Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 806/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 30217/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 806
Ședința publică din data de 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – F. N.
JUDECĂTOR – D. R. C.
GREFIER – I. Török
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – A_, promovat de apelantul-petent F. V., cu domiciliul ales la Av. D. Becut, în C., ., nr. 41, ., în contradictoriu cu intimata R. A. JUDETEANA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., . A, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1953/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile.
Pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la ședința de judecată, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns apelantul-petent, prin avocat D. B., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-petent, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment. Precizând că, a invocat cauzele de exonerare, arată apelantul-petent că actele din procesul verbal nu au fost descrise de un martor. Apelantul-petent a dovedit cu cei doi martori o cauză exoneratoare de răspundere civilă. Defecțiunea majoră a unui sistem important, imposibilitatea de a face manevra solicitată, sunt dovedite cu înscrisuri, martori. Solicită apelantul-petent ca instanța să aprecieze asupra existenței faptei. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de Procedură, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 08.11.2013, petentul F. V., cu domiciliul în or. Năvodari, ., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ încheiat la data de 09.10.2013 de intimata R. Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., cu sediul în mun. C., ., jud. C., solicitând admiterea plângerii și anularea, ca netemeinic, a procesului-verbal contestat și exonerarea de plata amenzii aplicate.
Referitor la motivele plângerii contravenționale, s-a precizat că acestea vor fi depuse până la primul termen de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 din O.G. nr.2/2001.
În susținere, au fost depuse în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr._ întocmit la data de 09.10.2013 de intimata R. Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., adresa Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C. nr.8845 din 22.10.2013.
La data de 27.11.2013, la solicitarea instanței, petentul a depus, în scris, motivele plângerii contravenționale. Astfel, s-a solicitat, în principal, admiterea plângerii contravenționale formulate, anularea procesului-verbal de contravenție contestat și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei. De asemenea, în subsidiar, s-a solicitat admiterea plângerii contravenționale și având în vedere gradul redus de pericol social al faptei contravenționale, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, prev. de art.7 din O.G. nr.2/2001.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că în procesul-verbal contestat s-a reținut că, la data de 09.10.2013, ora 14.30, pe D.J.391, km 90 Mereni, între localitățile Mereni – Topraisar, petentul, în calitate de conducător auto, a refuzat să supună autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ verificării prin cântărire conform O.G. nr.43/1994 republicată și modificată cu completările ulterioare.
Referitor la latura obiectivă a faptei, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, s-a precizat că elementul material constă în refuzul de a urca auto pe cântar în vederea verificării. Astfel, una dintre cerințele elementului material este ca refuzul să fie nejustificat, dar în speță, petentul a arătat că, la momentul respectiv, autovehiculul pe care lucra se defectase și s-a oprit, nereușind să-l mai pornească din cauza filtrelor de motorină înfundate. În aceste circumstanțe, petentul învederează că ar fi sunat la firma la care este angajat și care deține în proprietate autovehiculul pentru remedierea situației. În acest timp, un echipaj de la „Drumuri Județene” ar fi oprit lângă autovehicul și i-a solicitat documentele pentru o verificare, precizându-i-se că trebuie să îi urmeze pentru a face o verificare și pe cântar.
Petentul precizează că ar fi explicat echipei de control că nu îi poate urma deoarece mașina nu mai pornește, însă agenții constatatori au considerat că este rea voință și ca atare petentul va fi sancționat și va primi acasă procesul verbal cu amendă pentru refuz de cântar.
Raportat la împrejurările descrise, petentul a apreciat că cele reținute în sarcina sa nu sunt justificate, deoarece nu a urcat mașina pe cântar dintr-un motiv mai presus de voința sa, situație care s-ar circumscrie unei cauze exoneratoare de răspundere contravențională.
În continuare, au fost făcute aprecieri referitoare la prezumția de nevinovăție în procedura contravențională și la jurisprudența CEDO.
La data de 18.12.2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei C., având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită la km 90/Mereni, pe D.J. 391, între localitatea Mereni și Topraisar, zonă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei M..
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că la data de 09.10.2013, pe D.J. 391, la km 90/Mereni, între localitatea Mereni și Topraisar, a fost oprit pentru control autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de petentul F. V., de către agentul de poliție N. E. împreună cu agentul constatator din partea R.A.J.D.P. C., Darea D., pentru verificarea documentelor, dar și a greutății pe axe și totale a autovehiculului mai sus precizat.
În urma verificării, s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ circula fără autorizație specială de transport, iar la solicitarea agentului constatator de efectuare a cântăririi, conducătorul auto identificat în persoana petentului a refuzat să supună cântăririi autovehiculul.
În privința afirmațiilor petentului în conformitate cu care autovehiculul s-ar fi defectat și s-a oprit, intimata a arătat că reprezentanții acesteia nu au calitatea de a opri autovehiculele aflate în trafic, situație în care oprirea se realizează doar de către reprezentanții M.A.I., precum s-a întâmplat și în cazul de față.
Referitor la martorii propuși de către petent, intimata a apreciat că aceștia nu au fost prezenți la momentul constatării faptei contravenționale, nu au semnat procesul-verbal contestat în calitate de martori, iar petentul nu a formulat obiecțiuni față de actul sancționator.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare, apreciind că s-a făcut dovada faptei contravenționale săvârșite de către petent și arătându-se că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse, în fotocopie, următoarele înscrisuri: comunicarea nr.8845/22.10.2013 și confirmarea de primire de către petent, Hotărârea Consiliului Județean C. nr.5/07.02.2007, extras din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor actualizată, extras din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor actualizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205, 206 C. pr. civilă.
Prin sentința civilă nr.2710 pronunțată de către Judecătoria C. la data de 13.03.2014 în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată de către intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2014 sub nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea petentului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii C. N. și D. N., apreciind că în raport de dispozițiile art.258 C. pr. civ. rap. la art.255 C. pr. civ, acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. De asemenea, a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, în virtutea rolului activ al instanței, s-a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a înainta transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat și emiterea unei adrese către I.P.J. C. pentru a înainta raportul agentului de poliție care a oprit în trafic autovehiculul condus de către petent.
Prin sentința civilă nr. 1953/18.12.2014Judecătoria M. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională, reținând următoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art.61 alin.(1) lit.o) din O.G. nr.43/1997 republicată, constând în aceea că, la data de 09.10.2013, în timp ce se deplasa pe D.J. 391 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, la km 90/Mereni, între localitățile Mereni și Topraisar, petentul F. V. a fost oprit pentru control de către un agent de poliție împreună cu un agent constatator din cadrul R.A.J.D.P. C., iar în urma verificării documentelor s-a constatat că mașina circula fără autorizație specială de transport, motiv pentru care la solicitarea agenților constatatori de efectuare a cântăririi autovehiculului, petentul a refuzat să supună cântăririi mașina pe care o conducea.
Pentru aceste motive, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei, conform art.61 alin.(1) lit.o) din O.G. nr.43/1997 republicată.
La rubrica obiecțiuni/alte mențiuni a procesului-verbal s-a consemnat că „nu sunt obiecțiuni”, însă petentul a refuzat să semneze și să primească procesul-verbal contestat.
Verificând, potrivit art. 34 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că organul constatator care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin.(2) din O.G. nr. 2/2001 raportat la art.612 din O.G. nr.43/1997 republicată, iar procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art.61 alin.(1) lit.o) din O.G. nr.43/1997 republicată, potrivit cărora: „Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: o) refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto.”
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale incidente.
Subaspectul temeiniciei procesului-verbal, în ceea ce privește fapta contravențională constând în aceea că, la data de 09.10.2013, în timp ce se deplasa pe D.J. 391 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, la km 90/Mereni, între localitățile Mereni și Topraisar, petentul F. V. a fost oprit pentru control de către un agent de poliție împreună cu un agent constatator din cadrul R.A.J.D.P. C., iar în urma verificării documentelor s-a constatat că mașina circula fără autorizație specială de transport, motiv pentru care la solicitarea agenților constatatori de efectuare a cântăririi autovehiculului, petentul a refuzat să supună cântăririi mașina pe care o conducea, instanța reține că intimata a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la solicitarea instanței.
Astfel, instanța reține că echipa mixtă de control constituită dintr-un agent de poliție și un agent constatator din cadrul intimatei au procedat la oprirea în trafic a petentului, iar în urma verificării documentelor mașinii, i s-a solicitat acestuia ca autovehiculul să fie cântărit, situație în care petentul și-a exprimat refuzul neechivoc. În acest context a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.
Instanța constată că nu există niciun temei pentru a considera că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în alte împrejurări. Din acest punct de vedere, sunt relevante aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție, respectiv faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni, a refuzat să semneze actul sancționator, motiv pentru care acesta i-a fost comunicat ulterior prin serviciul poștal. Totodată, instanța are în vedere că în procesul-verbal de contravenție, s-a consemnat faptul că nu au fost identificați martori care să certifice refuzul petentului de a semna actul sancționator, în conformitate cu dispozițiile art.19 din O.G. nr.2/2001.
De asemenea, instanța reține că prin adresa I.P.J. C. nr.2375 din 05.09.2014 a fost înaintat raportul agentului de poliție N. E. din care rezultă faptul că autovehiculul condus de către petent a fost oprit în trafic, iar în urma solicitării reprezentanților intimatei de a supune autovehiculul cântăririi, petentul a refuzat să efectueze acest lucru. Totodată, a fost depus un protocol de cooperare între I.P.J. C. și R. Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C. și un grafic de control încheiat de cele două instituții pe linia verificării respectării prevederilor O.G. nr.43/1997 republicată.
Apărarea petentului fundamentată pe proba testimonială cu martorii C. N. și D. N., în fapt angajați ai societății la care este angajat petentul, din care rezultă faptul că autovehiculul condus de către petent se defectase, acesta fiind și motivul pentru care mașina nu a fost supusă cântăririi nu poate fi reținută de către instanță tocmai din considerentele expuse anterior. Astfel, susținerea că martorii audiați au fost prezenți la momentul săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentului contravine flagrant mențiunilor din procesul-verbal de contravenție și nu poate conduce decât la concluzia că martorii audiați sunt martori pro causa, motiv pentru care instanța nu va reține depozițiile acestora în ansamblul probator întrucât nu se coroborează din niciun punct de vedere cu constatările ex propriis sensibus ale agenților constatatori.
Instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea formulării de obiecțiuni în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, ocazie cu care să arate motivul pentru care a refuzat cântărirea autovehiculului, însă în procesul-verbal contestat s-a reținut că petentul nu are obiecțiuni.
Astfel fiind, fapta contravențională, așa cum rezultă din probele administrate, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv. În speță, nu poate să fie reținut niciun dubiu care să profite petentului, intimatul făcând pe deplin dovada situației de fapt reținute în procesul-verbal contestat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii cu amendă aplicată cu cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentă.”
Împotriva sentinței civile nr. 1953/18.12.2014pronunțată de Judecătoria M. a declarat apel petentul F. V., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii și: în principal - anularea procesului/verbal de contravenție iar în subsidiar - înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare apelantul a arătat că pe drumul dintre Mereni și Topraisar a sesizat o defecțiune la autovehiculul pe care îl conducea, al cărui motor s-a oprit, motiv pentru care a tras pe dreapta și a constatat că se înfundaseră filtrele de motorină.
Apelantul a susținut că în timp ce aștepta pe cineva de la firma la care lucrează să îi aducă filtre de motorină pentru schimb, i s-a solicitat de către agenții constatatori din cadrul intimatei de a-i urma cu mașina pentru a face o verificare și, deși le-a explicat acestora că nu poate să îi urmeze, a fost amendat.
Apelantul a susținut că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost semnat de un martor asistent conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
S-a mai arătat de către apelant că în mod greșit prima instanță a respins declarațiile celor doi martori și a dat prevalență constatărilor agenților intimatei față de susținerile apelantului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de adevăr ce poate fi răsturnată prin administrarea de probe contrare, însă la dosarul cauzei nu există probe concludente pentru a răsturna prezumția de adevăr a celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând apelul formulat, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.10.2013 s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art.61 alin.(1) lit.o) din O.G. nr.43/1997 republicată, constând în aceea că, la data de 09.10.2013, în timp ce se deplasa pe D.J. 391 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, la km 90/Mereni, între localitățile Mereni și Topraisar, petentul F. V. a fost oprit pentru control de către un agent de poliție împreună cu un agent constatator din cadrul R.A.J.D.P. C., iar în urma verificării documentelor s-a constatat că mașina circula fără autorizație specială de transport, motiv pentru care la solicitarea agenților constatatori de efectuare a cântăririi autovehiculului, petentul a refuzat să supună cântăririi mașina pe care o conducea.
Pentru aceste motive, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei, conform art.61 alin.(1) lit.o) din O.G. nr.43/1997 republicată.
La rubrica obiecțiuni/alte mențiuni a procesului-verbal s-a consemnat că „nu sunt obiecțiuni”, însă petentul a refuzat să semneze și să primească procesul-verbal contestat.
În ce privește motivele de apel privind nulitatea procesului-verbal în raport de dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât procesul-verbal de contravenție este valabil încheiat și în lipsa semnării acestuia de către un martor asistent, în condițiile în care se menționează, așa cum a s-a procedat în speța de față, motivul pentru care nu a putut fi semnat procesul-verbal de un martor asistent.
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție prin prisma mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 instanța de control reține că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de aceste dispoziții sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
În aceste condiții, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că, atâta vreme cât apelantul nu produs nicio probă concludentă în susținerea afirmației că nu a săvârșit fapta imputată, nu se poate justifica anularea procesului-verbal de contravenție.
Apelantul a încercat să răstoarne aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție, susținând, contrar agentului constatator, că autovehiculul nu era în mers ci se afla oprit din cauza defecțiunii, motiv pentru care nu se putea deplasa la locul de cântărire însă probele administrate cu acest scop au fost în mod corect înlăturare de către prima instanță din materialul probator.
Atât din cuprinsul plângerii contravenționale cât și din motivele de apel, apelantul - petent nu plasează pe cei doi martori audiați la fața locului, acesta susținând că agenții constatatori s-au prezentat după ce a dat telefon la firmă, cât timp aștepta remedierea avariilor constatate de acesta la filtrul de motorină.
Chiar în motivele de apel acesta a arătat că a constatat în timp de 15 minute de la oprirea autoturismului că problema la motor era cauzată de înfundarea filtrelor de motorină.
În aceste condiții, declarațiile martorilor, care au arătat că au venit după ce au fost sunați de apelant și au constatat problema la filtrele de motorină și au așteptat la rândul lor să se prezinte cineva de la firmă cu filtre de motorină de schimb, nu se coroborează cu susținerile apelantului și astfel că vor fi înlăturate din materialul probator.
Prin urmare, și sub aspectul temeiniciei tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia instanța constată că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei cu avertismentul, aceasta reprezentând limita minimă a amenzii prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. o din OG nr. 43/1997.
În acest sens, tribunalul reține că apelantul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii cu amendă aplicată cu cea a avertismentului.
În raport de cele mai sus reținute, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul-petent F. V., cu domiciliul ales la Av. D. Becut, în C., ., nr. 41, ., J. C., în contradictoriu cu intimata R. A. JUDETEANA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., . A, J. C., îndreptat sentinței civile nr. 1953/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. N. D. R. C.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. C.-M.B.
red./dact.jud. F.N.
03.08.2015 / 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9310/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1060/2015. Tribunalul... → |
|---|
