Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 9107/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 31
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în C. V., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantă avocat Cotruța A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și martorul Ț. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 321-323 Cod procedură civilă administrează proba testimonială cu martorul apelantei – Ț. M., identificat cu CI . nr._, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și anularea sentinței apelate cu consecința anulării procesului verbal de contravenție. în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul. În susținere arată că s-a făcut dovada clară a faptului că declarațiile date în instanță de A. M. nu corespund cu documentele depuse la dosar. Totodată învederează faptul că T. V. și A. M. nu se puteau cunoaște de pe șantier în condițiile în care T. plecase în ianuarie 2013 iar A. M. venise pe șantier în martie 2013. Reprezentantul apelantei mai arată că din actele depuse la sesizarea depusă de T. V. nu poartă ștampila societății și că nu puteau să poarte această ștampilă deoarece nu avea acces la aceasta, iar pontajele care se țineau erau verificate de martorul audiat la prezentul termen, care avea obligația să ponteze și să facă o listă a celor prezenți pe șantier. Prin urmare arată că actele depuse la ITM de T. V. în susținere au fost întocmite în condiții necunoscute și nu reprezintă realitatea.
Reprezentantul apelantei arată că toți angajații societății au avut contract de muncă, inclusiv A. M., la dosarul cauzei fiind depusă și . de muncă încheiat și, într-adevăr, acesta a fost angajat în ziua în care a fost efectuat controlul, când s-au prezentat toate actele. De asemenea arată că nu au existat angajați cărora nu li se încheiaseră contracte individuale de muncă și angajați cărora nu li se achitaseră drepturile salariale pentru zilele muncite în cadrul societății. În concluzie reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și învederează faptul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de contravenție.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul instanței la data 03.04.2013, sub nr._, petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., anularea procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de data de 19.03.2013, în subsidiar, înlocuirea contravenției constate și sancționate conform art. 260 alin. 1 lit. 6 din Codul Muncii cu cea constată și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. f) din Codul Muncii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională este netemeinic, numitul A. N. s-a prezentat în data de 05.03.2013 la punctul de lucru al societății, în vederea angajării și i s-a pus în vedere ce documente este necesar să prezinte pentru aceasta. În data de 18.03.2013, acesta s-a prezentat din nou la punctul de lucru al societății cu documentele necesare, a semnat contractul individual de muncă și i s-a comunicat să se prezinte la muncă începând cu ziua următoare.
În data de 19.03.2014 petenta a înregistrat contractul de muncă nr. 25/18.03.2013 cu data începerii activității 19.03.2013 pentru salariatul A. N., înregistrat la ITM cu nr._/18.03.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile conținute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, arătând că, în urma controlului din data de 18.03.2013, efectuat de intimată în temeiul art. 8 din OG nr. 27/2002, ca urmare a sesizării numitului T. V., a fost identificat numitul A. N. care a declarat că prestează activitate de muncă în funcția de muncitor necalificat începând cu data de 05.03.2013, menționând că se află în perioada de probă și nu a semnat contract individual de muncă, are un program de 8 or pe zi, de la ora 8:00 la 17:00.
În dovedire, a depus sesizare, fisă de identificare, notă de relații, proces-verbal de control nr._/19.03.2013, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă, plan de măsuri, proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de data de 19.03.2013.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată la Judecătoria C. în termenul legal de 15 zile de la data afișării procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu audierea martorului A. M. (f.83) .
Prin sentinta civila nr._ din 3.12.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta . SRL .
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„La data de 19.03.2013, petenta a fost sancționată contravențional, întocmindu-se procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._. În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, constând în acea că a primit la muncă pe numiții T. V. în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013 și A. M. în perioada 05.03._13, fără să le încheie contracte individuale de muncă în formă scrisă.
Contravenția are următorul conținut normativ – „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei.
Analizând sub aspect formal procesul-verbal contestat, instanța observă că au fost respectate dispozițiile conținute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda de 3000 lei (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Instanța constată că, potrivit procesului verbal de contravenție petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 20.000 lei întrucât la data de 18.03.2013 s-a constatat că angajatorul că a primit la muncă pe numitele T. V. în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013 și A. M. în perioada 05.03._13, fără să le încheie contracte individuale de muncă în formă scrisă.
În continuare, instanța apreciază că, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar și din întreaga economie a actului normativ indicat, procesele-verbale de sancționare contravențională se bucură de o prezumție de temeinicie cu privire la faptele constatate personal de agenții constatatori (ex proprii sensibus), fiind acte autentice de natură administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Din declarația martorului A. M. (f. 83), audiat în ședință publică și sub prestare de jurământ, rezultă că acesta a fost angajat la . în perioada februarie-martie 2013 și, deși a prezentat toate documentele necesare și i s-a promis că urmează să primească cât mai repede contractul individual de muncă, i s-a dat spre semnare contractul individual de muncă după o zi sau două de la controlul efectuat de ITM. Martorul a mai arătat că patronul i-a reproșat acestuia că a declarat că muncește 8 ore pe zi, însă el i-a răspuns că atât muncește. De asemenea, martorul a declarat că în perioada în care a lucrat pentru societatea petentă, l-a întâlnit pe șantierul unde lucra și pe numitul T. V. care este inginer și se ocupa cu proiectul construcției.
În consecință, față de mijloacele de probă administrate în cauză instanța constată că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii, instanța reține că sancțiunea amenzii de 20.000 lei pentru fapta de a fi primit la lucru 2 persoane, fără a le încheia contracte individuale de muncă cu acestea, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta în contradictoriu cu intimatul ITM C. și să mențină procesul verbal de constatare a contravenției.”
Petenta . SRL a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotararii atacate si anularea procesului verbal contraventional.
In sustinerea cererii de apel s-a aratat ca numitul A. M. s-a prezentat in 5.03.2013 la punctul de lucru al societatii in vederea angajarii si i s-a pus in vedere ce documente sa aduca, iar in data de 18.03.2013 s-a prezenta din noi cu documentele necesare, a semnat contractul individual de munca si i s-a comunicat sa se prezinte la munca incepand cu ziu aurmatoare. Precizeaza apelanta ca numitul T. V. nu a fost niciodata angajatul societatii, acest afiin din perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013 persoana de incredere a proiectantului . SRL, care ocazional se prezenta pe santier in vederea verificarii fazelor de executie a lucrarilor.
Sustine apelanta ca la termenul de audiere a martorilor incuviintati de instanta de fond, martorul T. V., desi era prezent in sala de judecat aa refuzat sa raspunda apelului judecatorului, iar martorul A. M. a fost influientat in declaratia sa de prezenta in sala a lui T. V., declarand o stare de fapt denaturata fata de cea reala.
Cu privire la probele administrate in cauza, apreciaza apelanta ca instanta de fond le-a interpretat eronat.
Intimata IT Constanta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
In apel a fost audiat martorul Ț. M. a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-petente, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._/19.03.2013 prin care s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, constând în acea că a primit la muncă pe numiții T. V. în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013 și A. M. în perioada 05.03._13, fără să le încheie contracte individuale de muncă în formă scrisă.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analiza probeor administrate la fond coroborate cu declaratia martorului audiat in instanta de apel, releva ca criticile apelantei-petente sunt intemeiate in parte, respectiv doar cu privire la numitul A. M..
Astfel, in ceea ce-l priveste pe numitul T. V. instanta apreciaza apararile apelantei ca neintemeiate, intrucat din nota de relatii data organului constatator de administratorul societatii P. L. care are natura unei marturisiri extrajudiciare rezulta ca T. V. a lucrat la societate, desi sporadic, in luna noiembrie, decembrie 2012 si ianuarie 2013 dar nu i-a facut contract individual de munca pentru ca a considerat ca nu e apt pentru functia de inginer. In plus, T. V. figureaza si in pontajul societatii.
Imprejurarile relatate in nota de relatii se coroboreaza cu declaratia martorului T. M. audiat in apel care a declarat ca l-a vazut pe T. cand se uita pe proiect impreuna cu reprezentantul proprietarului .
In consecinta, instanta de control judiciar retine ca numitul T. V. a prestat activitate sub autoritatea petentei, chiar daca sporadic, acest fapt nefiind de natura sa justifice neincheierea contractului individual de munca.
In ceea ce priveste pe numitul A. M. instanta de control judiciar, din coroborarea declaratiei acestuia data in fata instantei de fond cu declaratia martorului audiat in apel, apreciaza ca nu este sincera si prin urmare nu o va retine. Cata vreme din probele administrate a rezultat ca numitul T. Victoe a prestat sporadic activitate in lunile noiembrie decembrie 2012 si ianuarie 2013 iar numitul A. M. a fost adus la societate de T. M. in data de 18.03.2013, acesti adoi nu aveau cum sa se intalneasca la punctul de lucru.
Din probele administrate in cauza se retine ca in cazul lui A. M. nu s-a facut dovada existentei unui raport de munca cu toate elementele sale, care sa impuna incheierea unui contract individual de munca, astfel ca sanctiunea aplicata pentru neincheierea contractului individual de munca pentru A. M. va fi inlaturata.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila va admite apelul, va schimba in tot hotararea apelata in sensul ca, va admite in parte plangerea si va dispune reducerea sanctiunii aplicate prin procesul verbal . nr._/19.03.2013 la 10.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în C. V., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite în parte plângerea.
Dispune reducerea sancțiunii aplicate prin procesul verbal . nr._/19.03.2013 la 10.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.M.V. M.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
6.02.2015 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 63/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 129/2015.... → |
|---|
