Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 9920/315/2013
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 388
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, ..8, parter*etaj 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 897/4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-petentă fiind I.I. S. N., cu sediul comuna Dragodana, ., nr. 720, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru apelantul-intimat ITM Dâmbovița consilier juridic B.-M. N., în baza delegației nr. 4595/07.04.2014 și pentru intimata-petentă S. N. I.I. avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.09.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul procesual, precum și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare;
- la data de 6 iunie 2014, intimata- petentă a depus la dosar întâmpinare.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților, precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat de apelantul-intimat ITM Dâmbovița.
Reprezentantul apelantului- intimat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței nr. 897/4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate având în vedere că petenta a intrat în legalitate imediat după efectuarea controlului, iar numita R. A. se afla în prima zi de prestare a activității, nefiind astfel produse efecte negative.
De asemenea, apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere gravitatea faptei, urmările faptei de primire la muncă a unei persoane fără contract de muncă, care aduc atingere siguranței și stabilității raporturilor de muncă, coroborate cu intenția de fraudare a bugetului de stat, dar și faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși nu a atacat soluția instanței de fond.
Astfel, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, reanalizarea gravității faptei contravenționale și pe cale de consecință, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petentă și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Avocat G. A., având cuvântul pentru intimata-petentă I.I. S. N., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 897/4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică.
Precizează că art. 260 lit. e din Legea nr. 53/2003 prevede că se sancționează angajatorul care primește la lucru persoane fără a le încheia contract de muncă, situație despre care nu este vorba în cauză, întrucât în ziua controlului partea venise să depună actele pentru angajare, cu normă redusă.
În ceea ce privesc contribuțiile la bugetul de stat, susține că nu poate fi vorba de o fraudare întrucât nu a existat muncă la negru.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefodat.
Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 897/04 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S. N. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă Dâmbovița, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 02.10.2013.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus modificarea procesului verbal, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, cu avertismentul.
Au fost menținute restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.10.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.10.2013, încheiat de I. T. de Muncă Dâmbovița, în temeiul art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată, a fost sancționată petenta S. N. Întreprindere Individuală, reținându-se că, la data de 01.10.2013, la punctul de lucru al petentei a fost identificată în activitate numita R. A. fără contract individual de muncă, aplicându-i-se petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
Instanța, exercitându-și rolul în aflarea adevărului, verifică din oficiu legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin prisma motivelor de nulitate expresă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, reținând că s-au consemnat în conținutul acestuia toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, fiind așadar legal întocmit. Prin urmare, procesul-verbal atacat nu este lovit de niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, motive prevăzute limitativ, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007.
A mai constatat instanța că încadrarea juridică a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei a fost în mod corect evidențiată în procesul-verbal, situația de fapt descrisă de agentul constatator fiind sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată. De asemenea, sancțiunea aplicată petentei se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din actul normativ menționat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă potrivit art. 16 alin. 1 și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să analizeze fapta pentru care a fost sancționată contravențional petenta din perspectiva criteriilor impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a constata dacă fapta respectivă se încadrează în categoria “acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. Astfel, dacă normele juridice ce sancționează faptele antisociale au un caracter general urmărind totodată un scop preventiv și represiv, iar nu unul reparator, aceste criterii sunt suficiente pentru a califica acuzația adusă petentei ca fiind una de natură penală. Din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate petentei, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal (Cauza Malige împotriva Franței). Așadar, Curtea a arătat că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale (A. împotriva României).
În considerarea celor mai sus expuse, instanța de fond a constatat că acuzația adusă petentei S. N. Întreprindere Individuală este o acuzație penală în sensul Convenției, fapt ce are drept consecință aplicarea în cazul de față a garanțiilor prevăzute de Convenție, inclusiv a prezumției de nevinovăție. Concluzionând astfel, instanța arată că sarcina probei în procedura contravențională revine în primul rând organului constatator, iar petenta trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Referitor la constatarea în mod direct a faptei de către agent, Curtea Europeană a stabilit că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel, prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și principiul aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal reținută în sistemul nostru de drept își găsește aplicabilitatea în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată personal de către agent, astfel cum Curtea a statuat în cauza A. contra României. Rațiunea pentru care a fost instituită această prezumție în cazul actelor administrative încheiate cu ocazia constatării directe, prin propriile simțuri, de către agenții constatatori a săvârșirii unor fapte contravenționale este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (inspectorul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
În speță, întrucât fapta a fost constatată personal de către inspectori, petentei îi incumba obligația de a face dovada unei stări de fapt contrară celei consemnate în procesul verbal.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Deși instanța i-a oferit petentei toate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil, aceasta nu a reușit să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal contestat. Din contractul individual de muncă depus la fila 9, contract încheiat la 01.10.2013, reiese că între angajator și numita R. A. urma să se desfășoare raporturi de muncă din data de 02.10.2013, dată stabilită de părți ca fiind cea de începere a activității. Analizând fișa de identificare depusă de intimată, constată instanța că numita R. A. a declarat că prestează activități de la data de 01.10.2013 și că nu a semnat niciun contract individual de muncă. Instanța va înlătura depoziția martorei, întrucât aceasta conține aspecte contradictorii celor învederate de petentă prin plângerea contravențională. Astfel, martora a declarat că numita R. A. semnase contractul individual de muncă în prezența sa, anterior momentului la care reprezentantul unității s-a deplasat cu documentele la serviciul de contabilitate, iar petenta a susținut în plângerea contravențională că reprezentantul a adus contractul individual de muncă de la serviciul de contabilitate pentru a fi semnat. Situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat este reală, în sprijinul acesteia venind declarația numitei R. A. din fișa de identificare, în sensul că presta activitatea de la 01.10.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Faptul că la data aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv 02.10.2013, petenta a prezentat contractul individual de muncă încheiat cu R. A. nu poate conduce la nelegalitatea procesului-verbal, astfel cum a susținut petenta, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită la 01.10.2013, data controlului. Or, . nu reprezintă o circumstanță de natură a înlătura răspunderea contravențională. Într-adevăr, contractul de muncă a fost încheiat la data de 01.10.2013, fiind transmis către REVISAL la ora 13.17, așa cum reiese din extrasul de la fila 44, însă controlul efectuat de inspectorii ITM a avut loc în jurul orei 11.00, moment la care nu exista un astfel de contract.
În considerarea celor expuse anterior, constată instanța că petenta nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea reținută de inspectorii ITM, aceasta fiind conformă realității, astfel încât, împrejurarea că petenta a încălcat art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, republicată, corespunde adevărului.
Pornind de la circumstanțele personale ale petentei și de la împrejurările în care a fost comisă contravenția, instanța urmează să analizeze proporționalitatea dintre gravitatea faptei și sancțiunea aplicată.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de aceste prevederi legale, consideră instanța că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, respectiv o înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, pentru motivele pe care urmează să le dezvolte: astfel, instanța are în vedere faptul că petenta a intrat în legalitate imediat după efectuarea controlului, procedând la încheierea contractului individual de muncă. De asemenea, potrivit fișei de identificare, numita R. A. se afla în prima zi de prestare a activității, aspect ce conferă faptei contravenționale un grad redus de pericol social, nefiind astfel în situația producerii efectelor negative menționate de intimată în întâmpinare. Aceste împrejurări crează certitudinea că nu a existat niciun prejudiciu adus bugetului de stat, individului sau mediului concurențial, intervalul scurt de timp în care petenta nu s-a aflat în legalitate neproducând vreo urmare semnificativă. Totodată, instanța nu poate omite faptul că între petentă și numita R. A. au mai existat anterior raporturi de muncă, aceasta prestând activități în mod legal, în baza unor contracte individuale de muncă, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 44. Acest aspect întărește convingerea instanței că petenta nu a urmărit să primească la muncă persoane în afara cadrului legal, situația de față fiind una excepțională.
Mai mult, instanța a apreciat că o sancțiune într-un cuantum de 10.000 lei, aplicată unei întreprinderi individuale în astfel de condiții, are un considerabil impact negativ asupra situației sale financiare.
Toate aceste împrejurări în care a fost săvârșită fapta, precum și circumstanțele personale ale petentei, conduc la concluzia inexistenței unei proporționalități între gravitatea faptei și sancțiunea aplicată, motiv pentru care instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petenta S. N. Întreprindere Individuală și a dispus modificarea procesului-verbal . nr._ din data de 02.10.2013, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată, cu avertismentul.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, intimata ITM Dâmbovița – prin reprezentant legal a declarat apel, solicitând admiterea apelului, reanalizarea gravității faptei contravenționale și pe cale de consecință schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petenta I.I. S. N., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 16.505/02.10.2013 și menținerea acestuia, inclusiv prin prisma sancțiunii contravenționale.
Apelanta învederează faptul că, pentru a decide astfel instanța a reținut în considerente că în speță se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, având în vedere că petenta a intrat în legalitate imediat după efectuarea controlului, iar numita R. A. se afla în prima zi de prestare a activității, nefiind astfel produse efecte negative.
În continuare, apelanta invocă ca și critici aduse sentinței, următoarele considerente:
- urmările faptei de primire la muncă a unei persoane fără contract de muncă sunt atingerea adusă siguranței și stabilității raporturilor de muncă, coroborate cu intenția de fraudare a bugetului de stat ;
- analizarea circumstanțelor săvârșirii unei fapte contravenționale ar fi trebuit să pornească, în principal, de la recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale respective; în speță, intimata petenta, încă de la început, a încercat inducerea în eroare a instanței de judecată, relevând niște împrejurări care ulterior, nu au fost susținute nici măcar de martorul propus de ea însăși.
- deși se reține de către instanță că, în ceea ce privește constatările organului de control, acestea sunt temeinice, în sensul că în ziua de 01.10.2013 numita R. A. desfășura activitate fără contract individual de muncă, se apreciază că petenta ar fi intrat în legalitate imediat după control, deși potrivit contractului individual de muncă data începerii activității a fost menționată ca fiind ziua ulterioară controlului - 02.10.2013 ; astfel, pentru ziua de 01.10.2013, petenta nu a intrat în legalitate până la data soluționării pe fond.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06 iunie 2014, petiționara S. N. – Întreprindere Individuală, solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece, în mod corect instanța fondului a apreciat ca potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacelor de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Așa cum rezulta și din actele si lucrările dosarului, inspectorii ITM Dâmbovița a sancționat pe petenta S. N. - Întreprindere Individuala, cu suma de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 litera e din Legea nr. 53/2003, republicata.
Din probele administrate în cauza a rezultat ca numita R. A. s-a prezentat la data de 01.10.2013 cu actele necesare in vederea angajării, moment la care aceasta semnează si contractul individual de munca, considerent față de care, în mod abuziv petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 260 lit. e din Codul muncii – care sancționează angajatorii care primesc la muncă persoane fizice fara încheierea unui contract individual de munca, in scopul de a combate "munca la negru", adică munca fara forme legale.
Potrivit doctrinei juridice, in speța Codul Muncii, conceptul de "munca la negru" reprezintă orice activitate plătită, care prin natura ei este legala, dar nu este declarată autoritatilor publice.
Raportat la cauza dedusa judecații, rezulta fara dubiu ca la momentul controlului, numita R. A. nu era in activitate, ci se prezentase sa depună toate formalitățile pentru angajare, semnase contractul individual de munca la data de 01.10.2013, care a fost si înregistrat in registrul de evidenta a salariaților sub nr. 3 din 01.10.2013.
De asemenea, asa cum s-a arătat mai sus, "munca la negru" reprezintă orice activitate plătită care prin natura ei este legala, dar nu este declarata autoritatilor publice si are drept scop, pe de o parte protecția salariatului si pe de alta parte protecția bugetului de stat, care este păgubit prin neplata impozitelor aferente.
In cauza de față, presupusul angajat nu a fost păgubit pentru ca nu era plătit și pe cale de consecința nici bugetul statului nu este păgubit pentru ca angajatul nefiind remunerat nici statul nu poate pretinde impozit.
Din probele administrate la instanța de fond rezulta cu certitudine ca in cauza nu poate fi reținut pericolul social, reglementat de HG nr.1024/2010 privind combaterea muncii nedeclarate, deoarece asa cum s-a arătat nu sunt în aceasta situație.
Nu este de neglijat faptul ca numita R. A. urma sa se angajeze doar cu o jumătate de norma, iar de regula ea venea la serviciu dupa ora 12, in perioada in care ea a mai lucrat la aceasta unitate ; din contractul individual de munca depus la dosarul cauzei, contract încheiat la 01.10.2013, reiese ca intre angajator si numita R. A., urma sa se desfășoare raportul de munca din data de 02.10.2013, data stabilita de parti ca fiind cea de începere a activității
Analizând apelul în baza motivelor invocate, a considerentelor reținute de instanța de fond, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Nu sunt întemeiate susținerile vizând eronata individualizare a sancțiunii contravenționale aplicată de instanța de fond în baza art. 5 alin. 5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În raport de scopul reglementării și sancționării contravenției constând în ,, primirea la muncă a până la 5 persoane fizice fără încheierea unui contract individual de muncă”(art.260 alin.1 lit. e din Cod muncii, republicat ), care este acela de a combate ,, munca la negru”, adică munca prestată fără forme legale, într-adevăr, fapta prezintă un grad ridicat de pericol social .
Însă, în raport de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită - reținute în mod corect de prima instanță, argumentele acesteia fiind însușite în totalitate de instanța de control judiciar ca bine fundamentate în probatoriul administrat, se apreciază că se impunea reindividualizarea sancțiunii aplicate de apelantă în baza art. 260 alin. 1 lit. e Codul muncii ( amenda contravențională în sumă totală de 10.000 lei ), fiind incidente dispozițiile art.21 alin.3, raportat la art.5 alin.2 lit. a din OG nr.2/2001, adică aplicarea sancțiunii principale a ,, avertismentului”.
Din înscrisurile depuse la dosar: contractul individual de muncă nr. 3/1.10.2013 ( filele 9 – 11 dosar fond ), registrul salariați din 1 oct. 2013 ( fila 12 dosar fond ) ; foaia colectivă de prezență din luna iunie 2013 ( fila 14 dosar fond ) ; fișa de identificare a numitei R. A. din 1.10.2013, orele 11:20 ( fila 40 dosar fond ); înștiințarea emisă de apelantă către I.I. Stâncescu N. ( fila 41 dosar fond ), procesul verbal de control încheiat de intimată sub nr. 9102/2.10.2013 ( filele 42 – 46 ) ; depoziția martorului P. M. ( fila 69 dosar fond ) – rezultă că situația de fapt a fost corect reținută în actul constatator al contravenției ( adică în data de 1.10.2013 la punctul de lucru al contravenientei a fost identificată în activitate numita R. A., fără contract individual de muncă ).
Însă, din fișa de identificare a persoanei R. A., întocmită de I.T.M. rezultă că aceasta se afla în prima zi de prestare a activității de muncitor necalificat și care nu semnase încă contractul individual de muncă la ora surprinderii în activitate ( ora 11:20 ), dar semnat și încheiat cu angajatorul său în aceeași zi, cu mențiunea începerii activității cu ½ normă în ziua imediat următoare – 02.10.2013 și înregistrat în registrul de evidență al salariaților sub nr. 3/01.10.2013 ( filele 30 – 32 și 35 dosar fond ).
De asemenea, din coroborarea mențiunilor din foaia colectivă de prezență pe luna iunie 2013, cu înscrisul generat de I.T.M. și intitulat „ activitatea angajator S. N. I.I.” ( fila 44 dosar fond ), rezultă că persoana R. A. a mai lucrat cu contract de muncă ( nr. 2/14.09.2012 ), deci în mod legal, ceea ce confirmă susținerile constante ale contravenientei că nu a urmărit prestarea de muncă fără forme legale.
În consecință, se va ține cont și de principiul proporționalității prevăzut în alin. 5 și 6 ale art.5 din OG nr.2/2001, conform căruia orice sancțiune contravențională, la fel ca și una penală, implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât stabilirea și aplicarea unei sancțiunii contravenționale trebuie să se facă într-un raport de proporționalitate cu fapta comisă.
D. urmare, constatând că în ziua controlului, contravenienta și-a reconsiderat conduita, în sensul că a încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, și că intimata nu este cunoscută cu antecedență contravențională în sensul încălcării normelor prevăzute de art.16 raportat la art.260 alin.1 lit.e din Codul muncii, republicat (din înscrisurile de la dosar, nerezultând dovezi contrare ), tribunalul, apreciază că sancțiunea ,,avertismentului " este suficientă pentru a-i atrage atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale .
Pentru toate considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul declarat de apelantul- intimat I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, ..8, parter*etaj 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 897/4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-petentă fiind I.I. S. N., cu sediul comuna Dragodana, ., nr. 720, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
R. O.
Judecător fond Ș. M. D.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- C.Gh./SEM
4 ex./07.10.2014.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 928/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 604/2014.... → |
|---|
