Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 5407/120/2014
Dosar nr._ restituire taxă pe poluare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA a II-a CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
S E N T I N T A nr. 795
Ședința publică din data de 7 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. E. M.
GREFIER – L. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta I. Letiția, cu domiciliul în Orașul P., .,., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. A. A. din București, ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Serviciul Fiscal Orășenesc P., cu sediul în ., județul Dâmbovița, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.224 lei, reprezentând taxă pe poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
Cererea timbrată cu suma de 300 lei, taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr._/30.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanta I. Letiția cum și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Serviciul Fiscal Orășenesc P..
Procedura de citare legal îndeplinită
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, față obiectul cauzei dedus judecății, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 NCPC, declară cercetarea procesului încheiată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sub nr. 5407/18.12.2014, reclamanta I. Letiția, a chemat în judecată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Serviciul Fiscal Orășenesc P., pentru ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.224 lei, reprezentând taxă pe poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamant a arătat că a achiziționat din Uniunea Europeană, un autoturism marca Dacia Tip LSDAA înmatriculat pentru prima dată la data de 12.10.2014 cu număr de identificare UU1LSDAAH32197771 a plătit suma de 5.224 lei, cu chitanța . nr._/14.06.2014 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, conform calcului Administrației Finanțelor Publice din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule.
Apreciază reclamanta că suma plătită cu titlu de timbru de mediu, intră în contradicție cu dispozițiile normelor dreptului comunitar european, iar prin plata acestei sume s-a produs o îmbogățire fără just temei.
Reclamanta a precizat că a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la Administrația Finanțelor Publice care i-a fost respinsă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 lin.1.2, art. 2 și art. 8 alin. 1 din legea nr._, rap la art. 148 alin. 2 din Constituția României și art. 110 din TFEU.
În dovedirea cererii, reclamanta a anexat, în copie chitanța privind plata timbrului de mediu, decizia nr. 2448/14.07.2014, contractul de vânzare –cumpărare pentru un vehicul folosit, adresa nr._/20.07.2014 privind răspunsul la plângerea prealabilă, documentele de identificare și proveniență ale autoturismului.
Legal înștiințată pârâta nu a formulat întâmpinare.
Examinând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. Statul Român (7 aprilie 2011) și N. vs. Statul Român ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:
În considerentele celor două hotărâri ale CJE (T. vs. Statul Român și N. vs. Statul Român), Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravină art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
Așa fiind, apreciind că încasarea timbrului de mediu de la reclamantă s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscriere a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. Letiția, cu domiciliul în Orașul P., .,., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. A. A. din București, ., .,., sector 6, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Serviciul Fiscal Orășenesc P., cu sediul în ., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. C. E. M. L. M.
Red. CEM./tehnored. ML
4 ex/23.09.2015
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 595/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 243/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
