Contestaţie la executare. Sentința nr. 1026/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Sentința nr. 1026/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 5899/120/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA a II-a CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința nr.1026

Ședința publică din data de 26.06 2014

Instanța constituită din:

Președinte – G. B.

Grefier – C. Ț.

&&&

Pe rol se află judecarea cauzei civile ce are ca obiect contestație executare, formulată de reclamanta S.C. R. .. în faliment, cu sediul în mun. Moreni, ., ., ., jud. Dâmbovița și sediu profesional la Cabinetul de avocat D. Beicus din Popești Leordeni ..18 județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ..166, jud. Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta prin av Beicuș D., lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare și măsurile dispuse, după care:

Instanța pune in discuția părților obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către pârâta.

Apărătorul reclamantei solicită respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, apreciind că expertul a răspuns in mod clar obiectivelor și obiecțiunilor expertizei. Nu mai are cereri de formulat sau alte probe de administrat și solicită cuvântul in fond.

Instanța respinge obiecțiunile formulate de pârâta la raportul de expertiză având in vedere că acestea nu cuprind critici concrete ci numai nemulțumirile pârâtei la rezultatul expertizei.

Apreciază cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in fond.

Av Beicuș D. având cuvântul pentru reclamantă solicită admiterea cererii, anularea celor două decizii contestate, compensarea sumelor și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față:

Prin cererea inregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a civila de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta S.C. R. .. în faliment în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița privind anularea titlului executoriu impuse in mod nejustificat in cuantum de 62.434 lei reprezentând obligații fiscale ca urmare a modificării eronate a bazei de impozitare și a accesoriilor aferente raportate la momentele scadențare fiecărui an fiscal suspus verificării, precum și a excluderilor la deducerea TVA ului aferent cheltuielilor deductibile cu carburanții, precum și a altor constatări nesusținute faptic și normativ.

In motivarea cererii se arată că incepând din data de 15.01.2013 la sediul social din Moreni s-a declanșat o inspecție fiscală pe ultimii 3 ani, respectiv 2009 – 2012 cu încălcarea cerințelor nr.94 lit g din Codul de procedura fiscală republicat privind verificarea locurilor unde se realizează activitățile generatoare de venituri impozabile și art 103 din același act normativ care prevede că „ inspecția fiscala se desfășoară de regula in spațiile de lucru ale contribuabilului” in cazul de față fiind vorba de secția de producție și ambalare a semințelor marca „ Paparude „ situată in punctul de lucru din București care au generat in final imposibilitatea de constatare directa, nemijlocită, corectă și completă a realităților de producție și financiar fiscale, organul de inspecție alegând calea facilă a unui control rutinier cu constatări dorite și predictibile unui rezultat de evidențiere personală a componenței echipei de inspectori.

Desigur, conform art.99 din Normele de aplicare a Codului de procedura fiscală și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare fiscală nr.2311/2007 privind condițiile de delegare a competenței de efectuare a inspecției fiscale altui organ de inspecție fiscală modificat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare fiscală nr.1665/2009 pentru evitarea deplasării la locul de creare a veniturilor impozabile se putea delega competența in favoarea ANAF București sector 2, la care insă nu s-a recurs, organul de inspecție limitându-se la examinarea unor documente parțiale aduse de la locul de producție la sediul social unde s-a desfășurat actul de control.

Din actul de Inspecție fiscală au rezultat diferențe ale profitului impozabil suplimentar, pentru anul 2009 o diferență de 76.369, pentru anul 2010 o diferență de 126.645 lei, pentru anul 2011 o diferență de 76.195 lei și pentru 2012 o diferență de 8.183 lei.

In conturarea acestui punct de vedere organul de control a considerat că aceste date suplimentare ale bazei de impozitare au fost generate de următorii factori:

Excluderea de la deducerea cheltuielilor efectuate cu achiziția unor bunuri in interesul procesului de producție pe care, insă, in lipsa unei examinări la locul de formare a veniturilor le califică in mod nejustificat „ in favoarea asociatului „ totalizând 49.196 lei pentru perioada 01.09.2009 la 30 09 2012.

Excluderea de la deducerea cheltuielilor efectuate cu achiziția unor bunuri in interesul procesului de producție pe care, insă, in lipsa unei examinări la locul de formare a veniturilor, le califică in mod nejustificat in favoarea asociatului totalizând 49.196 lei.

Excluderea de la deducere a cheltuielilor cu diurna a salariatului R. V. totalizând 129.006 lei.

Excluderea de la deducere a TVA ului intrucât societatea n u a ștampilat documentele de achiziție a carburanților și nu a inscris pe acestea numărul de înmatriculare al autovehiculului care totalizează 19.511 lei.

Excluderea de la deducere a sumei de 43.144 lei reprezentând cheltuieli de cesionarea mărcii Paparude, conform facturii nr.483/06.10.2011 de la . și a cheltuielilor cu amortizarea in sumă de 2397 lei in anul 2011 si 10.786 lei in anul 2012.

Includerea in sumă de 26.651 lei TVA colectată suplimentar a sumei de 25.531 lei a TVA ului aferent stocului de marfa degradată, respectiv a cantității de 15.560 Kg măsline achiziționate din G..

Prin intâmpinare, pârâta solicită respingerea contestației la executare ca fiind nefondată arătând că reclamanta a formulat contestație impotriva somației nr.15/_ /4530 din 09.05.2013 și a titlului executoriu_ din 09 05 2013 . Pentru neplata obligațiilor fiscale datorate de contestatoare, organul fiscal a demarat procedura de executare silită materializată prin somație și titlu executoriu in vederea colectării debitului, măsurile instituite fiind consecința emiterii deciziei de impunere nr F-DB 291/27.03.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare, precum și a declarațiilor depuse de contestator.

De asemenea, titlul executoriu contestat a fost emis in mod legal in baza art.141 din OG nr.92/2003 actualizată prin aplicația informatică care a preluat creanțele fiscale neachitate ajunse la scadență, reprezentând TVA, impozitul pe veniturile din salarii, dobânzi și penalități, stabilite in condițiile legii.

Conform prevederilor art.141 – 145 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, intrucât a expirat termenul de plată a obligațiilor fiscale fără a se face dovada stingerii acestora, urmare a neachitării obligațiilor stabilite a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente conform deciziei de impunere s-a procedat la continuarea măsurilor de executare silită in mod legal și corect.

Consideră că toate susținerile reclamantei nu sunt susținute intrucât titlul executoriu a avut la bază decizia de impunere care reprezintă titlu de creanțe și instiințarea de plată conform legii, intocmită pentru obligațiile fiscale datorate de către reclamantă și neachitate in termenul legal de plată.

Instanța la cererea reclamantei a admis proba cu acte și o expertiză care să examineze modul de stabilire a sumei impuse, și să verifice dacă cheltuielile efectuate de societate și nereținute ca deductibile sunt în conformitate cu art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003.

Conform raportului de expertiză, prin concluziile acestuia s-a arătat că suma de plata catre parata este de 6715 lei TVA pentru care s-au calculat majorari de intarziere de 7433 lei si penalitati de intarziere de 1007 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța consideră că expertiza a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.

Examinând cererea reclamantei, prin prisma susținerilor și a actelor de la dosar, precum și a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține că aceasta este fondată, urmând a fi admisă in parte pentru următoarele considerente:

Astfel, având în vedere calitatea de specialist a expertului, instanța consideră că, constatările și concluziile acestuia ca și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că acesta exprimă un punct de vedere corect în privința sumelor datorate de către reclamantă la bugetul de stat din cele care fac obiectul prezentei contestații.

Tribunalul reține că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, se prevede că profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, precum și că la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispozițiile art. 19 din cod se precizează că „Veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal“.

De asemenea, prin art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin. (1), că „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ“, iar la alin. (2) că „Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz“.

În raport cu aceste reglementări legale, si cu expertiza efetuata in cauza, instanta retine ca reclamanta nu are de platit impozit pe profit si majorari,penalitati de intarziere la acesta, dar are de plata suma de 6715 lei TVA, 7433 lei majorari de intarziere si 1007 lei penalitati de intarziere.

Pentru aceste considerente, instanța consideră că cererea reclamantei este admisibilă in parte, motiv pentru care urmează a admite cererea acesteia și a dispune anularea in parte a deciziei de impunere nr.291/2013 menținând obligația de plată a reclamantului pentru suma de 15.155 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte cererea formulată de reclamanta S.C. R. .. în faliment, cu sediul în mun. Moreni, ., ., ., jud. Dâmbovița și sediu profesional la Cabinetul de avocat D. Beicus din Popești Leordeni ..18 județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ..166, jud. Dâmbovița.

Anulează in parte Decizia de impunere nr.291/2013 menținând obligația de plată a reclamantului pentru suma de 15.155 lei

Cu recurs in termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.

Judecător,Grefier,

G. B. C. Ț.

Red GB/CȚ

4 ex/30.06.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 1026/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA