Obligaţia de a face. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 2508/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 103/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
obligația de a face, formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL, cu sediul în C., ., nr. 127, județ C., în contradictoriu cu pârâta . MIDIA SHIPYARD SA, cu sediul în Năvodari, Incinta Port Midia, județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.01.2015, apoi la data de 20.01.2015, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ și fiscal sub nr._, Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral a chemat în judecată . Midia Shipyard »SA, solicitând instanței ca prin hotarârea ce va pronunța să suplinească consimțământul pârâtei la încheierea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011 având ca obiect utilizare apă din Marea N..
In motivarea demersiului judiciar, reclamanta arată că se află în subordonarea Administrației Naționale Apele Române – instituție publică de interes național, că printre atribuțiile sale – conferite de Legea nr.107/1996 se află și alocarea dreptului de utilizae a resurselor se apă de suprafață și subterane, în toate formele de utilizare, pe bază de abonamente.
Susține reclamanta că deși pârâta – al cărui obiect principal de activitate îl constituie repararae și întreținerea navelor maritime, utilizează în activitatea sa un volum mare de apă din Marea N., aceasta a refuzat încheierea abonamentelor cadru, nedând curs notificărilor pe care i le-a adresat, deși se încadrează în categoriile de contribuabili prevăzuți în Anexa 4 a OUG nr.107/2002.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.8 alin.2 cu ref. la art.18 alin.4 lit.d9 din legea nr.554/2004.
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și a oricărui alt mijloc de dovadă a cărui necesitate a administrării va reieși din dezbateri.
1.2. Legal citată, pârâta și-a precizat poziția procesuală prin « Întâmpinare » (f.89-93), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâta arată că nu a refuzat nejustificat încheierea abonamentulii de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011 având ca obiect utilizare apă din Marea N., ci motivat de împrejurarea că sunt eronate încadrarea activității docurilor și poziția tarifară din Anexa 1.
Invederează pârâta că prin corespondența purtată cu reclamanta a expus argumentele pentru care docul este o navă pentru care nu este datorată contribuția de gopodărire a apelor – apa folosită în balansarea docurilor plutitoare neputând fi taxată, câtă vreme constituoe operațiune de navigație ce nu este prevăzută în nomenclatorul sistemului de contribuții specific de gospodărire a apelor din Anexa 4 la OUG 107/2002.
Cum în procesele verbale de conciliere nr.6001/AS/14.04.2011 și nr.9067/DD/22.06.2011 au fost menționate punctele de vedere divergente ale părților, pârâta se prevalează de art.1185 Cod civ și prin prisma acestei dispoziții legale, cu referire și la art.1179 alin.1 pct 3 și art.1225 alin.3 Cod civil, susține că în speță nu este întrunită condiția de validitate a obiectului actului juridic.
Mai arată pârâta că verificarea incidenței art.18 alin.4 lit d) din legea nr.554/2004 și a cerinței interesului public în accepțiunea art.2 lit.r) din Legese impune a fi făcută prin analiza încadrării docurilor plutioare în sistemul de contribuții specific de gospodărire a apelor, în raport de legislația specifică în materie (Legea nr.107/1996, OUG nr.107/2002, OG nr.22/1999).
Prin prisma acestei analize, pârâta solicită a se observa că docurile plutitoare operează în acvatoriul Portului Midia, iar utilizarea acvatoriului portuar și a apelor din marea N. aflate în acvatoriul portuar excede competenței ANAR și revine în competența administrației portuare. În aceste sens, se invocă contractul nr.2175/A/2010 -încheiat cu CN APM SA C., având ca obiect folosirea contra cost a infrastructurii porturilor Constanțșa, M., Midia și Basarabi, infrastructură care cuprinde și acvatoriile portuare.
În probațiune, pârâta solicită înscrisuri și expertiză tehniocă de specialitate.
2. Etapele cercetării judecătorești. Mijloacele de dovadă administrate în cauză.
După investirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni, care a survenit la 9.03.2012, pârâta s-a adresat Curții de Apel C., solicitând – prin cererea înregistrată sub nr._, ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâta – Guvernul României, să dispună anularea pct.A1 din Anexa la HG nr.1202/2010.
La solicitarea pârâtei, în considerarea disp.art.244 alin.1 pct.1 c.pr.civ, judecata prezentei pricini a fost suspendată până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a ds._ (încheiere, f. 190).
Cursul judecății a fost reluat – urmare a încuviințării cererii de repunere pe rol formulată de reclamantă, la 3.06.2014 (încheiere, f.198).
La termenul de judecată din 3.06.2014, a fost încuviințată probațiunea solicitată de părțile litigante, respectiv înscrisurile/ depuse la dosarul cauzei și expertiză tehnică de specialitate, luându-se act de renunțarea reclamantei la administrarea probei cu interogatoriu.
La cererea introductivă de instanță, reclamanta a anexat – în copie: înscrisuri ce materializează corespondența purtată cu pârâta, procesele verbale de conciliere nr.8197/DD/7.06.2011 (f.60-61) nr. 9067/22.06.2011 /f.62-63), nr.6001/AS/14.04.2011 (f.67-68), procesul verbal de constatare nr.1348/12.07.2011, abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011 – nesemnat de beneficiar, abonamente de utilizare a resurselor de apă încheiate cu alți beneficiari (f.122- -178)
Pârâta a anexat întâmpinării, următoarele înscrisuri: contractul nr.2175/A/2010 încheiat cu CN « Administrația Porturilor Maritime » SA C.,, adresa Autorității Navale Române nr._/1/31.08.2010, documete emise de ANR pentru nava- doc plutitor, identificată sub nr.2245 (f.106-115).
Raportul de expertiză tehnică (f. 2- 8, vol.II) – întocmit de expert D. N., nu a fost contestat de părțile litigante.
La raportul de experită tehnică au fost anexate înscrisuri – vizate pentru conformitate de Autoritatea Navală Română,, ce atestă caracteristicile tehnice ale navelor- docuri plutitoare, (având nr. identificare 255,256,2245 )– proprietatea . Cape Midia Shipyard » SA
3. Tribunalul,
analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
3.1. Premisele declanșării conflictului judiciar. Situația de fapt.
Reclamanta – ABADL este operator unic al resurselor de apă.
Pârâta este o societate comercială ce are în proprietate mai multe docuri plutitoare pentru a căror expoatare utilizează apa de mare și care pentru folosirea infrastructurii porturilor C., M., Midia și Basarabi a perfectat cu CA « Administrația Porturilor Maritime » SA contractul nr.2175/A/2010.
Prevalându-se de art.1 Anexa 4 OUG 107/2002 și de prevederile HG nr.1202/2010, ABADL a transmis – la 27.01.2011 către . Cape Midia Shipyard » SA, respectiv la 2.02.2011 către . » SA – societăți având ca profil de activitatea reparația și întreținerea navelor maritime, abonamentele de utilizare apă din Marea N..
Urmare a obiecțiunilor formulate de . Cape Midia Shipyard » SA, cuprinse în adresa nr.443/ 25.02.2011, ABADL retransmite abonamentul 1301/2011 și comunică prin adresa nr.2875/15.03.2011 (f.74-75) că a îndeptat eroarea materială la obiectil abonamentului în care s-a trecut « utilizare apă din Marea N. pentru industrie », iar nu cum corect ar fi fost « utilizarea apei din Marea N. pentru alte activități » .
. Midia Shippyard » SRL a refuzat – în continuare, încheierea abonamentului de utilizare apă din Marea N., considerând că prevederile OUG nr.107/2002 nu se aplică activității pe care o desfășoară, respectiv nu se aplică în cazul docurilor plutitoare, punct de vedere exprimat în procesul verbal de conciliere din 14.04.2011 (f.20-21).
Cum diferendul nu s-a conciliat în urma întâlnirii din aprilie 2011, au urmat noi etape de conciliere, desfășurate – urmare a solicitării reprezentanților ABADL (adresa nr.6892/3.05.2011, f.26) la sediul Administrației Naținale « Apele Române » din București
Pentru întâlnirea din 22.06.2011,. Midia Shippyard » SRL – în cuprinsul adresei nr.1178/21.06.2011 (f.17-19) a dezvoltat argumentația pentru care refuză acțiunea de impunere a « abonamentului de utilizare a apei din Marea N. », punct de vedere menținut cu ocazia concilierii al cărui rezultat a fost materializat în procesul verbal (f.15-16). În cuprinsul procesului verbal s-a menționat faptul că « întrucât părțile nu au ajuns la o înțelegere, ABADL urmează să aplice legislația în vigoare privind gospodărirea resurselor de apă ».
Controlul având ca obiect gospogărirea cantitativă și calitativă a apelor a fost exercitat de reprezentanții ABADL la . Midia Shippyard » SRL, în 12.07.2011 a fost întocmită « nota de constatare »(f.22-23), iar societatea a comunicat situația andocărilor și lansărilor pentru docuri (f.49-54).
Cu adresa nr._/23.11.2011 (f.47-48), ABADL revine cu solicitarea de semnare a Abonamentului de utilizare/exploatare a resusrelor de apă nr.1301/2011 și comunică că în cazul în care societatea menține refuzul de semnare, se va adresa instanței de judecată.
Cum reprezentanții . Midia Shippyard » SRL nu au înțeles să dea curs nici acestei ultime solicitări – menținându-și punctul de vedere exprimat cu ocazia ședințelor de conciliere, ABADL a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
3.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Obiect acțiunii în contencios administrativ îl poate constitui nu doar actul administrativ – tipic sau asimilat, ci și contractul administrativ, în acest sens fiind disp.art.8 alin.2 din Legea 554/2004 „ Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.”
Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011 reia în conținut clauzele standard aprobate prin Ordinul nr.798/31.08.2005 și respectiv Ordinul nr.1028/2009, fiind în fapt un contract de adeziune, pe care pârâta a refuzat să-l semneze.
Prin alin.4 al art.18 din Legea nr.554/2004 se dispune:
„Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a)dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b)obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c)impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d)suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e)obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.”
Reținând că obiectul acțiunii se circumscrie disp.art.8 din Legea nr.554/2004, instanța are a analiza aspectul controversat, respectiv măsura în care societatea pârâtă este ținută la plata contribuției pentru utilizarea resuselor de apă din Marea N. pe care le utilizază în desfășurarea activităților specifice, către reclamantă.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile – sub aspectul legislației specifice în materie, pe dispozițiile Legii nr.107/1996, ale OUG 107/2002 și HG nr.1202/2010.
Potrivit Legii nr.107/1996, alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafață și subterane, în toate formele de utilizare, este atributul Administrației Naționale Apele Române – operator unic și se realizează pe bază de abonamente de utilizare/exploatare.
Potrivit alin.2 al art.1 din Anexa nr.3 a OUG nr.107/2002, « ..utilizatorii de apă plătesc utilizarea acesteia către ANAR, în calitate de operator unic «
Art.4 alin.5 din OUG nr.107/2002 – aprobată prin Legea nr.404/2003, dispune:
« Cuantumul contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor și penalităților este prevăzut în anexele 5,6 și 7și se reactualizează periodic prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităților publice centrale din domeniul apelor ».
Anexa 4 din actul normativ menționat/ în forma modificată prin OUG nr.73/2005 și ulterior prin OUGnr.106/2010, în Secțiunea A stabilește « Contribuția pentru utilizarea resurselor de apă – pe categorii de surse și utilizatori », detaliată ulterior în subsecțiuni .
Pct.1. 1. din Subsecțiunea A1 consacră obligația de plată a contribuției pentru: « operatori economici, inclusiv servicii de gospodărire comunală, instituții publice, unități de cult, oparatori economici de tip industrial și alții ».
Apărările pârâtei - astfel cum au fost dezvoltate în cuprinsul întâmpinării și al notelor de concluzii scrise, sunt întemeiate pe disp.art.1179 lin.3 cu ref. la art.1225 alin.3 și art.1185 Cod civil, pe disp.OG nr.22/1999 - prevederi legale în raport de care reclamanta nu ar fi îndreptățită să impună semnarea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă.
Aplicând normele juridice incidente situației de fapt astfel cum a fost stabilită probator, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit cu care « nu este îndeplinită condiția de validitate a obiectului actului juridic, iar actul excede competenței reclamantei ».
Susținerile pârâtei potrivit cu care docurile plutitoare sunt nave maritime – confirmate și prin raportul de expertiză efectuat în cauză, nu sunt de natură a impune concluzia că este nefondată pretenția dedusă judecății de către reclamantă.
Potrivit art.7 din Legea apelor nr.107/1996, gestionarea resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum și aplicarea strategiei și a politicii naționale, cu respectarea reglementărilor naționale și comunitare în domeniu, se realizează de Administrația Națională "Apele Române", prin administrațiile bazinale de apă din subordinea acesteia.
Legea apelor nr. 107/1996 transpune de în plan național Directiva 2000/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) . nr. 327/2000, Administrația Națională "Apele Române" fiind instituție de implementare a directivei europene în domeniul gospodăririi apelor.
Potrivit Legii cadru a apelor, mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă include sistemul de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități și se bazează pe principiul recuperării costurilor pentru gestionarea resurselor de apă "utilizatorul plătește" și "poluatorul plătește".
Administrația Națională "Apele Române" aplică sistemul de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități specifice activității de gospodărire a resurselor de apă tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de deținătorii cu orice titlu ai amenajărilor și instalațiilor.
Prin încheierea contractului nr.2175/A/2010 – având ca obiect folosirea contra cost a infrastructurii porturilor C., M., Midia și Năvodari – infractructură care cuprinde și acvatoriile portuare, pârâta nu este absolvită de obligația de a încheia abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011, impus de reclamantă în considerarea legislației specifice ce guvernează materia.
Concluzia în acest sens este susținută de faptul că CN « APM » C. nu are în administrare resursele de apă ale Mării N. pentru a putea încheia un contract privind utilizarea acestora, fiind îndrituită – prin prisma disp.art.37 din OG nr.22/1999, să stabilească și să perceapă doar tarifele pentru utilizarea infrastructurii de transport naval.
Întreaga corespondență purtată între părțile litigante confirmă faptul că pârâta utilizează în activitatea de reparare și întreținere a navelor maritim, resursele de apă ale Mării N.. relevante sub acest aspect fiind mențiunile cuprinse în Procesul verbal de constatare înregistrat la ABADL sub nr.1348/12.07.2011 – semnat fără obiecțiuni de pârâtă, dar și mențiunile din adresa emisă de pârâtă sub nr.198/24.01.2011 (f.39).
Prin urmare, nu se poate susține cu temei faptul că încheierea abonamentului « excede competenței reclamantei ».
În egală măsură, condiția impusă de art.18 alin.4 lit.d) din Legea nr.554/2004, pentru suplinirea consimțământului unei părți, respectiv cerința « interesului public » este îndeplinită în cauză.
Interesul legitim public este – în accepțiunea art.2 lit.r) din legea nr.554/2004, « interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor,libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice »
Solicitarea reclamantei este subsumată realizării competențelor ce-i revin în calitate de autoritate publică, subordonată Administrației Naționale « Apele Române » - instituție de implementare a Directivei 2000/60/CE.
Prin prisma celor menționate nu se poate susține cu temei că obiectul contractului de adeziune - abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011 ar contraveni disp.art.1179 alin.1 pct.3, respectiv art.1225 alin.3 Cod civil.
Normele de drept comun aplicabile în materie contractuală întregesc materia contractelor supuse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004, numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu raporturile de drept administrativ, caracterizate de principiul priorității interesului public, căruia i se subsumează principiul libertății contractuale.
Prin urmare, dispozițiile art.1185 cod civil – invocate de pârâtă, nu sunt de natură să justifice refuzul la încheierea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr.1301/2011.
Chiar dacă nu definitorie, nu lipsită de relevanță este și soluția pronunțată în ds._ – de a cărui soluționare, în mod judicios, pârâta a apreciat că depinde soluționarea prezentei cauze.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, va fi admisă acțiunea dedusă judecății.
În temeiul disp.art.453 c.pr.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1008,30 lei - cheltuieli de judecată (onorariu expertiză, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, cu sediul în C., ., nr. 127, județ C., în contradictoriu cu pârâta . Midia Shipyard” SA, cu sediul în Năvodari, Incinta Port Midia, județ C..
Dispune suplinirea consimțământului pârâtei la încheierea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1301/2011 având ca obiect utilizare apă din Marea N..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.008,30 lei - cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Red.jud.A. N. 20.02.2015
Tehnored gref.A.N.
4 ex./26.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 185/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 59/2015.... → |
|---|
