Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 657/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2251/284/2013
DOSAR NR._ Apel plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 657
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - F. E.
JUDECĂTOR - E. I.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița – I.P.J. DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 637/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent M. L. domiciliat în Târgoviște, Suseni, nr.11, județul Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr.2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr.146/1997 și art. 1(2) din OG nr.32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, în calea de atac, după care
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
De asemenea, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni. Având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Sub nr._ din 02.12.2013 a fost înregistrată la Judecătoria Răcari, plângerea formulată de petentul M. L. împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 10.11.2013, încheiat de către I. Dâmbovița.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în procesul verbal, în mod eronat, s-a reținut că la data de 10.11.2013, ar fi condus autoturismul marca Volkswagen cu nr_ în localitatea Conțești, județul Dâmbovița cu o viteză de 81 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h. Petentul invocă motive de netemeinicie a procesului verbal constând în aceea că măsurarea vitezei a fost efectuată în afara localiății, cu puțin înainte de . arată petentul nu a circulat cu viteza meționată în procesul verbal, nefiind luată în considerare marja de eroare la măsurare a aparatului radar și de asemenea că măsurarea vitezei s-a făcut cu încălcarea condițiilor reglementate de art. 3 și 4 din Norma de Metrologie Legală nr. 021-05, respectiv că la momentul măsurării pretinsei viteze,în raza de măsurare a aparatului se deplasau mai multe autovehicule, pe cale de consecință această înregistrare nu poate constitui probă.
Pentru aceste motive se solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plat amenzii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, deoarece la data 10.11.2013 în jurul orelor 17:18, pe DN 71- localitatea Conțești, petentul a fost surprins conducând autoturismul marca Volkswagen cu nr_, cu viteza de 81 km/h în interiorul localității, fiind înregistrat de cinemometrul radar Autovision . 148, pe hardul ., nr.1, montat pe auto cu nr. MAI_. Cu privire la aspectele relevate de petent privind marja de eroare la măsurare a aparatului radar, intimata a precizat că NML 021/2005 nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic de un cinemometru declarat admis la verificarea metrologică. S-a atașat în acest sens adresa 4283/16.10.2013 a Institutului Național de Metrologie (fila 43).
Prin sentința civilă nr. 637/03 iulie 2014, instanța de fond a admis plângerea formulată de către petentul M. L., împotriva procesului verbal de contravenție . numărul_/10.11.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Poliției Județene Dâmbovița.Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.11.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, cele ce vor urma.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.11.2013, încheiat de către agent constatator C. C. din cadrul I. Dâmbvița, petentul M. L. fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 640 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce prin reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. și pedepsită de art. 121, alin.1, HG 1391/2006, rap. la art. 101, alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2002, republicată .
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, la data de 10.11.2013 în jurul orelor 17:18, pe DN 71- localitatea Conțești, petentul a fost surprins conducând autoturismul marca Volkswagen cu nr_, cu viteza de 81 km/h în interiorul localității, fiind înregistrat de cinemometrul radar Autovision . 148, pe hardul ., nr.1, montat pe auto cu nr. MAI_. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent.
În procesul - verbal de contravenție întocmit în cauză au fost consemnate toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, modalitatea în care agentul constatator a completat, prin scriere, rubricile procesului-verbal de contravenție, este inteligibilă și lizibilă, iar petentului i-a fost adusă la cunoștință fapta consemnată în procesul-verbal în chiar momentul întocmirii procesului-verbal, astfel că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în condiții de legalitate.
Privitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, s-a reținut că din fotografiile efectuate după înregistrarea video a aparatului radar, comunicate instanței de către organul constatator (aflate la fila 41), rezultă că la data de 10.11.2013, ora 17:18, autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost condus cu viteza de 81 km/h, în interiorul localitătii. Aparatul radar Autovision cu care a fost constatată abaterea este montat pe autoturismul cu nr. MAI_.
Din buletinul de verificare metrologică nr._/21.02.2013, emis de Laboratorul de metrologie al BBSC Communications Systems SRL, rezultă că cinemometrului de control rutier tip Autovision, montat pe autoturismul Dacia L. nr. MAI_, a fost verificat metrologic, rezultatul verificării fiind „Admis”, iar durata de valabilitate a verificării este de un an. Mai rezultă că cinemometrul măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De asemenea a fost depus atestatul agentului constatator C. C. de operator radar .
Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
Aplicând această marjă de eroare la viteza înregistrată pentru autoturismul petentului se obține o viteză de 78 km/h, creându-se astfel un dubiu că petentul ar fi circulat cu această viteză. Astfel, viteza obținută depășește cu 28 km/h viteza maxim admisă în localitate, contravenție care se încadrează în clasa a II-a de sancțiuni, conform art.100, alin.2, OUG 195/2002, republicată.
Din documentația aflată la dosar rezultă că petentul a fost sancționat pentru depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni conform art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Având în vedere că, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune, urmează a admite plângerea petentului și a anula procesul-verbal de contravenție atacat, ca fiind nelegal.
Consecință a admiterii contestației, având în vedere solicitarea petentului de acordare cheltuieli de judecată, văzând și dispozițiile art. 452, 453, Cod.Proc.Civ., care prevăd că „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor”, respectiv că ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, și având în vedere că M. L. a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor cu taxa de timbru în cuantum de 20 lei, urmează a încuviința cererea și a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei.
În temeiul prevederilor art. 466 din Codul de procedură civilă, la data de 05.08.2014, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic, pentru motivele de mia jos.
Instanța de fond a admis plângerea aplicând o marje de eroare la viteza legal măsurata încălcând astfel dispozițiile legale incidente respectiv dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005 care nu prevede aplicarea marjelor de eroare dupa omologarea cinemometrului.Din sentința pronunțata rezulta clar ca instanța a interpretat eronat dispozițiile pct. 3.1.1. din Ordinul BRML nr. 301/2005.
Daca ar fi analizat corect dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005, instanța de fond ar fi observat ca legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a se interveni asupra măsurătorilor efectuate de cinemometru.Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1. din Ordinul BRML nr. 301/2005 pentru omologarea unui cinemometru, acesta trebuie sa îndeplinească cerințele tehnice si metrologice. Practic cinemometrul este supus unor teste, iar la finalizarea acestora, aparatul radar trebuie sa îndeplinească cerințele specificate la paragraful 3.1.1 din Ordin. De altfel, legiuitorul a fost concis, în acest sens inserând în cuprinsul pct. 3 din Ordinul BRML nr. 301/2005 următoarea mențiune: după fiecare dintre aceste probe cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele specificate la paragraful 3.1.1.
Dupa ce cinemometrul a îndeplinit toate cerințele tehnice si metrologice impuse de Ordin, acesta este declarat „admis" pentru punerea în funcțiune respectiv pentru utilizare, fiind incidente dispozițiile pct. 5 din Ordinul BRML nr. 301/2005 în ceea ce privește legalitatea cinemometrului.
Este cât se poate de clar ca nici agentul constatator si cu atat mai puțin instanța de judecată a sau contravenientul nu pot interveni asupra măsurătorilor efectuate de cinemometru din moment ce acest dispozitiv a fost verificat metrologic si omologat pentru punerea în funcțiune respectiv pentru utilizare, fiind eliberat buletinul de verificare metrologica cu mențiunea „admis".
In același sens s-a pronunțat si autoritatea competenta, respectiv INM - BRML prin adresa nr. 6032/16.10.2013, adresa ce se află la dosarul cauzei.
Prin adresa nr. 6032/16.10.2013, Institutul Național de Metrologie Legală, instituția emitentă a NML 021 - 05/ 2005, a arătat clar și neechivoc faptul că vitezelor înregistrate în trafic de un aparat cinemometru nu li se aplică erorile maxime tolerate prevăzute de NML 021 05/2005 și că aceste erori se aplică numai cu ocazia verificării metrologice, pentru a stabili dacă aparatul cinemometru poate sau nu să fie declarat admis și să fie folosit în activitatea poliției rutiere.
Astfel, din aceasta adresa rezulta clar ca o valoare indicata de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerata prevăzuta de NML. Interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate cu mijloace de măsurare legale nu face obiectul prevederilor NML.
In acest context, este evident ca viteza reala este cea cu care a fost depistat petiționarul la momentul comiterii faptei, iar procesul verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este fondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Relativ la temeinicia procesului verbal atacat, urmează a se avea in vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
Astfel, Curtea a reținut ca, ., invocarea de câtre instanțe a prezumpției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având in vedere dispozițiile naționale incidente in materia contravenționala, Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta ca, in cadrul unui proces având ca obiect plângere contravenționala, instanța naționala sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-si expune cauza in condiții de egalitate cu partea adversa, căzând exclusiv in sarcina parții responsabilitatea modalității efective in care a înțeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat in aceasta cauza ca singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, in condițiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului sa-si dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat ., astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
În plus, tribunalul amintește că prin jurisprudența recentă a CEDO, s-a nuanțat interpretarea aplicării prevederilor art. 6.2 din Convenție în materia contravențiilor reglementate în domeniul circulației rutiere, reținându-se, prin Decizia dată în cererea 7034/07 M. H. c. României, că art. 6&2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Totodată prin paragraful 13 din decizia amintită, Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză, subliniind, în primul rând, că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Susținerile petentului intimat legate de pretinsa neaplicare de către agentul constatator a marjei de eroare la măsurarea vitezei de aparatul radar folosit la constatarea faptei, marjă de +/- 4% din valoarea convențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h, prevăzută de art. 3.1.1 lit. c din norma de metrologie legală - NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, nu sunt apte să conducă la schimbarea situației de fapt, situație constatată de agentul constatator prin folosirea, în condițiile prevederilor art. 109, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și a art. 192, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Sub acest aspect tribunalul reține faptul că reglementarea acestei marje s-a făcut prin norma sus menționată, pentru a fi avută în vedere exclusiv la operațiunea de verificare metrologică a aparatului radar (operațiune realizată anterior asupra aparatului radar folosit în cauză potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/21.02.2013).
Mai mult tribunalul reține că, prin folosirea la măsurarea vitezei a unui astfel de mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, se creează prezumția rezonabilă că măsurătoarea astfel efectuată este una corectă, fiind evident faptul că o astfel de contravenție nu poate fi constatată decât prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile descrise prin norma de metrologie.
Această prezumție este confirmată de faptul că petentul nu a dovedit în vreun mod că aparatul radar folosit la măsurarea vitezei autoturismului pe care îl conducea, ar fi funcționat defectuos la momentul efectuării măsurării vitezei, cu o eventuală eroare în plus, astfel încât viteza măsurată să fi fost mai mare decât viteza pretinsă a fi cea reală.
A nega o astfel măsurătoare efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile legii, echivalează cu a contesta toate măsurătorile ce pot fi efectuate de absolut orice mijloc tehnic de măsurare supus omologării și verificării metrologice, în limitele de toleranță a verificării stabilite pentru fiecare mijloc în parte, situație care evident nu poate fi admisă.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art. 480 NCPC sa admita apelul, sa schimbe în tot sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița – I.P.J. DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 637/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent M. L. domiciliat în Târgoviște, Suseni, nr.11, județul Dâmbovița și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, din 26.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. E. E. I.
GREFIER,
O. S. B.
Judecător fond A. C. C.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red.- FE
Dact SEM/5 ex.
22.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 534/2014. Tribunalul... → |
|---|
