfel că în mod legal judecata s-a purtat în contradictoriu cu aceasta, fiind irelevantă lipsa capacității de exercițiu a acesteia întrucât competența administrativă este cea care îi conferă calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește greșita apreciere e către instanța de fond a materialului probator, se observă că din înscrisurile invocate de către apelant, și anume sesizările formulate de președintele asociația de proprietari a blocului O3, se observă că din nici una din cele două sesizări nu rezultă dacă lucrările de construire au continuat și după data de 13.07.2013. Astfel, la data sesizării Inspectoratului de Stat în Construcții – 11.07.2013, lucrările erau începute, aspect care rezultă in conținutul sesizării, iar din sesizarea adresată Primăriei Mun. C. la data de 03.09.2013 nu rezultă dacă la acea dată lucrările erau finalizate sau în curs de desfășurare. De asemenea, nici din procesul-verbal nu rezultă dacă la data constatatorii faptei nu rezultă dacă la acea dată se mai executau lucrări, dimpotrivă, din descrierea situației de fapt, ar rezultă că lucrările erau finalizate din moment ce agentul constatator descrie în amănunt lucrările de construire efectuate .
În schimb, prin probele administrate petenta a demonstrat atât faptul că a deținut o autorizație pentru lucrările efectuate cât și faptul că lucrările de construire au fost finalizate până la expirarea termenului de valabilitate a autorizației, apelantul neadministrând nici o altă probă în contra celor reținute de către instanța de fond.
D. care, constatând că instanța de fond a realizat o evaluare corectă a probelor administrate, urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanții PRIMĂRIA M. C. și P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimata petentă F. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 8650/26.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Red. Jud. D.D.
Tehnored. jud. dec. S.A.B./18.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 179/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
