Pretentii. Sentința nr. 7971/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7971/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 6486/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7971/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T. C. D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. Ș. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În aplicarea dispozițiilor art.131 NCPC, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art.10 din această lege, după care pune în discuție conceptarea în cauză în calitate de pârâtă a AJFP D. în loc de AFP C. față de prevederile HG nr.520/2013 privind reorganizarea ANAF.
Av. C. Ș., pentru reclamant, învederează că este de acord cu conceptarea în cauză în calitate de pârâtă a AJFP D. în loc de AFP C.. Totodată, precizează oral că majorează câtimea obiectului acțiunii, în sensul că solicită acordarea dobânzii de la data plății taxei și nu de la data punerii în întârzierea, cum s-a menționat în cuprinsul acțiunii.
Instanța ia act de majorarea pretențiilor reclamantului și constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, obligarea pârâților la restituirea taxei de poluare, cu dobânda fiscală de la data plății taxei și până la restituirea efectivă, și cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată:
La data de 27.03.2013 reclamantul T. C. D. a chemat în judecată pe pârâții A.F.P. C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 6.208 lei reprezentând taxa specială - taxa poluare, achitată în mod nelegal pentru autoturismul achiziționat, cu dobânda fiscală aferentă de la data plății până la data restituirii efective și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, a dobândit prin cumpărare un autoturism, înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare.
Autoturismul a fost înmatriculat după . legii 9/2012, care la art. 2 lit. a definește autovehiculul nou ca fiind „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale si astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat".
Întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 13.01.2012, rezultă că taxa este datorată numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima data în România, nu si pentru cele aflata deja aflat în circulație, înmatriculate în tara.
Aceasta taxă pe poluare pe care a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată deoarece prevederile legii 9/2012, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre sa instituie taxe vamale la import sau export, precum si a altor taxe cu efect echivalent (art.23).
Potrivit al. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplica produselor originare din statele membre, precum si produselor care provin din tari terțe, care se afla in libera circulație in statele membre.
Potrivit art. 28 din același tratat, intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre sa aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzisa si aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
In consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate in România după . legii 9/2012, fiind evident că toate autoturismele poluează.
Menționează faptul ca a efectuat procedura prealabilă prevăzuta de Legea 554/2004, in sensul că s-a adresat cu cerere la A.F.P. pentru restituirea taxei, însă aceasta a răspuns că nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa de răspuns fiind un refuz nejustificat la soluționarea cererii.
Date fiind prevederile HG 520/2013, prin care s-a dispus reorganizarea ANAF, în sensul că AFP C. a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având în vedere art. 23 care prevede că în litigiile în care AFP C. este parte, începând cu 1.08.2013, dobândește calitatea procesuală a acesteia AJFP D., la termenul de azi, s-a dispus rectificarea conceptei în sensul de a se menționa ca pârât AJFP D. în loc de AFP C..
La termenul de azi, reclamantul prin apărător, a precizat oral că solicită acordarea dobânzii de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
IN FAPT, reclamantul a achizitionat un autovehicol folosit, marca OPEL, inmatriculat in SPANIA.
In vederea inmnatricularii pentru prima data in Romania a acestui autoturism si in aplicarea prevederilor OUG 50/2008, reclamantul a achitat taxa de poluare in cuantum de 6208 lei, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar.
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul a solicitat restituirea acestei sume, ca fiind impusa printr-o reglementare nationala contrara dreptului comunitar.
Acesta, conform prevederilor art.117 al.1 lit. d C. procedura fiscala, a formulat la data de 30.01.2013 cerere de restituire a acestei sume eronat perceputa, precum si a dobanzii aferente, si organului fiscal – Administratia Finantelor Publice a Mun. C. cererea sa fiind respinsa conform adresei aflate la dosar.
In acest context, reclamantul, in mod legal si in exercitarea drepturilor sale prevazute de art. 8 al.1 Legea 554/2004 a inteles sa solicite instantei de judecata obligarea organului fiscal la restituirea taxei considerata a fi perceputa in mod eronat si pe care acesta a refuzat sa o restituie in mod voluntar.
In ce priveste plata taxei de poluare, instanta constata ca reclamantul a fost determinat sa achite aceasta taxa, in cuantum de 6208 lei, in aplicarea prevederilor OUG 50/2008, deoarece acesta a achizitionat un autoturism second hand – in speta un autoturism marca OPEL - dintr-o alta tara decat Romania – in speta SPANIA - si a dorit sa-l inmatriculeze pentru circulatie pentru prima data in Romania.
Instanta constata ca taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul OUG nr.50/2008, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
OUG nr. 50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
In conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar.
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art.110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.90 TCE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățita la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată in temeiul OUG 50/2008 aceasta suma fiind perceputa ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale incidente, prin ignorarea prioritatii la aplicare a dreptului Uniunii Europene.
F. de cele de mai sus, si de prevederile art. 124 OG 92/2003 cu modificari, precum si avand in vedere Hotararea CJUE in cauza I.,si intrucat reclamantul a solicitat prin cererea inregistrata la organul fiscal si acordarea dobanzii fiscale, instanta va obliga cele doua parate, in solidar, la plata către reclamant atat a sumei de 6208 lei, reprezentand taxa de poluare, cat si a dobânzii fiscale aferente acestei sume, calculată potrivit art.124 C.pr.fiscală, de la data de 16.11.2010, până la data plății efective.
In baza art. 274 C.p.c, paratele vor fi obligate si la plata in solidar catre reclamant a sumei de 542 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de T. C. D., domiciliat în C., .. Iotzu, nr.13, ., ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, jud. D., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele in solidar la plata către reclamant a sumei de 6208 lei, reprezentând taxa de poluare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art.124 C.pr.fiscală, de la data de 16.11.2010, până la data plății efective.
Obliga paratele la plata in solidar către reclamant a sumei de 542 lei cheltuieli de judecata .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2013.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. AEG 07.12.2013/ 5 ex./
Tenored. /M.M. 18 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1605/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6262/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
