Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 780/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 780/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 1367/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 299/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent M. NICUȘOR I. împotriva sentinței civile nr.780 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 21.02.2013 intimat I. D. a depus întâmpinare.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 780 din 22.10.2012 Judecătoria Filiași a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul M. Nicușor I., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 28.09.2012 de către intimatul I. D.- Poliția orașului Filiași, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul – verbal de constatare a contravenției ..P. nr._ încheiat la data de 28.09.2012 de intimatul I.P.J. D. – Poliția orașului Filiași, petentul M. Nicușor I. a fost sancționat cu amendă în sumă de 280 lei, 4 puncte amendă în aceeași valoare și reținerea permisului de conducere pentru fapta contravențională prevăzută de art. 120 lit. i) din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, respectiv pentru faptul că a condus autoturismul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare_ și a depășit neregulamentar un alt autovehicul trecând efectiv peste marcajul rutier linie dublă continuă, abatere video filmată.
Fapta petentului a fost încadrată în prevederile art 120 lit i din RA OUG 195/2002, text de lege potrivit căruia, Se interzice depășirea vehiculelor:
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;
Instanța, analizând, din oficiu, legalitatea procesului – verbal de contravenție ..P. nr._ încheiat la data de 28.09.2012 de intimatul I.P.J. D. – Poliția orașului Filiași i, reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile articolului 16 si articolului 17, ambele din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține nici alte vicii de formă care să atragă anularea sa.
Au fost respectate astfel prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.U.G. nr. 195/2002 Rep. privind circulația pe drumurile publice și H.G. numărul 1391/2006 cu privire la mențiunile pe care trebuie să le conțină procesul – verbal, neexistând motive de nulitate absolută datorate lipsei unor mențiuni.
De altfel, petentul nu a invocat neregularități de natură a afecta legalitatea actului sancționator, ci doar susțineri de natură a combate starea de fapt reținută de către agentul constatator
Prin urmare, pe fondul cererii, privitor la temeinicia faptei reținute în sarcina sa ca și contravenție, instanța constată că aceasta este dovedită prin fotografiile radar depuse la dosar, din care se observă autoturismul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare_ a depășit neregulamentar un alt autovehicul trecând efectiv peste marcajul rutier linie dublă continuă .
Chiar în condițiile în care am da eficiență apărării petentului potrivit căreia manevra de depășire s-ar fi realizat datorită conduitei unui alt participant la trafic, care ar fi intenționat să vireze spre stânga după care a revenit pe banda de mers, dat fiind că pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de petent, drumul este prevăzut cu două benzi de circulație ,este evident că la îndemâna petentului a existat posibilitatea evitării impactului prin efectuarea unei manevre de virare spre dreapta, sau eventual de încetinire a vitezei de deplasare în condițiile deplasării cu respectarea unei distanțe legale față de autoturismul pe care îl preceda și a unei viteze în limite legale .
Or, din vizualizarea planelor foto înaintate la dosarul cauzei, îndeosebi a fotografiei inițiale nr. 9880, reiese fără dubiu că în manevra de depășire neregulamentară efectuată de către petent, acesta nu a fost obstrucționat de comportamentul manifestat de conducătorul autovehiculului depășit.
Și dacă am admite că o situație neprevăzută i-a impus petentului acel comportament ce a fost sancționat de către agentul constatator, admițând astfel ipoteza că acea manevră se impunea, totuși în opinia instanței manevra de depășire nelegală, nu era necesară ci cel impunea o încălcare a marcajului dublu continuu, cu consecința revenirii autovehiculului pe banda de deplasare.
Față de probele dosarului, instanța apreciază că fapta contestată de către petent a fost săvârșită cu intenție petentul dorindu-și a efectua manevra de depășire în condiții nelegale.
Referitor la sancțiunea amenzii aplicate petentului în cuantum de 280 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată cu respectarea principiului proporționalității și aplicării sancțiunii raportat la gravitatea faptei, dat fiind că pe de o parte fapta prezintă un grad de pericol social destul de ridicat întrucât prin fapta sa petentul a pus în pericol atât propria-i viață cât și a celorlalți participanți la trafic iar pe de altă parte orientarea s-a făcut prin aplicarea minimului .
In cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, in motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, ca este adevărat ca sarcina probei incumba acuzării si dubiul profita celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contravenției nu este suficienta pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând un indiciu pertinent care sa confere veridicitate acestei afirmații.
Față de cele expuse, in baza art. 34 din OG 2/2001 instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. NICUȘOR I. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare .
În motivare arată că a solicitat la instanța de fond în dovedirea stării de fapt administrarea probei testimoniale, motivat de faptul că înregistrările radar nu prezentau starea de fapt inițială, respectiv factorul care l-a determinat să încalce linia continuă.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins proba solicitată cu motivarea că procesul verbal de contravenție este un înscris autentic, iar stare de fapt nu poate fi combătută cu martori.
Din motivele invocate în plângerea a rezultat existența unui caz fortuit, respectiv evitarea unei coliziuni cu autoturismul ce se afla în fața sa și a cărui acțiune l-a determinat să încalce linia continuă.
Apreciază că i s-a încălcat dreptul la apărare, iar instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care solicită casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare .
La data de 21.02.2013 intimat I. D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentului, Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul plângerii contravenționale (f.3) cu care a fost învestită instanța de fond, petentul a solicitat, în susținerea cererii formulate, încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori. La primul termen de judecată acordat în cauză, instanța de fond a pus în discuție cererea de probatorii, petentul reiterând solicitarea de a fi audiat un martor, cerere respinsă de instanță- măsura dispusă de instanța de fond fiind greșită, pentru următoarele considerente
Deși actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, persoana sancționată are posibilitatea de a administra probe pentru a încerca să răstoarne această prezumție și a demonstra că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității.
Pentru a asigura dreptul la apărare și un proces echitabil părților, se impune ca acest drept – de a combate cele reținute de agentul constatator într-un act de contravenție -, să poată fi exercitat în mod efectiv, și nu doar formal.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie. Instanta europeana a stabilit ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante sa nu depaseasca anumite limite si sa le foloseasca ., tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare.
Limitele rezonabile ale prezumției de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție trebuiesc respectate in aceasta cauza, iar dreptul la apărare al petentului trebuie respectat, acesta din urma având posibilitatea de a propune probe in cursul judecații si de a formula toate apararile pe care le consideră de cuviința împotriva actului sancționator .
În altă ordine de idei, audierea martorilor -, se impunea cu atât mai mult cu cât petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi că a fost obligat să încalce linia dublă pentru a evita coliziunea cu un alt autoturism.
D. fiind că, în cadrul recursului, instanța de control nu poate proceda la audierea martorilor, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi casată sentința pronunțată de Judecătoria C. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să pune în discuția părților în rejudecare necesitatea audieri martorilor urmând ca, în raport de ansamblul materialului probator administrat, să se aprecieze asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent M. NICUȘOR I. împotriva sentinței civile nr.780 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I P J D..
Casează sentința 780/2012 și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M I/ 08.04.2013 jud.S M O
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 5073/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7066/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
