Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1297/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1297/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1898/120/2014
Dosar nr._ /2013emisii poluante
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR. 1297
Ședința publică din 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantul P. I., având CNP_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, ci domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocatură „E. V.” din Târgoviște, .. 1, .. 28, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 955 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la data achitării acestei taxe și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr. 5863/18.03.2014 (fila 9).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul P. I. avocat M. C., în baza împuternicirii avocațiale pentru substituire aflată la fila 49 din dosar, substituind pe avocat E. V., lipsă fiind pârâții.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare;
- la data de 20 mai 2014 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare;
- la data de 19 iunie 2014 reclamantul P. I. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131Cod procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de referatul întocmit în cauză de grefierul de ședință, aflat la fila 44, instanța constată că deși pe rolul acestei instanțe au fost înregistrate alte dosare având aceleași părți, obiect și cauză cu ale prezentului dosar aflat la primul termen de judecată, între acestea nu există identitate conform art. 139 NCPC.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul dă cuvântul pe probe.
Reclamantul prin avocat solicită proba cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.
Asupra probei solicitată de reclamant prin avocat, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 265 și următoarele Cod Procedură Civilă, tribunalul o încuviințează.
Apărătorul reclamantului precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă instanța estimează că procesul poate fi soluționat la acest termen de judecată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Apărătorul reclamantului P. I., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâților la restituirea sumei de 955 lei achitată cu titlul de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective a sumei.
Totodată, solicită obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat conform chitanței . nr. 861/19.08.2014 pe care o depune la dosar.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și F., sub nr._ din 23.04.2014, reclamantul P. I., având CNP_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, ci domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocatură „E. V.” din Târgoviște, .. 1, .. 28, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 955 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la data achitării acestei taxe și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca Opel, înmatriculat pentru prima dată în Italia la 12.01.2001, a plătit la data de 31.10.2012 suma de 955 lei, cu chitanța . nr._, cu titlu de taxă emisii poluante, impusă prin Legea nr. 9/2012, conform deciziei privind taxa pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule.
Totodată, reclamantul face referire și la hotărârile CJUE pronunțate în cauza C-402/09 I. T., și cauza N. vs România C-263/2010, în care Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Se arată că în ședința din 14 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statut: „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Se mai arată că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 și. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 131-135 Cod procedură fiscală; art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, Hotărârile CJUE pronunțate în cauzele C-263/2010 N. vs România din 07.07.2011 și Recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul nr. 9/2011, prin Decizia nr. 24/14.11.2011.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a anexat, în copie, adresa nr. 4470/26.02.2014 înaintată reclamantului de către AJFP Dâmbovița- serviciul F. Orășenesc P.; carte de identitate, chitanța ./_/01.10.2012; Decizia nr._/01.10.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; documentele de identitate și de proveniență ale autovehiculului.
La data de 20.05.2014, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus la dosar întâmpinare, în conformitate cu art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, această taxă fiind achitată în baza Deciziei de calcul al taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, care a fost emisă conform Legii nr. 9/2012.
S-a arătat că prin . Legii nr. 9/2012 nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule arată că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabili la organul fiscal, în temeiul titlului.
Se menționează, ca practică judiciară, dosarul nr._/3/2009 al Curții de Apel București- Secția a VIII-a de C. Administrativ și F., în care s-a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care reclamantul va solicita acest lucru, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19.06 2014 reclamantul P. I. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile invocate în cererea de chemare în judecată.
Analizând lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat cu chitanța . nr._/01.10.2012, suma de 955 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, pentru autovehiculul marca Opel, fabricat în anul 2001, data primei înmatriculări 12.01.2001, procurat din Italia, stat membru U.E., procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pentru emisiile poluante i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile Legii nr. 9/2012 fiind emisă de decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule .
Apreciind că taxa pentru emisiile poluante i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamanta a formulat contestație fiscală solicitând și restituirea taxei pentru emisiile poluante, însă prin adresa nr._/11.03.2014 AJFP Dâmbovița i-a adus la cunoștință reclamantului că nu poate beneficia de restituirea acestei sume.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, acțiunea promovată formând obiectul prezentei cauze .
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamanta s-a adresat pârâtei AJFP Dâmbovița cu cererea de restituire a sumei achitată cu aceste titlu.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei:
” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013.
De vreme ce alineatul 2 al art.4 este în prezent suspendat până la 01.01.2013, taxa pentru emisiile poluante este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja în circulație.
Rezultă așadar, din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare - că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România, dar, că se percepe taxa dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
Se impune astfel, a se stabili dacă Legea nr. 9/2012 este compatibilă cu prevederile legislației comunitare în această materie.
În privința reglementărilor comunitare în materie, instanța reține că scopul general al art.110 din TFUE este să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
Instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Prin urmare, instanța reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură civilă fiscală, atât timp cât încasarea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, s-a realizat „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”, situație în care dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumei se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de pe reclamantul P. I., având CNP_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, ci domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocatură „E. V.” din Târgoviște, .. 1, .. 28, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, și în consecință:
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 955 lei actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă, reprezentând taxă pentru emisiile poluante și a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art. 83 (3) și 84 (2) Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 09.2014.
Președinte, Grefier,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored R.O.
7ex/07.11.2014
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1298/2014. Tribunalul... → |
|---|
