Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 848/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 344/120/2014
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București,
nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.848
Ședința publică din data de 20 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. V., CNP–_, domiciliat în comuna Bărbulețu, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect restituire taxă poluare - fond.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, conform chitanței . nr._(193)/16.01.2014 (fila 8) și . nr._(158)/14.01.2014(fila 9).
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Tribunalul, având în vedere lipsă părților la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, sens în care, în raport de dispozițiile art. 104 alin. 13 din HCSM 387/2005 cu modificările și completările ulterioare, dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei, lipsă au fost părțile.
Procedură de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este îndeplinită.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 47, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
În temeiul art.131 NCPC, instanța verificând competența de soluționare a prezentei cauzei și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 95 pct. 4 NCPC, reține competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamant și pârâți, respectiv înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utile soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art.238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ /21.01.2014, reclamantul I. V., CNP–_, domiciliat în comuna Bărbulețu, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 5974 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul de ocazie marca Ford, înmatriculat pentru prima dată în Anglia la data de 03.07.2000, a plătit suma de 5974 lei, cu chitanța . nr._/10.11.2008, cu titlu de taxă pe poluare impusă prin prevederile OUG 50/2008, conform calcului Administrației Finanțelor Publice stabilit prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule.
S-a menționat că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene, dispozițiile dreptului comunitar având prioritate față de dreptul național, din moment ce CEJ a UE a constat de la 1.07.2008 că OUG nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, astfel că această taxă nu se mai datorează.
Reclamantul a precizat că a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la Administrația Finanțelor Publice, cerere care însă i-a fost respinsă.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie: copie carte de identitate a reclamantului, decizia de calcul al taxei pe poluare nr.6939/10.11.2008, contestația nr.8082/20.01.2014, răspunsul la contestația nr.8082/21.01.2014, documentele de identificare și proveniență ale autoturismului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 110 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 317 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, art.1084 raportat la art.1082 Cod civil, art.124 Cod procedură fiscală.
La data de 20.02.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OG nr.50/2008 de modificare a Legii nr.571/2003.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”. S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 90, 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008, art. 117 alin. 1 lit.f, art. 124 alin.1 C.pr.fiscală.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin.3 Noul Cod procedură ciilă.
Analizând cererea reclamantului în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru motivele ce succed:
Pentru înmatricularea, pentru prima dată în România, a autoturismului marca Ford, cu număr de identificare WFOLXXGBFLY61219, autoturism importat din Anglia, înmatriculat pentru prima dată la 03.07.2000, reclamantul a achitat suma de 5974 lei, potrivit chitanței . nr._/10.11.2008, reprezentând taxă pe poluare impusă prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 în forma în vigoare la momentul plății taxei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 6939/10.11.2008.
Solicitarea ulterioară a reclamantului, de restituire a taxei achitate, taxă considerată de acesta ca fiind percepută nelegal prin raportare la dispozițiile comunitare direct aplicabile, cu referire la prevederile art. 110 TFUE, a fost refuzată de către pârâta A.J.F.P. Dâmbovița, prin adresa nr.8082/21.01.2014.
Astfel tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea U.E., invocate de reclamant în susținerea cererii sale de restituire a taxei pe poluare, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Curtea de Justiție a Comunității Europene (C.J.C.E.), sesizată în procedura hotărârii preliminare, pentru a asigura interpretarea dispozițiilor art. 110 din TFUE în sensul de a arăta dacă această normă comunitară cu efect direct se impune instituirii unei taxe de poluare de natura celei introduse prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și prin modificările ulterioare ale acesteia, a pronunțat două hotărâri, la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 I. T. c. României și la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 I. N. c. României, stabilind cu efect retroactiv faptul că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie de aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea, în considerentele expuse în cauza C-263/10 I. N. c. României a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art. 4, art. 7 și art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că: procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, încă de la ..
Or, în contextul astfel creat, prin pronunțarea hotărârilor C.J.C.E. și prin pronunțarea de către Î.C.C.J. a României a Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție care consacră principiul aplicării prioritare a dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne, nu poate constata decât că taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, pe care reclamantul a fost nevoit să o achite pentru a putea înmatricula, pentru prima dată în România, autovehiculul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, fiind astfel nelegală.
Principiul general recunoscut pentru remedierea unei astfel de situații este acela că, statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Comunității Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale și în acest sens Î.C.C.J. a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În consecință, în raport de considerentele expuse, instanța va admite cererea reclamantului, astfel că, reținând caracterul nejustificat al refuzului pârâților de a restitui taxa solicitată de reclamant, în temeiul disp. art. 117, lit. d din C.pr.fisc., va obliga pârâții la plata/restituirea către reclamant a sumei de 5974 lei, reprezentând taxă încasată potrivit chitanței . nr._/10.11.2008.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat constând în dobânda ce va fi calculată asupra sumei de restituit.
Această dobândă va fi calculată prin raportare la nivelul stabilit potrivit disp. art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003, dispoziții le care trimit prevederile art. 124, alin. 2 din același act normativ, pentru perioada scursă de la momentul achitării taxei de către reclamant până la momentul restituirii integrale și efective a acesteia, sub acest aspect instanța dând din nou eficiență preeminenței dreptului comunitar, astfel cum a fost interpretat prin hotărârea pronunțată de CJCE în cauza C-565/11 M. I., prin care s-a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, (a se vedea art. 70 și art. 124, alin. 1 din O.G. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Potrivit art. 451 și art. 453, alin. 1 din Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și, după caz, onorariu avocat.
Văzând și disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. V., CNP–_, domiciliat în comuna Bărbulețu, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 5974 lei, reprezentând taxă încasată potrivit chitanței . nr._/10.11.2008, precum și la plata dobânzii aferentă sumei de restituit, dobândă ce va fi calculată de la momentul achitării taxei până la momentul restituirii efective, în raport de nivelul stabilit prin dispozițiile art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. ErculescuClaudia-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
6 ex./23.05.2014
..05.2014
I. V.
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
D. Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița
Administrația F. pentru Mediu
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 534/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1012/2014.... → |
|---|
