Anulare act administrativ. Sentința nr. 1155/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1155/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 15138/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1155/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S. M. - reprezentanta de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâtul P. C. O., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. M. N. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâtul a depus la dosar răspunsul la adresa înaintată de instanță la termenul anterior.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar un înscris intitulat "răspuns la întâmpinare", dovada că reclamanta își însușește cererea de chemare în judecată, precum și o . înscrisuri. Totodată, arată că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 10 septembrie 2012 reclamanta S. M. - reprezentanta de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. O., ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate netemeinicia și nelegalitatea Dispoziției Primarului C. O. nr. 342 / 26.06.2012 și pe cale de consecință, să fie dispusă anularea actul administrativ contestat.
În motivare arată că, în fapt, reclamanta, membru al Sindicatului nostru a avut / are raporturi de serviciu cu autorității publice pârâte, ocupând funcția de referent în cadrul Compartimentului Administrație publică locală și Secretariat - Administrativ.
Printr-un memoriu adresat Sindicatului nostru, înregistrat cu nr. 809 / 03.07.2012, reclamanta a arătat netemeinicia și nelegalitatea Dispoziției contestate emisă în timpul în care reclamanta se afla în concediu medical, primarul a dispus deplasarea acesteia în teren atât în ziua emiterii dispoziției cât și cu pentru ziua anterioară emiterii (așadar RETROACTIV-!!!), spre a cerceta aspecte legate de unele suprafețe de teren cuprinse în aria geografică a comunei. Din acest motiv reclamanta a împuternicit organizația să efectueze, în numele său, procedurile prevăzute de lege pentru anularea actului administrativ contestat.
A urmat în acest sens procedura prealabilă cu autoritatea pârâtă, care nu a răspuns.
Pe formă, actul administrativ contestat încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative, motiv pentru care este NUL DE D..
Indică reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Din actul administrativ contestat se poate observa că deși a fost emis în data de 26.06.2012, termenul de realizare al primei sarcini era 25.06.2012, deci retroactiv.
Reflectat la nivel constituțional, prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevăd că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiul neretroactivității se aplică și actelor normative ale autorităților administrației publice locale care, potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rep. "se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local", iar conform art. 81 alin. (2) "Reglementările cuprinse în ... dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior".
Consideră reclamanta că, dispoziția contestată este netemeinică și nelegală, fiind emisă cu nerespectarea prevederilor legale, având la bază, după cum susține reclamanta în memoriul cu nr. 809/03.07.2012 (atașat), motive personale de ordin politic ale conducerii instituției, care au determinat cu rea-credință emiterea actului administrativ contestat cu încălcarea drepturilor contestatoarei.
Actul administrativ contestat a fost emis în ziua în care reclamanta se afla în concediu medical datorat afecțiunilor medicale de care suferă. Astfel, nu numai că sarcinile care trebuiau aduse la îndeplinire nu i-au fost aduse la cunoștință reclamantei în timp util, dar și momentul emiterii și cuprinsul actului administrativ contestat sunt considerate de reclamantă drept o șicană a conducătorului autorității pârâte la adresa acesteia.
Prin actul administrativ contestat, abuzând de funcția de demnitate publică pe care o ocupă, pârâtul a dispus ca reclamanta să se deplaseze în teren atât în ziua emiterii dispoziției cât și cu o zi anterioară emiterii actului contestat, pentru a cerceta aspecte legate de suprafețe de teren cuprinse în aria geografică a C. O.,
Susține reclamanta că potrivit legii, aceste atribuții nu puteau fi îndeplinite de o singură persoană, ci de o comisie, constituită în baza art. 12 din Legea Fondului Funciar nr. 18 /1991, rep., a cărei componență, potrivit art. 2 din Anexa 1 la H.G. nr. 890 / 2005, trebuia să fie formată din:
• primar - președintele comisiei
• viceprimar
• secretarul unității administrativ-teritoriale - secretarul comisiei
• un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în cadastru general
• un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanță agricolă sau din aparatul de specialitate al consiliului local
• un jurist din sistemul de organizare a agriculturii și dezvoltării rurale sau din aparatul de specialitate al instituției prefectului ori al autorităților administrației publice locale
• șeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia
• 2-4 reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, în funcție de mărimea comunei, orașului sau municipiului.
Reclamanta arată că cererile pe baza cărora trebuiau făcute măsurătorile terenurilor nu precizau limite concrete (ex: "suprafețe de teren aflate la F. lui Noată, în partea stângă de asfalt până la C. Digului"), fiind arătate generic suprafețe foarte mari de teren și nefiind însoțite de copii ale actelor de proprietate necesare unor astfel de solicitări, pe baza cărora să poate fi cercetate solicitările. Astfel, nici în situația existenței unei comisii constituite potrivit legii, măsurătorile nu puteau fi realizate în concret în condițiile date.
Sarcinile atribuite contestatoarei prin dispoziția menționată sunt considerate de reclamantă drept un abuz, întrucât prin actul contestat se dispunea că deplasările trebuia să se efectueze între orele 1300-1600, când temperatura depășea 35°C. Petenta arată că este suferindă de afecțiuni cardiace, iar expunerea la un efort prelungit precum cel al unei măsurători de teren la o temperatură atât de ridicată, în intervalul orar cu cel mai înalt grad de periculozitate, ii punea în pericol sănătatea și viata.
În temeiul art. 37 din Legea nr. 188 / 1999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, autoritățile și instituțiile publice au obligația să asigure funcționarilor publici condiții normale de muncă și igienă, de natură să le ocrotească sănătatea și integritatea fizică și psihică.
Potrivit art. 117 din același act normativ corob. cu art. 40 alin. (2) lit. b) și art. 177 din Legea nr. 53 / 2003 - Codul Muncii, angajatorul este obligat să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă și va lua măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire, precum și pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia.
Art. 4 din OUG nr. 99 / 2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă, prevede că în perioadele cu temperaturi ridicate extreme angajatorii trebuie să asigure următoarele măsuri minimale pentru ameliorarea condițiilor de muncă precum: reducerea intensității și ritmului activităților fizice, asigurarea ventilației la locurile de muncă, alternarea efortului dinamic cu cel static, alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenți de aer, și pentru menținerea stării de sănătate a angajaților precum: asigurarea apei minerale adecvate, câte 2 -4 litri/persoană/schimb, asigurarea echipamentului individual de protecție(...).
Art. 6 al aceluiași act normativ prevede că în situația în care angajatorii nu pot asigura condițiile prevăzute la art. 4 vor lua, de comun acord cu reprezentanții sindicatelor sau cu reprezentanții aleși ai salariaților, după caz, următoarele măsuri: reducerea duratei zilei de lucru sau eșalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 1100 și după ora 1700.
Pârâtul a încălcat în mod flagrant și cu rea-credință prevederile legale dispunând ca în mod imperativ deplasările să se efectueze de către reclamantă între orele 1300-1600, interval orar cu cel mai înalt grad de periculozitate datorită temperaturilor foarte ridicate, fără a asigura funcționarului public nici apă minerală și nici mijloc de transport, deși deplasările trebuiau efectuate la o distanță de aproximativ 5 Km de sediul locului de muncă, și echipamente necesare operațiunilor dispuse.
Apreciază că sarcinile dispuse prin Dispoziția nr. 342 contravin prevederilor legale, depășind atribuțiile postului de referent deținut de reclamantă, și contravenind normelor privind securitatea și sănătatea în muncă.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prev. Legii 188 / 1999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, Legii nr. 53 / 2003 - Codul Muncii și prev. art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, OUG nr. 99/2000, Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, rep..
În temeiul prevederilor art. 242 cod proc.civ., solicită judecarea în lipsă, în eventualitatea absenței la oricare dintre termenele de judecată.
Conform Legii 146/1997 prezenta cerere este scutită de plata taxei de timbru.
Pentru termenul de judecată din 14.12.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii de anulare a actului administrativ nr. 342/26.06.2012 ca netemeinică.
În motivarea întâmpinării arată că în principal precizează că pe calea contenciosului administrativ pot fi verificate numai aspecte ce țin de legalitatea emiterii unui act administrativ si nu cele care țin de oportunitatea emiterii acestuia.
Astfel, numărul persoanelor desemnate pentru a constata dacă cererile cetățenilor pe care îi reprezint sunt îndreptățite sau perioada desfășurării unei acțiuni sunt aspecte care țin de oportunitate si nu de legalitatea emiterii unui act administrativ.
Solicită pârâtul instanței să observe ca acțiunea a fost urmarea cererilor adresate primăriei comunei O. de către domnii M. P. si D. I. înregistrate la primăria O. cu nr. 2316/19.06.2012 respectiv 2356/22.06.2012 pe care le anexeză alăturat. Astfel în data de 24.06.2012 pentru a veni în sprijinul petiționarilor mai sus amintiți s-a adresat doamnei S. Maneta, funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei O., care ocupă funcția publică de execuție - referent, având stabilite prin fisa postului atribuțiuni legate de registrul agricol, ca în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe care le are stabilite să se deplaseze în teren pentru a constata dacă cererile cetățenilor mai sus menționați sunt îndreptățite si să prezinte un raport cu cele constatate la fața locului, eventual propuneri de rezolvare a acestor cereri. Doamna S. M. a refuzat în mod categoric dispoziția verbală dată în legătură cu deplasarea si constatarea celor menționate mai sus.
În data de 25.06.2012 în aplicare dispozițiilor art. 45 alin. (2) si alin (3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (r2) cu modificările și completările ulterioare care prevede că „ funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de ta superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului când este vădit ilegală ", a emis dispoziția nr. 342/25.06.2012 prin care a stabilit atribuțiuni de serviciu doamnei S..
Refuzul categoric de a lua la cunoștință de dispoziția emisă l-a determinat să încheie pe verso-ul paginii dispoziției nr. 342 emisă în data 25.06.2012 un proces verbal semnat de 4 funcționari din cadrul primăriei comunei O., pentru a face dovada că a adus la cunoștință doamnei S. M. în data de 25.06.2012 ora 9,10 dispoziția nr. 342/2012 ( anexez alăturat în copie dispoziția în cauză).
Precizează că în data de 25.10.2012, urmare a dispozițiilor date, doamna S. a părăsit sediul primăriei sub pretextul că merge la medic la ora 13,00.
Arată pârâtul că anexeă copie certificată de pe condica de prezență care atestă că în data de 25.06. 2012 doamna S. M. se afla la serviciu în ciuda faptului că medicul stabilește pentru data mai sus arătată că reclamanta este bolnavă si nu se poate prezenta la serviciu.
Față de cele prezentate mai sus consideră că cererea reclamantei care se sprijină pe faptul că în timpul concediului medical a emis o dispoziție prin care a dispus deplasarea sa în teren nu poate fi susținută întrucât atât în data de 25.06.2012 doamna S. M. se afla la serviciu refuzând îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, data la care intre orele 13-16 obține un certificat medical pentru data de 25.06.2012.( probabil că starea de sănătate s-a agravat ca urmare dispoziției 342/2012 în ceea ce privește afirmația că dispoziția contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale având la baza motive (presupuse) politice aduc următoarele precizări:
- dispoziția prin care a stabilit sarcini de serviciu doamnei S. Maneta a fost emisă în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001 (r) cu modificările si completările ulterioare
- sarcinile stabilite prin dispoziție sunt in concordanță cu activitatea pe care o desfășoară doamna S. M. si cu cele stabilite prin fisa postului pe care o anexez alăturat. "
- In cadrul primăriei comunei O. nu au fost desfășurate ]în timpul programului de lucru, activități cu caracter politic si nu au fost exprimate opinii politice întrucât acestea sunt interzise atât prin lege cât și prin Regulamentul intern. Convingerile si acțiunile politice ale doamnei S. o privesc personal atâta timp cât acestea nu au legătură cu programul de lucru iar afirmația făcută nu o onorează si nici nu este susținută.
Privitor la faptul că atribuțiile stabilite trebuiau îndeplinite de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate în componența în care este arătată în cererea de chemare în judecată face precizarea că doamna S. confundă atribuțiunile de serviciu cu atribuțiile Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar în cazul de față se află în situația unui drept de proprietate stabilit conform legii pentru care comisiile locale si apoi județene au stabilit dreptul de proprietate asupra terenului si au pus în posesie persoanele respective. Reclamanta a fost desemnată să constate o stare de fapt si să facă propuneri în baza cărora era îndreptățit să ia masurile care se cuveneau.
În ceea ce privește neîndeplinirea de către primăria comunei O. a prevederilor din OG nr. 99/2000 cu privire la masurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi ridicate pârâtul solicită instanței să aibă în vedere următoarele aspecte care pot fi verificate oricând la sediul primăriei comunei O.;
- Primăria comunei O. dispune de un sediu nou dotat cu sistem de climatizare.
- Pe holul primăriei comunei O. se află la dispoziția personalului si al oricărui doritor, un dozator de apă plată . Cantitatea nefiind restricționată, astfel doamna S. se putea hidrata cu o cantitate mai mare decât cea stabilită prin lege.
În finalul intâmpinării subliniază faptul că dispoziția care este supusă controlului de legalitate nu a produs nici un efect. Astfel, pe de o parte acțiunea pe care a dispus-o pentru zilele de 25-26/06.2012 a rămas neefectuată iar pe de altă parte persoana nu a fost sancționată întrucât la nivelul primăriei comunei O. nu se poate constitui Comisia de disciplină datorită numărului redus de personal, lucru de care reclamanta profită din plin nesocotind dispozițiile legale după bunul plac, conștientă find de faptul ( afirmație făcută public) că în lipsa comisiei de disciplină orice sancțiune luată în acest sens ar fi lovită de nulitate.
În drept invocă Legea 215/2001 (r) cu modificările si completările ulterioare, Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (r2) cu modificările și completările ulterioare, Legea 53/2003- Codul muncii.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare a depus pârâtul la dosar următoarele înscrisuri:
Cerere nr 2316/19.06.2012, cerere nr 2356/22.06.2006, dispoziția nr 342/26.06.2012.
La solicitarea instanței pârâtul a transmis la dosar fișa postului reclamantei.
La termenul de judecată din data de 01.02.2013, reclamanta prin reprezentant a depus a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea argumentele pârâtului formulate în întâmpinare ca neîntemeiate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În cuprinsul acesteia arată că, cu privire la excepția nulității absolute pe care a invocat-o, pârâtul încearcă în cuprinsul întâmpinării să inducă instanței părerea că emiterea actului contestat în data de 26.06.2012 ar fi rezultatul unei greșeli materiale. Susținerea nu poate fi reținută de instanță, întrucât din cuprinsul dispoziției contestate se poate observa cu ușurință faptul că acesta a fost emis în data de 26.06.2012. Prin actul contestat, pârâtul a dispus ca reclamanta să îndeplinească anumite sarcini atât în ziua emiterii dispoziției cât și anterior emiterii ei, în data de 25.06.2012.
Constatând nelegalitatea actului emis chiar de el, pârâtul încearcă să susțină în fața instanței că ar fi încercat să îi aducă la cunoștință reclamantei dispoziția în data de 25.06.2012, și sugerează că ar fi încheiat și un proces-verbal pe verso referitor la refuzul acesteia de a lua la cunoștință. Motivarea este contrazisă de textul actului administrativ contestat a cărui nulitate absolută nu poate fi acoperită de acte întocmite cu rea-credință și pro-cauza (procesul-verbal pe verso actului).
Încălcarea principiului neretroactivității efectelor actelor administrative în speță, atrage NULITATEA DE D. a actului contestat.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată chiar el în sfârșitul întâmpinării că dispoziția contestată nu a produs niciun efect, arătând și urmarea pe care acesta o dorea pentru reclamantă și care nu a avut loc, și anume „persoana nu a fost sancționată". în mod evident, pârâtul cu rea-credință urmărește să folosească actul contestat cu scopul prejudicierii reclamantei.
Mai mult decât atât, arătă instanței că dispoziția pârâtului nu a fost nici măcar comunicată Instituției Prefectului în vederea analizării legalității acesteia. Prin adresa nr._ / 06.09.2012, în urma demersului organizației, Instituția Prefectului ne-a comunicat că „aceste dispoziții 342 (...) / 2012 nu au fost transmise până în prezent spre verificare".
Astfel, instanța poate cu ușurință constata că pârâtul nu a emis actul contestat în vederea soluționării unor cereri depuse la nivelul instituției sale, a căror rezolvare depășea atribuțiile și posibilitățile de rezolvare din partea reclamantei, ci cu exces de putere, în scopul evident al prejudicierii acesteia.
Pârâtul susține în întâmpinare că reclamanta ar „confunda atribuțiunile de serviciu cu atribuțiunile Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor" și că prin actul contestat ar fi urmărit constatarea unei stări de fapt și formulării din partea reclamantei a unor propuneri care să stea la baza adoptării unor măsuri. Susținerea este gratuită și contrazisă atât de textul dispoziției contestate în preambulul căreia se poate observa că cererile a căror rezolvare se solicita, vizau „litigii privind suprafețe de teren" și nu constatarea unor stări de fapt privind proprietatea deja stabilită conform legii de comisiile locale de fond funciar.
Acest aspect este întărit și de cererile anexate chiar de pârât prin care se solicită „remăsurarea terenului" (în cererea nr. 2316 / 19.06.2012) cât și „delegarea unei comisii în vederea măsurării unor suprafețe de teren" (cererea nr. 2356 / 22.06.2012). Aceste cereri nu puteau fi soluționate de către reclamantă fiind în competența comisiei locale de fond funciar pe care pârâtul însuși arată că nu a constituit-o.
În ceea ce privește neasigurarea condițiilor necesare desfășurării activității, pârâtul susține în întâmpinare că sediul primăriei dispune de un sistem de climatizare și un dozator de apă.
Susținerea este formulată cu rea-credintă atâta vreme cât actul contestat viza deplasarea reclamantei pe teren expres între orele 1300-1600, interval orar cu cel mai înalt grad de periculozitate datorită temperaturilor foarte ridicate, fără a asigura funcționarului public niciun mijloc de transport, deși deplasările trebuiau efectuate la o distanță de aproximativ 5 Km de sediul locului de muncă, și fără echipamente necesare operațiunilor dispuse.
Cunoscând afecțiunile medicale de care suferă reclamanta, apreciază că prin Dispoziția nr. 342, pârâtul a adus atingere normelor privind securitatea și sănătatea în muncă.
Arătă că actul contestat nu este singurul demers abuziv al pârâtului la adresa reclamantei. Ulterior emiterii actului contestat, în perioada iulie-septembrie, pârâtul a diminuat în mod nejustificat salariul reclamantei, încercând să o determine pe aceasta să demisioneze din funcția publică, și numai ca urmare a demersurilor susținute ale organizației, pârâtul a recunoscut nelegalitatea măsurii dispuse și a acordat acesteia salariul cuvenit.
A mai depus reclamanta certificat de concediu medical . nr_, cererea nr 917/30.07.2012 adresată de reprezentantul reclamantei Instituției Prefectului D., adresa nr_/06.09.2012 a Prefectului Județului D., cerere adresată de reclamantă instanței prin care confirmă împuternicirea acordată reprezentantului pentru formularea acțiunii în justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta S. M. este funcționar public în cadrul Primăriei . de referent clasa a III a (fila 40-41), având atribuții în privința registrului agricol al comunei, acordării de subvenții producătorilor agricoli, participare la lucrările comisiei de fond funciar.
În plus față de aceste atribuții în fișa postului reclamantei este prevăzută obligația reclamantei de a executa alte atribuții stabilite de primar prin dispoziție.
La data de 19.06.2012, numitul M. P., locuitor al comunei O., a formulat o cerere de măsurare a terenului său, arătând că solicită aceasta ca urmare a unui litigiu pe care îl are cu vecinii ce nu îi respectă dreptul de proprietate. Pe scurt a solicitat această persoană ca primarul să îi măsoare terenul, să compare măsurătorile cu titlul de proprietate și să soluționeze litigiul pe care îl avea . (fila 28-29).
La data de 22.06.2012, numita D. I. a solicitat, prin cerere adresată pârâtului, să delege o comisie pentru a fi măsurate unele suprafețe de teren aflate într-o anumită zonă a comunei. (fila 30).
Nu a fost indicat scopul măsurării și nici nu a fost identificat terenul.
După primirea acestor cereri, pârâtul P. . Dispoziția nr 342/26.06.2012, prin care a stabilit ca reclamanta să se deplaseze în teren în vederea constatării celor relatate în cererile depuse, după următorul program: - în data de 25.06.2012, orele 13-16, pentru constatarea celor solicitate de D. I., și în data de 26.06.2012, orele 13-16, pentru a constata cererea depusă de M. P..
Dispoziția a fost emisă de pârât și semnată de acesta și de secretarul comunei . (fila 31).
Pe versoul dispoziției a fost menționat că dispoziția a fost dată în data de 25.06.2012, ora 09:10, în prezența următoarelor persoane, ce au și semnat pe verso-ul dispoziției; A. V., P. E., D. M., N. V.. (fila 32).
Prin certificatul de concediu medical . nr_ a fost acordat concediu medical reclamantei pentru zilele de 25 și 26.06.2012. (fila 47), iar prin contestația nr 2373/26.06.2012, adresată Primarului comunei O., reclamanta a contestat dispoziția primarului, arătând că este bolnavă, nu are mijloc de transport pentru distanța de 5 km și nu i s-a pus la dispoziție un mijloc de transport, temperatura în cursul zilei este de aproximativ 35 grade Celsius, iar una din cereri este informă nefiind indicată tarlaua, proprietarul, dispoziția fiind abuzivă.
Pârâtul nu a răspuns la această contestație, astfel încât prin cererea nr 809/03.07.2012, reclamanta s-a adresat Sindicatului "Forța Legii", aducând la cunoștința acestui sindicat situația creată.
Prin cererea nr 888/16.07.2007, Sindicatul "Forța Legii" s-a adresat pârâtului, solicitând revocarea dispoziției (fila 6-7), primarul nerăspunzând nici la această cerere de revocare.
Ulterior, în numele reclamantei, Sindicatul "Forța Legii" a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului solicitând instanței anularea dispoziției, cerere ratificată ulterior și de reclamantă, la solicitarea instanței.
Actul administrativ contestat este afectat de nulitate întrucât dispune în mod retroactiv asupra unor obligații ale reclamantei.
Astfel, dispoziția primarului a fost emisă în scris în data de 26.06.2012, după cum rezultă din însuși cuprinsul acestui act, având numărul de înregistrare 2373/26.06.2012.
Prin înregistrarea acestui act oficial în data de 26.06.2012, actul a dobândit dată certă ce nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals și nu prin consemnări olografe ale unor persoane fără nicio calitate oficială, așa cum a procedat primarul pârât în prezenta cauză, sau prin eventuale declarații de martor.
Fiind un înscris oficial, data din dispoziția contestată face credință pentru realitatea sa până la înscrierea în fals.
Trebuie remarcat faptul că în cazul în care din eroare data reală a emiterii actului ar fi fost 25.06.2012, așa cum încearcă să susțină pârâtul prin prezentarea consemnările olografe pe versoul dispoziției, emitentul avea posibilitatea rectificării datei, și punerea sa de acord cu data reală, fapt ce nu s-a întâmplat, fiind astfel prezumat faptul că data reală a emiterii actului este 26.06.2012.
De altfel și pârâtul P. comunei O., face afirmații contradictorii cu privire la data emiterii și aducerii la cunoștință a sarcinilor stabilite reclamantei, arătând în întâmpinarea că i-a adus la cunoștință acesteia în data de 24.06.2012 că trebuie să se deplaseze pe teren, în condițiile în care data de 24.06.2012 a fost o zi de duminică, după care insistă asupra emiterii dispoziției în data de 25.06.2012, fără a justifica în nici un mod data consemnată în dispoziție, 26.06.2012.
În aceste condiții, pârâtul a dispus în sarcina reclamantei, obligații în mod retroactiv, în data de 26.06.2012 pentru data de 25.06.2012.
Ori în jurisprudență și literatura juridică s-a stabilit că, de regulă, actele administrative produc efecte doar pentru viitor și pot retroactiva și doar prin excepție produc efecte retroactive, respectiv în cazul actelor confirmative și declarative, din categoria cărora actul contestat în prezenta cauză nu face parte.
În concluzie, întrucât dispoziția contestată stabilește în data de 26.06.2012 obligații în sarcina reclamantei pentru data de 25.06.2012, deci în mod retroactiv, acesta retroactivează, fiind astfel nelegal.
În același sens s-a exprimat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în decizia nr 1658/2007, a constat nelegalitatea unui act administrativ individul reținând că „La emiterea deciziei, însă, nu s-a ținut seama de faptul că efectele unui act administrativ se produc numai pentru viitor și nu pot retroactiva.”
În al doilea rând se constată că la data emiterii dispoziției contestate, reclamanta era în concediu medical, după cum rezultă din certificatul de concediu medical . nr_, concediul medical fiind acordat pentru data de 25 și 26.06.2012, concediu la care are dreptul conform art 35 din Legea 188/1999.
Ori prin emiterea unei dispoziții ce încalcă principiul neretroactivității actelor administrative, chiar și în condițiile în care pârâtul nu ar fi cunoscut faptul că reclamanta este în concediu medical, pârâtul a emis un act nelegal.
Pârâtul însă nu a contestat certificatul de concediu medical, astfel încât era obligat să îi respecte efectele și să nu stabilească sarcini în sarcina reclamantei în perioada în care aceasta era în concediu medical, cu atât mai mult că reclamanta nu putea îndeplini sarcinile stabilite la datele indicate în dispoziția contestată, 25 și 26.06.2012, fiind în concediu medical.
Conform art. 45 alin 1 din Legea 188/1999 „Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.”
Prin urmare funcționarilor publici le pot fi date sarcini ce privesc îndeplinirea sarcinilor lor de serviciu.
Din analiza fișei postului reclamantei nu rezultă că aceasta ar avea atribuții de măsurare a terenurilor intravilane și extravilane din comună și nici atribuții privind soluționarea litigiilor dintre proprietarii de terenuri, așa cum îi solicită pârâtul prin dispoziția emisă.
Reclamanta este un simplu funcționar public ce are atribuții în privința în privința evidenței registrului agricol al comunei, acordării de subvenții producătorilor agricoli, participare la lucrările comisiei de fond funciar.
Pentru a putea să măsoare terenurile, iar măsurătorile să aibă valoare și să poată fi utilizate de persoanele în folosul cărora sunt efectuate, persoana care le efectuează trebuie să aibă competențe în acest sens.
Totodată trebuie observat că nici instituția publică în cadrul căreia este angajată reclamanta nu are atribuții în măsurarea terenurilor sau în soluționarea litigiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor, astfel încât eventualele măsurători efectuate ar fi fost efectuate în mod inutil.
Cel mult Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar ar fi putut efectua măsurători ale terenurilor în cadrul lucrărilor sale, dar aceasta doar în condițiile în care măsurătorile ar fi fost efectiv efectuate de un specialist în măsurători topografice, conform HG 890/2005, dar numai în condițiile în care ar fi fost vorba de punerea în posesie a unei persoane conform prevederilor Legii 18/1991.
Referitor la apărarea pârâtului conform căreia reclamanta avea obligația de a îndeplini sarcinile de serviciu, iar conform art 45 alin 2 și 3 din Legea 188/199, "are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.", instanța constată că apărarea este neîntemeiată.
Pentru a putea refuza în scris îndeplinirea actului, funcționarului public trebuie să i se aducă la cunoștință sarcina de serviciu înainte de expirarea termenului de îndeplinire, iar după cum se observă din actele depuse la dosar, dispoziția contestată a fost emisă în data de 26.06.2012, în condițiile în care reclamanta era în concediu medical din data de 25.06.2012.
Ori reclamantul continuă să susțină în mod total neîntemeiat că dispoziția contestată a fost emisă în data de 25.06.2012, în condițiile în care în copia dispoziției depusă la dosar se observă că data emiterii este 26.06.2012, fără ca pârâtul să încerce măcar să explice această neconcordanță între data emiterii dispoziției, consemnată în scris și data la care trebuiau îndeplinite sarcinile.
De asemenea sarcina de serviciu chiar ilegală trebuie să aibă o legătură cu atribuțiile de serviciu ale funcționarului, în caz contrar, în care funcționarul nu are nicio atribuție în domeniul respectiv și nici o competență, emiterea unor dispoziții care nu au nicio legătură cu calificarea funcționarului fiind total abuzivă, funcționarul chiar și în situația în care ar sesiza în scris neregulile fiind în imposibilitate de a îndeplini pretinsele sarcini de serviciu.
Chiar dacă în fișa postului reclamantei este menționat că va îndeplini "alte atribuții stabilite de primar prin dispoziție", nu se poate interpreta această prevedere în sensul că i se pot da acesteia orice sarcini care nu au nicio legătură cu calificarea și pregătirea sa și pentru care este nevoie de expertiza unei persoane autorizate să efectueze acel tip de lucrare.
S-ar putea ajunge în caz contrar la situații absurde în care i s-a solicita, spre exemplu, să sape șanturi, să efectueze lucrări de instalații electrice, etc., iar contestarea în scris a dispoziției ar fi lipsit de eficiență întrucât din punct de vedere practic nu ar putea îndeplini sarcina.
Ori una din condițiile de validitate ale actului administrativ este aceia că actul administrativ trebuie să fie emis de autoritatea publică în limitele competenței sale.
Pârâtul în calitate de primar are dreptul de a emite dispoziții prin care să stabilească sarcini de serviciu pentru funcționarii publici, dar aceste sarcini nu pot fi stabilite cu încălcarea normelor legale.
În dispoziția contestată pârâtul folosește formularea "în scopul constatării cererii nr… ", formulare neclară cu privire la operațiunile ce ar fi trebuit efectuate, dar coroborând această formulare cu solicitările efective ale petenților, rezultă că reclamanta trebuia să efectueze măsurători, iar într-unul din cazuri să facă propuneri pentru soluționarea unui litigiu.
Cum măsurarea terenurilor nu poate fi efectuată decât de persoane autorizate conform Ordinului 81/2010 al Ministerului Administrației și Internelor, iar soluționarea litigiilor este un atribut al instanțelor de judecată, sau eventual al mediatorilor, investirea reclamantei cu astfel de sarcini apare ca fiind nelegală, pârâtul acționând în afara competențelor sale în momentul în care stabilește sarcini funcționarului public, în domenii ce nu intră în competența și atribuțiile primarului sau a aparatului său tehnic.
Mai mult, apare ca întemeiată susținerea reclamantei conform căreia dispoziția avea ca scop obligarea sa de a se deplasa la o distanță mare, într-o perioadă a zilei în care temperaturile erau ridicate, în jur de 35 grade Celsius, fără asigurarea unui mijloc de transport, aspect ce duce la concluzia că dispoziția contestată este și abuzivă, emisă de pârât cu exces de putere.
Având în considerare toate aceste considerente instanța constată că dispoziția contestată este nelegală, fiind încălcat principiul neretroactivității actelor administrative, dar și pentru că este emisă cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor persoanei emitente, astfel încât va fi anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. M. – domiciliată în comuna O., .- reprezentanta de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. C. O., cu sediul în ., având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează Dispoziția Primarului comunei O. nr. 342/26.06.2012.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publica, astăzi 01.02.2013.
Președinte, M. E. P. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. MP/ 5 ex/Tehnored. M.M/26.02.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8672/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 491/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
