Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 7900/315/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din 12.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTORI – E. N.
- C. GHEORGE
GREFIER M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3552/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent P. I. I., domiciliat în comuna Comișani, ., județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul petent P. I. I., lipsă fiind recurentul intimat I. Dâmbovița.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la legitimarea intimatului petent cu B.I. . nr._.
Intimatul petent învederează instanței faptul că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul petent P. I. I. având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Precizează că pentru materialul lemnos pe care la transportat la data de 30.06.2012, avea documente de proveniență, iar acesta era marcat și cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de lege.
În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3552/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petiționarul P. I.-I., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2012, întocmit de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 30.06.2012, în localitatea Ulmi, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Secția 1 Poliție Rurală Târgoviște, s-a constatat că în data de 30.06.2012, la ora 15,30, în localitatea Ulmi, petiționarul a fost depistat transportând material lemnos nemarcat cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr. 171/2010, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 1.000 de lei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nefiind semnat de contravenient, nefiind semnat nici de un martor asistent, la rubrica „Alte mențiuni” fiind precizat că „nici o persoană nu a dorit calitatea de martor”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța mai reține ca situație de fapt că martorul D. M., propus de petiționar, a declarat că:
- a fost de față când petiționarul a încărcat lemne în pădure la Iedera, date de pădurar, pădurarul dându-i acestuia și bon de lemne;
- ulterior s-a aflat împreună cu petiționarul în căruța acestuia, în timp ce acesta transporta lemnele spre casă; în zona Nisipuri au fost opriți de poliție, însă nu a asistat la discuția dintre petiționar și polițist, totuși auzindu-l pe polițist cerându-i actele petiționarului; l-a văzut pe petiționar când s-a dus cu actele privind transportul de lemne la polițist, iar apoi a venit înapoi la căruță, petiționarul spunându-i că polițistul i-a spus să plece după ce i-a prezentat actele;
- ulterior i-a relatat petiționarul că a primit procesul-verbal de contravenție acasă, după mult timp, fără ca polițiștii să fi zis ceva despre încheierea acestui proces-verbal de contravenție la oprirea lor pe șosea.
Instanța reține ca situație de fapt, de asemenea, că martorul I. I., propus de petiționar, a declarat că:
- s-a aflat, împreună cu petiționarul, anul trecut, prin iunie sau iulie, nu își aduce aminte bine data, cu căruța, cu ei fiind și celalalt martor de azi, D. M.;
- fuseseră împreună cu petiționarul la Ocolul Silvic Iedera, de unde petiționarul cumpărase lemne; el știe că petiționarul a cumpărat lemne de la Ocolul Silvic Iedera cu forme legale;
- în zona Nisipuri, când se îndreptau către casă, au fost opriți de organele de poliție;
- a fost de față la discuțiile dintre petiționar și organele de poliție, văzând și când petiționarul le-a prezentat polițiștilor bonul de lemne;
- polițiștii i-au dat petiționarului bonul de lemne înapoi și i-au spus să plece; nu s-a purtat vreo discuție despre vreo amendă care să fie aplicată petiționarului;
- altceva nu mai știe despre încheierea procesului-verbal de contravenție petiționarului; celalalt martor a văzut și el ce s-a discutat cu poliția.
Instanța constată că dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că este contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Instanța mai constată că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevăd:
(1) Contravenția silvică se constată printr-un proces-verbal încheiat de agentul constatator.
(2) Agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare a contravenției silvice. Obiecțiunile contravenientului se consemnează distinct în procesul-verbal de constatare a contravenției silvice la rubrica "Obiecțiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
(3) Procesul-verbal de constatare a contravenției silvice se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, sub semnătură.
(4) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției silvice în acest mod.
Instanța constată și că dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că poate achita contravenientul în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii/comunicării procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în lege, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Instanța constată, de asemenea, că dispozițiile art. 16 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea,
că dispozițiile art. 16 alin. 7 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, în momentul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției,
Instanța constată și că dispozițiile art. 47 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă.
Instanța constată că dispozițiile art. 105 alin. 2 din codul de procedură civilă prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar, întemeiată pe lipsa descrierii sectorului de drum unde acesta ar fi fost oprit și controlat, așa cum a fost întemeiată de acesta, instanța apreciază că aceasta este nefondată, având în vedere că în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se consemnează că petiționarul a fost depistat în data de 30.06.2012, la ora 15,30, în localitatea Ulmi, iar contravenția constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constă în transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, prin urmare neprezentând relevanță juridică dacă locul depistării a fost pe drumul public sau în câmp, așa cum motivează petiționarul această excepție.
Având în vedere și că petiționarul recunoaște oprirea în trafic de către agentul constatator în împrejurările reținute în procesul-verbal, instanța apreciază că această excepție este nefondată, așa cum instanța a reținut mai sus.
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar, întemeiată pe ilizibilitatea acestuia, instanța apreciază că aceasta este nefondată, acest act fiind lizibil, deși cu greu.
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar, întemeiată pe lipsa martorului asistent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că aceasta este nefondată, deoarece prin încheierea astfel a acestui act nu i-a fost adusă petiționarului vreo vătămare, martorul asistent la încheierea acestuia trebuind doar să fie de față la lipsa contravenientului, la faptul că acesta nu poate semna procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau la refuzul de a semna acest act, vătămare care lipsește în împrejurarea în care petiționarul a recunoscut faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în lipsa sa, fiindu-i comunicat ulterior.
Însă, în ceea ce privește fondul plângerii contravenționale, instanța apreciază că nu există nici o dovadă cu privire la faptul că petiționarul a săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din depozițiile martorilor audiați, pe care instanța le apreciază ca fiind sincere, neavând temeiuri pentru a aprecia altfel, rezultând contrariul celor constatate prin actul contestat.
În acest sens, instanța reține ca situație de fapt că petiționarul a cumpărat materialul lemnos pe care îl transporta, și anume lemn de foc din fag, în data de 30.06.2012, de la S. C. Explo Bom – S. R. L., conform avizului de însoțire primar nr._/30.06.2012, emis de această societate comercială, destinatar fiind petiționarul, din originalul avizierului comunicat de S. C. Explo Bom – S. R. L. rezultând aceeași situație de fapt, și din depozițiile martorilor audiați rezultând această situație de fapt.
Petiționarul a transportat cu căruța către casă, în ., județul Dâmbovița, lemnul cumpărat, fiind oprit de organele de poliție, prezentând avizul de însoțire primar mai sus reținut de instanță, iar organele de poliție neavând vreo susținere în legătură cu legalitatea sau nelegalitatea acestui transport de lemne de către petiționar.
D. ulterior i s-a încheiat petiționarului procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, însă nu există nici o dovadă cu privire la faptul că acesta a săvârșit fapta constatată în acest act.
De asemenea, examinând din oficiu legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că, deși, dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că poate achita contravenientul în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii/comunicării procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în lege, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal, totuși agentul constatator nu a făcut această mențiune în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța apreciază că prin lipsa acestei mențiuni i s-a adus petiționarului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, petiționarul fiind lipsit prin încheierea astfel a acestui act de dreptul de a plăti jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția respectivă, adică de a plăti 500 de lei în 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în loc de 1.000 de lei.
Prin urmare, atât pentru temeiul de nelegalitate mai sus reținut de instanță, cât și pentru netemeinicie, instanța apreciază că plângerea contravențională este fondată, urmând să o admită și să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
La data de 14.10.2013, intimata I. Dâmbovița a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, considerând-o netemeinică și pronunțată cu încălcarea vădită a legii.
În continuare, recurenta intimată a invocat că petentul a fost sancționat contravențional, deoarece a fost depistat conducând un atelaj hipo încărcat cu material lemnos nemarcat cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut în normele privind circulația materialelor lemnoase.
Instanța de fond a audiat doi martori care au declarat ca l-au însotit pe petent la Ocolul Silvic Iedera, de unde acesta din urma ar fi cumpărat material lemnos ; de asemenea, instanța a obținut relații de la . din care rezulta că petentul a obținut materialul lemnos, conform avizului de însoțire primar nr._/30.06.2012, aceste date fiind suficiente pentru instanța pentru a concluziona ca transportul de masa lemnoasa efectuat de petent a fost legal.
Instanța de fond a admis plângerea contravenționala fiind într-o eroare totala cu privire la aspectele reținute de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Asa cum s-a arătat, agentul constatator a observat în mod direct și nemijlocit că petentul transporta masa lemnoasa, fără a fi marcata cu amprenta dispozitivului dreptunghiular, iar instanța s-a limitat doar să analizeze avizul de însoțire primar, aviz ce a fost verificat de agentul constatator.
Instanța de fond trebuia sa stabilească daca într-adevar materialul lemnos era marcat corespunzător, întrucât nimeni nu a contestat legalitatea avizului de însoțire primar; de altfel, nici martorii propuși de petent nu fac nicio referire la împrejurarea daca materialul lemnos era sau nu marcat.
Sancțiunea contravenționala a fost aplicata in conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. i) din Legea nr.171/2010 care prevede „ constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5000 lei următoarele fapte: i) transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare ".
De asemenea, se observă că instanța de fond a pus în discuție o alta fapta decât cea pentru care a fost sancționat petentul.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OMP nr. 1346/2011 - dispozitivele speciale de marcat cu amprenta dreptunghiulară se folosesc pentru marcarea materialului lemnos fasonat cu diametrul la capătul subțire mai mare de 20 cm a lemnului cioplit și/sau ecarisat care se transportă pe căi rutiere, feroviare ori navale.
Cum petentul nu a făcut dovada contrara celor menționate in procesul verbal de contravenție, respectiv ca ar fi avut materialul lemnos marcat cu dispozitivul dreptunghiular, instanța de fond, în mod nelegal a admis plângerea contravențională.
Instanța de fond, cu depășirea propriilor atribuții, invoca din
oficiu faptul ca agentul constatator nu a menționat în procesul verbal de
contravenție ca petentul are dreptul sa achite jumătate din minimul amenzii în termen de 48 ore; fiind de notorietate faptul ca numai încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 - permite instanței de judecata sa invoce din oficiu nulitatea procesului verbal de contravenție, in toate celelalte situații reglementate de actul normativ susmenționat putând deveni incidența o nulitate relativa, însă în acest context revine contravenientului obligația de face dovada ca prin încălcarea unui text de lege din OG nr. 2/2001 (altul decât art. 17) i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului sancționator ( în același sens s-a pronunțat si I.C.C.J. prin Decizia nr. 22/2007 ).
În cauza de față, petentul nici măcar nu a făcut vreo referire la această excepție.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului astfel formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în fond a plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 si art. 242, alin. 2 Cod procedura civila.
În ședința publică din data de 15 ianuarie 2014, tatăl petiționarului P. I. I. a depus, în copie, avizul de însoțire primar nr._/30 iunie 2012 ( fila 10 dosar recurs ), cu precizarea că acesta este plecat din localitate.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 30.06.2012, în localitatea Ulmi, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Secția 1 Poliție Rurală Târgoviște, s-a constatat că în data de 30.06.2012, la ora 15,30, în localitatea Ulmi, petiționarul a fost depistat transportând material lemnos nemarcat cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr. 171/2010, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 1.000 de lei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nefiind semnat de contravenient, nefiind semnat nici de un martor asistent, la rubrica „Alte mențiuni” fiind precizat că „nici o persoană nu a dorit calitatea de martor”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Potrvit disp. art.21 alin. 1 lit i din Legea 171/2010, “Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei următoarele fapte:i)”transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu aprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația meterialelor lemnoase în vigoare.”
Potrivit dip. art. 16 alin. 1 din OMP nr. 1346/2011 “Dispozitivele speciale de marcat cu amprenta dreptunghiulară se folosesc pentru marcaraea materialului lemnos fasonat cu diametrul la capătul subțire mai mare de 20 cm a lemnului cioplit și/ecarisat care se transportă pe căi rutieer, ferovieer sau naavle.”
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar, întemeiată pe lipsa descrierii sectorului de drum unde acesta ar fi fost oprit și controlat, în mod corect Judecătoria a apreciat că aceasta este nefondată.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se consemnează că petiționarul a fost depistat în data de 30.06.2012, la ora 15,30, în localitatea Ulmi, iar contravenția constatată constă în transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. Prin urmare, așa cum reținut și de către instanța de fond, nu prezintă relevanță juridică dacă locul depistării a fost pe drumul public sau nu.
Cât privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar pentru motivul că aceste este ilizibil Tribunalul constată, asemenea instanței de fond, că este neîntemeiată..
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ridicată de petiționar pentru lipsa martorului asistent, Tribunalul constată că, în mod corect, Judecătoria a stabilit că este nefondată, deoarece prin încheierea acestui act nu i-a fost adusă petiționarului nici o vătămare. Vătămarea lipsește în împrejurarea în care petiționarul a recunoscut faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în lipsa sa, fiindu-i comunicat ulterior.
Asupra temeiniciei procesului – verbal de contravenție:
Instanța de fond a procedat la administrarea probei testimoniale, martorii audiați fiind persoanele care au fost împreună cu petiționarul la momentul în care acesta a fost oprit de către organele poliție. Pe baza acestor declarații, s-a reținut că agentul constatator a verificat actele de proveniență ale materialului lemnos transportat și a constatat că sunt legale, procesul – verbal de contravenție nefiind întocmit la acel moment, ci ulterior.
În mod corect,sereține ca situație de fapt, că petiționarul a cumpărat materialul lemnos pe care îl transporta, și anume lemn de foc din fag, în data de 30.06.2012, de la S. C. Explo Bom – S. R. L., conform avizului de însoțire primar nr._/30.06.2012, emis de această societate comercială, destinatar fiind petiționarul, din originalul avizierului comunicat de S. C. Explo Bom – S. R. L. rezultând aceeași situație de fapt, și din depozițiile martorilor audiați rezultând această situație de fapt. În continuare, instanța constată că petiționarul a transportat cu căruța către casă, în ., județul Dâmbovița, lemnul cumpărat, fiind oprit de organele de poliție, prezentând avizul de însoțire primar mai sus reținut de instanță, iar organele de poliție neavând vreo susținere în legătură cu legalitatea sau nelegalitatea acestui transport de lemne de către petiționar. D. ulterior i s-a încheiat petiționarului procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, însă nu există nici o dovadă cu privire la faptul că acesta a săvârșit fapta constatată în acest act.
Într-adevăr, pe lângă cele constatate de către instanța de fond, Tribunalul observă că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție se reține că materialul lemnos nu era marcat, însă nu se face nici o referire la diametrul de la capătul subțire care ar trebui să fie mai mai mare de 20 cm a lemnului cioplit și/ecarisat (aceeași situație de fapt este descrisă și în cuprinsul raportului întocmit de către I. Dâmbovița). Or, conform disp art. 16 alin. 1 din OMP nr. 1346/2011 obligația de marcare a lemnului transportat există numai în ipoteza în care lemnul are dimensiunile descrise anterior .
În contextul celor reținute anterior, Tribunalul concluzionează că nu s-a susținut și nici dovedit unul din elementele constitutive ale faptei contravenționale, motiv pentru care urmează ca, în temeiul disp. art. 312 din Codul de Procedură civilă, să respingă recursul formulat de recurentul intimat. Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3552/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent P. I. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3552/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent P. I. I., domiciliat în comuna Comișani, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. M. E. N. C. G.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- DM
2 ex./10.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 179/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 535/2014.... → |
|---|
