Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 29736/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 179/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., ., C1, nr. 7A, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5109/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 29.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014, apoi la data de 12.11.2014 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinta civila nr 5109/08.05.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul că a admis plângerea contraventionala, a anulat în parte procesul - verbal de constatare si sanctionare a contravențiilor nr HPJ0006709/18.10.2013, cu privire la pct 2-8, stabilind o amenda contraventionala la suma totala de 2076 lei si exonerarea petentei de la plata sumei de 2924 lei din totalul amenzii stabilite prin procesul- verbal anulat parțial .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de 18.10.2013, petentei . i s-a întocmit proces verbal de contravenție de către intimatul SPIT C., nr.HPJ0006709, reținându-se în sarcina sa fapta de a nu depune:
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2012 pentru punct de lucru Mamaia, Bufet C.;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2012 pentru punct de lucru Mamaia, zona C.;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2012 pentru 2 puncte de lucru cf rezoluției_/2012;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2012 pentru punct de lucru Plaja Modern;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2012 pentru închidere 6 puncte de lucru cf rezoluției_/2012;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2013 pentru deschidere 2 puncte de lucru cf rezoluției_/2013;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2013 pentru deschidere punct de lucru cf rezoluției_/2013;
- declarația de impunere taxa de liniște și siguranță/2013 anuală;
- declarația de impunere taxa pentru spații verzi/2013 anuală.
Amenda contravențională stabilită pentru fiecare contravenție de la pct.1-7 este de 960 lei fiecare, iar pentru pct.7-9 de 1116 lei fiecare.
În temeiul dispozițiilor art.10 din OG 2/2001 amenda totală aplicată este de 5000 lei.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca petentul a invocat nulitatea procesului verbal motivat de lipsa posibilității de a formula obiecțiuni. În același sens, instanța va înlătura critica formulată de către petentă privind nulitatea actului încheiat pentru încălcarea prevederilor art.19 din OG 2/2001, având în vedere că fiind vorba despre o nulitate implicită, virtuală, petenta nu a făcut dovada conform art.175 C.proc.civ. a prejudiciului ce i s-a adus prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal.
Cu privire la cele 9 fapte contravenționale reținute distinct, instanța urmează să analizeze măsura în care fiecare fapta reținută constituie o contravenție.
În acest sens, instanța reține că fapta săvârșită este o faptă omisivă, de pericol, care se consumă din momentul executării în întregime a activității ce constituie elementul material al laturii obiective.
Contravenția continuă presupune prelungirea în timp a faptei după momentul consumării. Prelungirea se poate datora deopotrivă amplificării rezultatului inițial ori continuării activității contravenționale.
În cazul de față, fapta săvârșită, constând în nedepunerea unor declarații pentru plata aceleiași taxe, privește în realitate continuarea activității ilicite.
Prin urmare, instanța reține caracterul continuu al faptei de a nu depune declarațiile prevăzute de HCLM 145/2011, respectiv HCLM 330/2012, faptele săvârșite fiind în realitate două contravenții în formă continuă.
Pe cale de consecință întrucât fapta de a nu depune declarația privind taxa de liniște și siguranță a fost constatată și sancționată la pct.1, iar pentru aceeași faptă nu se pot aplica două sancțiuni principale, instanța va anula în parte procesul verbal contestat, cu privire la faptele reținute la pct.2-9 privitoare la aceeași taxă datorată.
Totodată, având în vedere disp.art.34 alin.1) din OG 2/2001, conform cărora „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”, instanța constată că pentru contravenția prevăzută la pct.1 amenda este în cuantum de 960 lei, iar pentru fapta reținută la pct.9 în procesul verbal, amenda este în valoare de 1116 lei. Prin urmare, instanța stabilește că amenda totală datorată de petentă este de 2076 lei și nu de 5000 lei, cum s-a stabilit prin actul sancționator contestat.
În raport de circumstanțele săvârșirii faptelor reținute, instanța apreciază că nu se poate dispune aplicarea sancțiunii cu avertismentul, amenda stabilită fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel – intimatul S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ și Fiscal la data de 26.09.2014.
In motivarea apelului se invedereaza că în mod eronat instanța de fond a apreciat că cele 9 fapte contravenționale sancționate reprezintă in esentă doar 2 fapte cu caracter continuu.
. a declarat pe parcursul anului 2012 la ORC deschiderea a patru puncte de lucru prin acțiuni de înregistrare din rezoluțiile nr_/08.05.2012, nr_/14.05.2012, nr_/30.05.2012 si nr_/23.07.2012 si a deschis un numar de 6 puncte de lucru prin acțiunea de inregistrare din rezoluția nr_/12.12.2013 .
In anul 2013, la ORC s –au deschis 3 puncte de lucru prin acțiunea de înregistrare din rezoluțiile nr_/13.05.2013 si nr_/05.06.2013 .
Asadar, contribuabilul avea obligația de depunere a respectivelor declaratii raportat la fiecare operațiune de modificare înregistrată la ORC, ceea ce ar fi condus la impunerea sau scăderea taxei de liniste .
Caracterul continuu al fiecarei fapte este apreciat prin referire la prelungirea în timp a inacțiunii ce constituie latura materiala, ce a durat până la momentul incheierii procesului – verbal de contraventie si nu până la plata taxei in sine ,așa cum eronat a reținut instanta de fond .
De asemenea, in anul 2013, contribuabilul avea obligația depunerii declaratiei fiscale privind taxa pentru spații verzi, conf prev pct 4 Anexa nr 5 din HCLM 330/2012, faptă distinctă de cele enumerate anterior .
F. de cele expuse, se impune modificarea hotărârii atacate si sub aspectul stabilirii amenzii contraventionale .
Dispozitiile art 10 alin 2 din Og 2/2001 prevad faptul ca în cazul constatarii mai multor fapte contraventionale prin acelasi proces verbal, sanctiunile se cumulează fără a putea depași dublul maximului amenzii pentru cea mai grava dintre ele, respectiv dublul sumei de 2500 lei .
In considerarea celor aratate, solicită admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate, iar pe fond, respingerea plângerii ca nefondata.
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ intimata – petenta nu a formulat si depus întâmpinare .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției HPJ0006709/18.10.2013 întocmit de intimat, s –a retinut în sarcina petentei savarsirea contravenției prevăzute de pct 6 din Anexa 5 – HCLM 145/2011, resp pct 6 Anexa 5 – HCLM 330/2012, constand in nedepunerea declaratiilor de impunere privind taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranta in derularea activităților economice în Constanta si Mamaia in perioada 2012-2013 si nedepunerea declaratiilor de impunere privind taxa spatii verzi pentru anul 2013 .
Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a statuat asupra legalitatii actului constatator prin prisma aplicabilitatii dispozitiilor prevayute de art 16 si 17 din OG /2001 .
Astfel, s –a retinut ca ,potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, Tribunalul va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
In ceea ce priveste faptele contraventionalr retinute in sarcina petentei, ca forța probantă a inscrisurilor reprezentate de rapoartele sau procesele- verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În cauza pendinte, a fost asigurata posibilitea acesteia de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie.
Astfel in ceea ce priveste critica apelantei - intimate prin raportare la retinerea de catre instanta de fond a caracterului continuu al faptelor contraventionale retinute in sarcina petentei, Tribunalul apreciaza ca este intemeiată.
Din procesul - verbal de contraventie se retin 9 fapte de nedepunere a declaratiilor de impunere aferenta achitarii taxei speciale de catre contribuabilii ce desfasoara activitati comerciale pe raza loc Constanta si implicit in Mamaia, declaratie aferenta taxei de liniste si siguranta - anul 2012 si taxa spatii verzi – anul 2013, obligatii stabilite și instituite prin acte administrative cu caracter normativ .
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar de catre parti, se retine faptul ca activitatile de deschidere puncte de lucru au avut acte si fapte distincte in timp si locatie, plata obligatiei fiind una legala si individuala .
Prin urmare nu poate fi retinuta argumentatia instantei de fond potrivit careia se poate vorbi doar de doua contraventii in forma continuata, respectiv una raportata la dispozitiile pct 6 Anexa 5 din HCLM 145/2011 aferenta anului 2011 si cealalta raportat la pct 6 Anexa 5 din HCL 330/2012 aferenta acului 2013, atata timp cat taxa se stabileste si se cuantifica in raport de declaratia aferenta, iar sanctiunea in sine a vizat tocmai obligatia de a face / de a nu depune declaratia legala aferenta si ulterioara momentului deschiderii noului punct de lucru conform rezolutiilor ORC .
In considerarea celor reținute, in raport de dispoyitiile art 480 alin 2 c proc civ, va admite apelul, va schimba sentinta apelata, iar pe fond va respinge plângerea ca nefondata .
In raport de dispozitiile art 453 alin 1 cu ref la art 452 C proc civ va obliga petenta - intimata către apelanta - intimata la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat achitat in fond si apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul - promovat de apelantul S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., ., C1, nr. 7A, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5109/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința civilă nr. 5109/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în sensul că:
Respinge plângerea contravențională.
Obligă intimata – petentă către apelanta - intimată la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2015
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond. A.G.J.
Red/tehnored L.V. M.
4 ex/02.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 182/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015.... → |
|---|
