Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9269/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9269/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 10159/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 63/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul B. A. împotriva sentinței civile nr.9269 din 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C.-BIROUL RUTIER C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul T. P. I. lipsind apelantul și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a primit răspunsul solicitat de instanță de la intimată, după care:
Potrivit dispoz.art. 250 NCPC a fost audiat martorul prezent T. P. I., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
După audierea martorului s-a prezentat apărătorul apelantului care solicită să pună scurte concluzii.
Nemaifiind cereri de formulat, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. A. pentru apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se constate nulitatea procesului verbal iar pe fond admiterea plângerii și exonerarea de plata amenzii; în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment în cauză fiind suficiente motive că nu se identifică locul săvârșirii faptei, CNP-ul este incomplet iar agentul constatator nu avea dreptul de constata contravenții decât după ora 16,00.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 9269 din 13.06.2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul B. A., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. - Biroul Rutier.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată de către petent s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție cu . nr._ din data de 05.03.2013, motivându-se că fapta contravențională a fost descrisă succint, nefiind stabilit cu mare precizie locul săvârșirii faptei contravenționale, fiind înscris greșit codul numeric personal al contravenientului(din doar 12 cifre).
De asemenea petentul neagă săvârșirea faptei,argumentând că nu era posibilă depășirea unui alt autovehicul pe pod, dată fiind starea foarte proastă a carosabilului, ceea ce impunea circulația în zonă cu viteză mică.
În dovedirea susținerilor sale,petentul a solicitat proba cu înscrisuri, nesolicitând proba cu martori.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare,cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat,are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg,în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.
În concret procesul verbal reține că a fost încheiat în C., pentru fapta săvârșită de către petent pe . constând în depășirea de către petent, pe pod, a unui alt autovehicul. Aceste elemente sunt suficiente pentru descrierea faptei contravenționale așa cum o cer dispozițiile OG 2/2001.
Simpla susținere a petentului cum că nu a săvârșit această faptă contravențională, fără a produce vreo probă în dovedirea apărării sale, nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Față de argumentele expuse mai sus, plângerea formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimatul IPJ D. se dovedește a fi neîntemeiată, și ca atare a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul B. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, să se constate nulitatea procesului verbal iar pe fond admiterea plângerii și exonerarea de plata amenzii; în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment
În motivare arată că instanța a respins plângerea subsemnatului printr-o motivare succinta si lapidara, reținând in esența faptul ca procesul-verbal atacat indeplineste condițiile de fond prevăzute sub sancțiunea nulității absolute in art. 16-17 din OG nr. 2 /2001 fiind prevăzute in cuprinsul acestuia numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, faptele săvârșite si data comiterii acestora si semnătura agentului constatator. In ceea ce privește starea de fapt instanța a reținut in considerentele hotărârii pronunțate ca fapta a fost constatata direct de agentul constatator abilitat sa constate si sa sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere si ca faptele constatate de acesta sunt prezumții simple si ca cele reținute prin procesul verbal de contravenție corespund adevărului . Se mai retine de către prima instanța ca simpla negare a comiterii faptei de către petent nu este de natura sa inlature prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal cita vreme petentul nu aduce probe in dovedirea apărării sale .
Considera ca hotarirea este netemeinica si nelegala in primul rând pentru faptul ca instanța nu a analizat motivele de nulitate invocate pronunțând o hotărâre nelegala in raport de prevederile art. 425 NCPC. Astfel, deși in considerente rejține faptul ca procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzuta in art. 16-17 din OG nr. 2 /2001 fiind prevăzute in cuprinsul acestuia numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, faptele savirsite si data comiterii acestora si semnătura agentului constatator, omite sa menționeze ea si menționarea locului savirsirii contravenției este unul din elementele obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție in textele legale anterior menționate . Ori, simpla menționare din procesul verbal cum ca fapta s-a petrecut "PE "P. " nu este de natura a identifica locui savarsirii faptei, aspect echivalind cu lipsa menționării acestui element care conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție in raport de art. 16-19 din OG 2/2001.
Aceeași situație este si cu CNP-ul incomplet, fiind astfel incomplete datele de identificare ale contravenientului care atrag, de asemenea, nulitatea procesului verbal de contravenție . De asemenea, nu este identificat sub nici un aspect presupusul autovehicul depășit, aspect ce conduce la insuficienta descrierii faptelor reținute in sarcina contravenientului aspect ce conduce tot Ia nulitatea procesului verbal de contravenție in raport de textul legal mai sus menționat.
Pe starea de fapt, instanța a conchis ca procesul-verbal a fost "întocmit de un agent abilitat sa constate si sa sancționeze contravențiile, fara ca la dosarul cauzei sa se fi produs dovezi de către intimata in sensul ca agentul constatator era abilitat să constate si să sancționeze contravenții pe sectorul respectiv de drum la momentul la care s-a încheiat procesul verbal de contravenție .
In ceea ce privește considerentele instanței cum ca nu am avut dovezi care sa răstoarne temeinicia si legalitatea procesului verbal de contravenție menționez ca solicit proba cu un martor care sa confirme ca nu avea cum sa depășească un autoturism pe un pod unde partea carosabila este distrusa aproape in întregime si unde nu te poți deplasa cu mai mult de 25-30 km/h. Menționează ca prezumțiile simple ca cele reținute prin procesul verbal de contravenție corespund adevărului cit timp nu se produce o dovada contrara . Ori, in cazul său starea de fapt ce se probează inclusiv cu probele solicitate in apel contrazice starea de fapt reținuta in procesul verbal ceea ce conduce implicit la anularea acestuia .
In concluzie consideră ca instanța nu a pronunțat o hotărâre legala motiv pentru care solicit în principal anularea hotărârii pronunțata de instanța de fond întrucât, in opinia mea, instanța prin motivarea lapidara nu a cercetat fondul si trimiterea cauzei la rejudecare in vederea administrării probatoriilor solicitate.
Într-o alta teza, după administrarea probatoriilor solicitate solicita admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii, constatării nulității sau, după caz, anularii procesului verbal de contravenție . nr._ intocmit la data de 05.03.2013 de IPJ Doij-Biroul Rutier C., exonerarea de la plata amenzii, precum si anularea măsurii de reținere a permisului de conducere si restituirea acestuia .
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 466 si 480 NCPC și dispoz.art.OG 2/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.03.2013, petentul a fost sancționata cu amenda in cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 din RA OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca la data de 05.03.2013 a condus auto cu nr._, pe . depășit pe pod un autovehicul.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat,Tribunalul constata că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Apelantul invoca nulitatea procesului verbal motivând ca, CNP-ul sau este incomplet
Tribunalul constata ca, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune, astfel cum a decis și ICCJ în decizia nr. XXII pronunțată în recursul în interesul legii, ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătură decât prin anularea acelui act.
Nerespectarea de către agentul constatator a acestei cerințe atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției.
In consecință, pentru ca înscrierea eronata a CNP, să atragă nulitatea relativă a procesului verbal, este necesar ca petentul sa invoce și să dovedească o vătămare prin întocmirea procesului verbal în acest mod, conform deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelantul invoca nulitatea procesului verbal motivând ca, în cuprinsul acestuia nu este mentionat locului savârsirii contravenției mentionandu-se numai ca fapta s-a petrecut "pe pod”.
Critica apelantului este neintemeiata, in cuprinsul procesului verbal fiind mentionat de catre agentul constatator locul savarsirii contraventiei, respectiv ”. pod”.
Un alt motiv de anulare a procesului verbal invocat de apelant vizeaza neidentificarea autovehiculului depășit.
Critica apelantului nu poate fi retinuta, nefiind invocata și dovedită o vătămare, conform deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu poate fi reținută, de asemenea, nici critica referitoare faptul ca agentul constatator nu era abilitat să constate si să sancționeze contravenții pe sectorul respectiv de drum la momentul la care s-a încheiat procesul verbal de contravenție, întrucât apelantul nu a invocat și dovedit o vătămare, conform deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, in acord cu instanta de fond, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Cu depozitia martorului, T. P. I., audiat in apel, care a relatat că autoturismul condus de petent era oprit în momentul în care martorul a ajuns la echipajul de poliție și nu poate preciza dacă a efectuat sau nu manevra de depășire pe pod, apelantul/petent nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
Din aceste motive, instanța nu poate reține că declarația martorului audiat este de natură a dovedi netemeinicia procesului verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin efectuarea unei manevre de depășire într-o zonă în care depășirea era interzisă, ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul B. A., domiciliat în C., . F, județul D., împotriva sentinței civile nr.
9269 din 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C.-BIROUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.ES/17.12.2013
Jud fond F.G.
Tehn.C.A./4 ex.
Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 491/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8163/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
