Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 678/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 678/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2037/120/2015
Dosar nr._ Revizuire
timbru de mediu
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR. 678
Ședința publică din data 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 354/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta- reclamantă G. E. R., având CNP_, cu domiciliul în T., ., județul Dâmbovița, și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Avocat A. G. cu sediul în Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, ., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița, S. F. Orășenesc T., cu sediul în ., județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.
Cerere timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . PF Nr._ (19)/22.04.2015 (fila 7).
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, pe cale administrativă, a fost atașat dosarul de fond nr._, după care:
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 17, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Instanța, efectuând din oficiu verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 510 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată și considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin sentința nr. 354/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 6634/120/24.04.2013, s-a respins cererea de restituire timbrului de mediu formulată de reclamanta G. E. R., având CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, S. F. Orășenesc T. și Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În considerentele celor două hotărâri ale CJE (T. vs. S. R. și N. vs. S. R.), Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
De asemenea, se arată că prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și a atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicule de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Astfel, dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, Tribunalul a constatat că nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
Sentința a fost atacată pe calea revizuirii de către reclamantă, fiind invocat ca temei de drept art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În concret, reclamanta susține că prin decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V., s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru să scutească de la plata taxei pe autovehicule, acele autovehicule deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În opinia revizuientului - reclamant, întrucât, atât Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu scuteau de la plata taxei respective autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care anterior se plătise taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 lit. c din OUG nr. 9/2013), rezultă că atât taxa pentru emisii poluante (în vigoare în perioada 01.01._13) cât și timbrul de mediu, sunt incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Pentru motivele expuse, revizuientul – reclamant solicită instanței admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a timbrului de mediu, astfel cum a fost formulată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 354/25.02.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „- nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
În considerentele acestei hotărâri, respectiv în paragrafele 41-43, s-a reținut că:
„41. Spre deosebire de taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, de taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 12 ianuarie 2012 și de taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013, taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada următoare până la 14 martie 2013 și care este pertinentă în cauza principală, se aplica potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
42. În consecință, sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.
43. Din considerațiile de mai sus rezultă că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop”.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Pe de altă parte tribunalul amintește că, ulterior datei de 14 martie 2013, Legea nr. 9/2012 a fost înlocuită cu O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule fiind înlocuită cu timbrul de mediu pentru autovehicule, acest nou act normativ păstrând regimul de aplicare stabilit prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, în sensul că aceasta se aplică atâtaplică potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
Or, în condițiile în care regimul introdus prin O.U.G. nr. 9/2013 este similar celui reglementat anterior prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este greu de susținut faptul că soluția dată de instanța națională prin sentința supusă revizuirii ar constituii o încălcare a dreptului comunitar, respectiv a art. 110 din TFUE.
Prin urmare, sub acest aspect, tribunalul constată că soluția dată de instanța națională prin sentința nr. 354/25.02.2014 suspusă revizuirii, în ceea ce privește analiza compatibilității cu dreptul comunitar, a dispozițiilor art. 110 din TFUE cu dispozițiile naționale vizând instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, taxă percepută în temeiul O.U.G. nr. 9/2013, apare ca fiind în concordanță deplină cu soluția dată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza C-76/14, aceasta întrucât Curtea a statuat că „nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”..
Faptul că C.J.U.E a statuat prin aceiași hotărâre că, „se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii” nu produce vreo influență asupra soluției adoptate prin sentința supusă revizuirii întrucât, această problemă de aplicare a dreptului comunitar nu a fost incidentă în cauza dedusă judecății în fața instanței naționale în condițiile în care, obiectul cererii a vizat doar restituirea taxei vizând timbrul de mediu pentru autovehicule, achitată de revizuientă la data de 23.08.2013, cerere ce întemeiată pe pretinsa incompatibilitate a obligației de plată a acestei taxe cu art. 110 din TFUE, și nu o eventuală scutire de la plata acesteia.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de revizuienta- reclamantă G. E. R., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, S. F. Orășenesc T. și Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 513 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 354/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta- reclamantă G. E. R., având CNP_, cu domiciliul în T., ., județul Dâmbovița, și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Avocat A. G. cu sediul în Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, ., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița, S. F. Orășenesc T., cu sediul în ., județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art. 83 alin.3 și 84 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored. RO
8 ex./13.07.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 676/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 690/2015. Tribunalul... → |
|---|
