Anulare act administrativ. Sentința nr. 8780/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8780/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 10724/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8780/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul asistat de av. T. G. și cons. jur. M. N. N. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cons. jur. M. N. N., pentru pârât, depune răspuns la interogatoriu propus de reclamant.
Reclamantul prin apărător depune la dosar un set de înscrisuri doveditoare, un exemplar fiind comunicat și părții adverse prin reprezentant.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului D. M., răspunsurile la întrebările 1, 7 și 8 fiind consemnate în scris la dosarul cauzei.
Apărătorul reclamantului se opune întrebărilor nr.2 și 3 susținând că nu au legătură cu prezenta cauză, precum și întrebărilor 4, 5 și 6, susținând că pot fi dovedite cu acte, aspecte asupra cărora instanța se poate pronunța.
Instanța încuviințează cererea reclamantului de a se opune întrebărilor menționate anterior, apreciind că întrebările nr.2 și 3 nu au legătură cu prezenta cauză, iar întrebările nr.4, 5 și 6 pot fi dovedite cu înscrisuri, instanța putându-se pronunța asupra acestor aspecte.
Instanța pune în discuție cererea de conexare a prezentei cauze cu dosarul_/215/2010* aflat pe rolul Secției civile a Tribunalului D., formulată de pârât prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea cererii de conexare.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea cererii de conexare, susținând că dosarul care se află pe rolul Secției civile are ca obiect fond funciar, deci obiectul este diferit.
Instanța respinge cererea de conexare formulată de pârât apreciind că nu se impune judecarea împreună a celor două cauze, având în vedere, pe de o parte, obiectul diferit al celor două cauze, precum și că dosarul_/215/2010* aflat pe rolul Secției civile a Tribunalului D. este în prezent suspendat.
Instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei de interes față de prevederile art.III alin.11
din Legea 169/1997, după care acordă cuvântul asupra excepției invocate și asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției invocate, susținând că sunt încălcate dispozițiile Legii fondului funciar, interesul reclamantului derivând din aspectele menționate conform cărora se încearcă micșorarea rezervei Comisiei de Fond Funciar, și dat fiind suspendarea intervenită, suspendare care a fost pusă la dispoziția Consiliului local D. și existența pe rolul instanței a dosarului cu privire la această suprafață de teren, consideră că reclamantul are interes în promovarea unei astfel de acțiuni.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută parțială a HCL nr.9/2012 cu privire la suprafața de teren de 506 mp, susținând că între părți există un litigiu cu privire la această suprafață, instanța de fond pronunțându-se în favoarea reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției invocate. Pe fond, solicită respingerea acțiunii, să se constate că HCL nr.9/2012 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale. Depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, reține:
La data de 18.06.2013 reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. L. AL ORAȘULUI D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea absoluta parțiala a hotărârii nr 9/18.07.2012 a Consiliului L. Dabuleni, cu privire la trecerea din domeniul privat al orașului Dabuleni in domeniul public al acestui oras, a suprafeteti de 506 mp situata in T 69, P 69, respectiv ..
În motivarea, în fapt, s-a învederată că intre reclamant in calitate de moștenitor al autorilor D. Vilhem si D. I., si Comisia Locala si Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, exista un litigiu ce are ca obiect plângere Lg 247/2005 pentru suprafața de teren de 700 mp (583 mp din măsurători) ce a aparținut autorilor mei, situata in oras Dabuleni, ..
Prezentul litigiu a fost inregistrat la Judecătoria C. inca din data de 27.04.2007, in prezent fiind in faza de recurs, dosar inregistrat sub nr_/215/2010*.
Cu toate ca paratul a avut cunoștința de existenta acestui litigiu, cauza sus-mentionata fiind chiar in rejudecare pe rolul Judecătoriei C., si pentru ca prima instanța a admis plângerea formulata de reclamant, a anulat hotărârea nr 2921/07.07.2006 a Comisiei Județene D. de Fond Funciar, si a obligat cele doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar sa procedeze la întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate in favoarea reclamantului, pentru suprafața de 506 mp-liber-din măsurători, situat in oras Dabuleni, ., T 69, P 69, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, tocmai pentru a fi in imposibilitatea de a onora dispozițiile instanței de judecata, a inteles sa dispuna trecerea din domeniul privat al orașului Dabuleni in domeniul public al acestui oras.
Precizează ca aceasta aparare a fost invocata chiar in fata instanței de recurs, ocazie cu care i-a fost comunicata hotărârea contestata, incercand sa motioveze ca terenul nu mai este la dispoziția Comisiei Locale, incercand sa tergivérsese punerea in aplicare a unei hotărâri judecătorești.
De asemenea, s-a precizat ca terenul in litigiu nu face parte din categoria terenurilor de interes public, in prezent acesta facand obiectul unui contract de închiriere catre o persoana juridica, care desfășoară activități economice, astfel ca hotărârea C. L. Dabuleni este nelegala.
S-a solicitat a se observa că această schimbare a regimului juridic al terenului in litigiu a avut loc in timpul procesului ce are ca obiect plângere Lg 247/2005, astfel ca este mai mult decât evidenta intenția paratului.
Menționează ca s-a adresat pe cale administrativa paratului prin cererea înregistrata sub nr 7443/25.03.2013, la care nu a primit niciun răspuns pana in prezent.
Având in vedere cele menționate s-a solicitat admiterea prezentei acțiuni, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună constatarea nulității absolute a hotărârii nr 9/18.07.2012 cu privire la terenul ce face obiectul cauzei_/215/2010, respectiv terenul situat in Dabuleni, ..
In dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul paratului, răspunsul la întrebări fiind depus la dosarul cauzei.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipsozitiile Lg 554/2004, modificata.
La data de 07 octombrie 2013 pârâtul C. L. AL ORAȘULUI DABULENI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat următoarele:
În principal, s-a solicitat conexarea dosarului nr._/215/2010* de pe rolul Tribunalului D., având în vedere că în ambele procese sunt aceleași părți, iar obiectul si cauza au între ele o strânsă legătură.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului D. M., ca neîntemeiată si să se constate că Hotărârea nr. 9/18.07.2012 a Consiliului L. D. privind trecerea unor bunuri din domeniul privat în domeniul public al orașului D., respectiv a suprafeței de 700 mp (506 mp. din măsurători) situată în T-69, P-69 din ., a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale.
În motoivare, s-a învederat că, în fapt, prin Hotărârea Consiliului L. D. nr. 9/18.07.2012 - punctul 18 din anexa parte integrantă din hotărâre - a fost trecut în domeniul public al orașului D. terenul aferent spațiului comercial din ., în suprafață de 2226 mp din T. 69, P. 69-72.
Pentru adoptarea HCL D. nr. 9/18.07.2012, s-a avut în vedere atât proiectul de hotărâre privind trecerea unor bunuri din domeniul privat în domeniul public al orașului D., întocmit de viceprimarul orașului D. și avizat de Comisia de specialimte din cadrul Consiliului L. D., cât și nota de fundamentare nr. 9497 din 10.07.2012, întocmită de d-na G. O., șef serviciu administrație publică din cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului D..
Raționamentul pentru care C. L. D. a adoptat hotărârea nr. 9/18.07.2012 a fost acela ca pe suprafața de 2226 mp. teren intravilan să se amenajeze prin accesarea unor proiecte cu finanțare externă un nou centru comercial.
Dovada proprietății terenului în suprafață de 2226 mp. rezultă din conținutul Deciziei nr. 508/05.06.1963 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Oltenia, potrivit căreia s-a decis trecerea suprafeței de 2226 mp - situat pe raza comunei D. în administrarea Sfatului Pooular Comunal D., cu indicația ca pe acest teren să se construiască un magazin mixt sătesc care care să aparțină SOCIETĂȚII COOPERATIVE DE CONSUM CONSUMCOOP D..
Având în vedere că pentru accesarea proiectelor cu finanțare externă este necesară dovada proprietății terenurilor în regim public, s-a impus trecerea terenului din domeniul privat în domeniul public al orașului D., în conformitate cu prevederile constituționale și ale Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare.
In prezent, pe suprafața de 2226 mp. sunt construite două clădiri care aparțin SOCIETĂȚII COOPERATIVE DE CONSUM CONSUMCOOP D., aceste clădiri sunt construite pe terenul aparținând orașului D., . doar un drept de folosință asupra terenului.
In ceea ce privește critica reclamantului referitoare la includerea în domeniul public al orașului D. a suprafeței de 506 mp. teren intravilan (700 mp. anterior măsurătorilor), considerăm că este neîntemeiată, întrucât reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață.
S-a precizat că această suprafață de 506 mp teren intravilan este înglobată în suprafața de 2226 mp. teren intravilan din ., T. 69, P. 69-72.
Pentru ca susținerile reclamantului D. M., să fie întemeiate, s-a precizat că autorul acestuia ar fi trebuit să apară înscris în registrul agricol, la categoria de folosință "curți", cu o suprafață mai mare, respectiv de 0,24 ha.
Atâta timp cât din registrele agricole nu reiese că autorul D. I., a avut o suprafață de teren intravilan "curți", mai mare, apreciem că D. M. nu este îndreptățit la reconstituirea suprafeței de 506 mp. teren intravilan, întrucât ar avea ca rezultat o mărire a patrimoniului fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim, cu alte cuvinte ar fi vorba despre o îmbogățire fără justă cauză.
Mai mult decât atât, reclamantul D. M., nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, întrucât de pe urma autorului D. I., s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor săi, D. Vilhem - fiu, pentru suprafața de teren de 1,74 ha prin TDP nr. 4880/10.11.2008 și reclamantului D. M. - nepot, pentru suprafața de 0,37 ha, prin TDP nr. 4903/10.11.2008, totalul fiind de 2,11 conform registrului agricol din anii 1959-1963.
Astfel, conform titlului de proprietate nr. 4880/10.11.2008, emis pe numele D. Vilhem, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,74 ha., din această suprafață 6544 mp sunt de teren intravilan.
Întrucât în Registrul Agricol din anii 1951-1955, autorul D. I. apare înscris cu o suprafață totală de 2,18 ha., din care 0,07 ha "curți", iar în Registrul Agricol din anii 1959-1963, D. I. apare înscris cu o suprafață de 2,11 ha, din care, 0,10 ha categoria "curți", reclamantul a considerat că este îndreptățit să solicite punerea în posesie pentru suprafața de 0,07 ha. teren intravilan categoria de folosință "curți", așa cum rezultă din registrul agricol din anii 1951-1955.
S-a considerat că ă nu se poate avea în vedere susținerea reclamantului D. M. cu privire la faptul că suprafața de teren nu s-a mai regăsit în patrimoniul autorului său, întrucât suprafața de teren de 0,07 ha trecută la categoria "clădiri și curți", în registrul agricol din anii 1951-1955 se regăsește în registrul agricol din anii_, având aceeași categoie de folosință, însă la aceasta s-a adăugat o suprafață de 0,03 ha, totalul fiind astfel de 0,10 ha.
Aceeași suprafață de 0,10 ha rezultă și din registrul agricol din anul 1964 până în anul 1968, însă în anul 1969 suprafața se diminuează din nou, totalul fiind de 0,08 ha, suprafață ce coincide cu suprafața de teren care ulterior a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1014 din 11.02.1977.
S-a mai precizat că în registrul agricol nu există decât rubrici pentru încadrarea terenurilor pe categorii de folosință, iar la rubrica identificarea terenurilor pe parcele nu apar mențiuni cu privire la identificarea suprafețelor de teren prin vecinătăți, mai mult decât atât, autorul D. I. apare înscris cu o singură suprafață de teren la categoria de folosință "curți".
Întrucât, în anul 1963 Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Oltenia, a decis trecerea unei suprafeței de 2226 mp teren intravilan, situat pe raza comunei D. în administrarea Sfatului Popular Comunal D., cu indicația ca pe acest teren să se construiască un magazin mixt sătesc care să aparțină SOCIETĂȚII COOPERATIVE DE CONSUM CONSUMCOOP D., autorul D. I. a primit în schimbul acestei suprafețe din T. 69, P. 69-72 de pe ., o altă suprafață de teren în T- 63, de pe .> Ulterior în anul 1977, D. Vilhem în calitate de unic moștenitor al lui D. I., a vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1014/11.02.1977, numiților B. C. și B. V. o casă situată în . trecând în proprietatea statului. Precizăm că la momentul perfectării actelor de vânzare-cumpărare, D. Vilhem a declarat că nu mai deține în proprietate un alt imobil.
Astfel, însumând suprafața vândută în anul 1977, cu suprafața de teren intravilan reconstituită potrivit titlurilor de proprietate se poate observa că, deja s-a depășit suprafața de teren intravilan la care reclamantul era îndreptățit conform registrelor agricole.
Având în vedere că reclamantul D. M., nu-și justifică dreptul de proprietate cu acte, în sensul că nu a făcut dovada că ar fi avut el sau antecesorii săi o suprafață de teren intravilan "curți", mai mare decât cea menționată în registrul agricol, considerăm că nu este îndreptățit să solicite anularea parțială a Hotărârii nr. 9/18.07.2012 a Consiliului L. D..
Ca urmare a exercitării controlului de tutelă de către Instituția Prefectului Județului D., legalitatea Hotărârii nr.9/18.07.2012 a fost confirmată prin referatul de legalitate cu nr._/2012;
Mai mult, se apreciază că din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul nr._/215/2010* de pe rolul Tribunalului D. se poate constata că cele menționate în prezenta întâmpinare corespund realității.
Motiv pentru care, se consideră că se impune pentru asigurarea unei bune judecăți, conexarea dosarului nr._/215/2010*, ținând cont de faptul că în ambele dosare sunt aceleași părți, iar obiectul și cauza au între ele o strânsă legătură.
Având în vedere cele menționate s-a solicitat respingerea acțiunii, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se constate temeinicia și legalitatea Hotărârii Consiliului L. nr, 9/18.07.2012.
În drept, se invocă prevederile art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietate publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe prevederile art. 36 alin. (2) lit.c) coroborat cu alin. (5) lit. d), art. 45 alin. (3), art. 115 alin. (1) lit. b), art. 120 și art. 122 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului, întrebările fiind consemnate la dosarul cauzei.
La termenul de azi, instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei de interes.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.9/18 iulie 2012 emisă de C. L. D., în ceea ce privește trecerea în domeniu public a suprafeței de 506 mp, ., ., teren pentru care a fost depusă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Se reține, din actele dosarului, că reclamantul a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, pentru suprafața de 700 mp, situată în orașul D., ..
Această cerere formează obiectul dosarului_/215/2010*, aflat pe rolul Tribunalului D., în faza de recurs.
De asemenea, este confirmată de pârât susținerea reclamantului potrivit căreia această suprafață de teren, pentru care a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, face parte din suprafața de teren de 2226 mp, aferenta spațiului comercial din ., teren pentru care s-a dispus, prin hotărârea contestată, trecerea din domeniul privat în domeniul public al localității.
Prin urmare, este dovedit că terenul pentru care s-a depus cerere de reconstituire, a cărei soluționare formează obiectul dosarului nr._/215/2010*, a fost trecut din domeniul privat în domeniul public al localității.
Reclamantul a invocat drept unic motiv al nelegalității hotărârii faptul că aceasta ar încălca legea fondului funciar și ar fi fost emisă cu singura intenție de a prejudicia drepturile reclamantului care astfel s-ar afla în imposibilitatea de a valorifica dreptul la reconstituire în natură.
Față de acest unic motiv de nelegalitate pe care se întemeiază cererea reclamantului, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, excepție ce urmează a fi admisă, în considerarea următoarelor argumente:
Contrar susținerilor reclamatului, în legea fondului funciar nu sunt dispoziții care să interzică trecerea, din domeniul privat în domeniul public al localității, a terenurilor pentru care s-a formulat cerere de reconstituire.
Cu toate acestea, legea 169/1997 prevede la art.III alin.11 prevede: Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Ca atare, deși aceste acte nu sunt lovite de nulitate absolută (nefiind încadrate în cele ale art.III alin.1), efectele lor sunt suspendate până la soluționarea cererii de reconstituire.
În cazul concret din speță, hotărârea contestată nu-și va produce efectele până la soluționarea cererii de reconstituire, respectiv până la soluționarea dosarului nr._/215/2010*, prin hotărâre irevocabilă, urmând ca aceste efecte să se producă sau nu, în funcție de soluția dată cererii de reconstituire.
Așadar, cererea reclamantului care solicită anularea acestei hotărâri, în condițiile în care efectele urmărite, respectiv trecerea terenului în domeniul public, nu se produc până la rezolvarea cererii de reconstituire, apare ca lipsită de interes, drepturile reclamantului la reconstituire nefiind afectate de această hotărâre, ci depinzând doar de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._/215/2010*.
Pentru argumentele expuse, instanța urmează să respingă cererea, în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul D. M., cu domiciliul ales în C., ..7, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI D., cu sediul în Orașul D., jud. D., ca lipsită de interes.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./11 Decembrie 2013
C.I./M.M.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6923/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4631/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
