Obligaţia de a face. Sentința nr. 6923/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6923/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 26162/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6923/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. F., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect având ca obiect obligație de a face și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar o cerere – în cuprinsul căreia învederează că solicită ca pârâta să depună la dosar o . "reclamații" formulate de mai multe persoane și care stat la baza emiterii Dispoziției de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005.
Instanța consideră că actele anterior menționate nu sunt concludente și utile soluționării cauzei – dat fiind că, prin cererea de chemare în judecată, nu a fost investită cu o cerere având ca obiect anularea Dispoziției anterior menționate. În consecință, respinge cererea de administrare a probei cu înscrisuri.
Reclamantul precizează că nu are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția actelor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune - invocată de pârâtă prin întâmpinare -, considerând că aceasta trebuie analizată cu prioritate în raport de excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004 – de asemenea invocată prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 27.12.2012 reclamantul P. F. a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i restituie Permisul de Vânător și Carnetului de Membru Vânător - așa cum prevede codul de procedură penală -, dar și documentele referitoare la ce s-a întâmplat cu arma și muniția. De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale – cauzate de pârâtă prin faptul că i-a "luat dreptul legitim de a mai putea participa la vânătoare, din 2006 și până în prezent", reținându-i în mod abuziv permisul de vânător, motiv pentru care nici nu a putut să participe la examen pentru obținerea unui nou permis de armă -, în sumă de 10.000 lei, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea 554/2004. Totodată, reclamantul a solicitat să i se achite și contravaloarea armei de vânătoare și a muniției aferente - care probabil au fost valorificate -, pe care a estimat-o la suma de 2.500 lei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat faptul că, în data de 06.12.2006, lucrători din cadrul IPJ D. - Serviciul Arme, Explozibili și Substanțe Toxice, pentru abateri la Legea 295/2004 - referitoare la portul de armă -, printr-un proces-verbal de percheziție domiciliară, i-au ridicat în vederea cercetărilor arma de vânătoare, muniția, permisul de armă, dar și - în mod abuziv -, permisul de vânător seria_/2006, eliberat de AJVPS D. și carnetul de membru vânător seria_/2006, cele două documente nefiindu-i restituite nici până în prezent. Or, dat fiind că abaterile pentru care era cercetat reclamantul vizau numai permisul său de port armă - nu și calitatea de vânător -, respectivele documente trebuiau restituite.
Întrucât reclamantul nu a comis vreo faptă referitoare la regimul vânătorii - prevăzută de art. 42 din Legea 407/2006 -, calitatea de vânător, care a fost obținută printr-un examen, fiind un drept câștigat pe viață, nu a încetat, chiar dacă i-a fost suspendat și anulat permisul de armă. Reclamantul a rămas în continuare vânător fără armă și ar fi putut practica vânătoarea conform art. 33 pct. l din Legea anterior menționată, dacă nu i s-ar fi reținut în mod abuziv documentele.
Reclamantul a menționat că, pentru lămurirea acestei situații a formulat cereri - în două rânduri -, și către A.J.V.P.S. D., la care nu i s-a răspuns.
Arată că a solicitat clarificările necesare la organele de poliție, care i-au ridicat atât arma de vânătoare cât și muniția, dacă au fost vândute trebuia să-și recupereze contravaloarea acestora, cât și documentele referitoare la calitatea de vânător.
Astfel, a solicitat lămuriri și I.P.J. D. - cererea fiind primită în data de 03.10.2012, potrivit confirmării de primire -, fără a primi nici de la pârâtă vreun răspuns.
Reclamantul a pretins că pârâta a încălcat termenul de 30 zile, în care trebuia să-i răspundă, adresa nr._/08.11.2012 fiind primit-o abia în data de 20.11.2012. Prin această adresă reclamantului i-a comunicat că permisul său de vânătoare și carnetul de membru vânător au fost înaintate către AJVPS D. cu adresa nr. 160/D/07.12.2006, precum și împrejurarea că, prin ordonanța DIICOT nr. 160/D/2006 din 16.02.2007, s-a dispus confiscarea armei de vânătoare.
Vinovată pentru faptul ca o perioadă de 6 ani reclamantului i-au fost reținute în mod abuziv atât Permisul de Vânătoare cât și Carnetul de Vânător este instituția pârâtă, care a încălcat prevederile Codului de Procedură Penală.
Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârșită..." iar, conform art. 109 alin. 4 din același Cod „Obiectele și înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziției și care nu au legătură cu cauza, se restituie persoanei căreia îi aparțin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie."
Așadar, documentele care atestă calitatea de vânător a reclamantului trebuiau să-i fie restituite și nu predate A.J.V.P.S. D., care nici nu era în drept să le primească.
Reclamantul a arătat că a formulat și plângere prealabilă însă, prin Adresa nr._/27.11.2012, pârâta i-a transmis același răspuns ca și prin Adresa nr._/08.11.2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 1 lit. h, 7, 8 alin. 1, 11 lit. c și 18 alin. 3 din Legea 554/2004.
Pentru termenul de judecată din data de 28.05.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În susținerea acestei excepții s-a învederat faptul că, potrivit prev. art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, iar pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.
Or, reclamantul a intentat acțiune în data de 08.09.2011 - după aproape 9 ani de la emiterea Dispoziției nr._/04.04.2005.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile in termenul prevăzut de art. 7 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Referitor la fondul cauzei, pârâta a învederat că, prin dispoziția nr._/04.04.2005 s-a dispus măsura anularii autorizării si retragerii permisului de armă față de reclamant, acesta având obligația ca in termen de 10 zile de la luarea la cunoștința sa depună arma la un armurier autorizat.
Având in vedere că, deși inițial depusese arma la un armurier autorizat, reclamantul a ridicat-o ulterior de la acesta si a participat la unele vânători organizate, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 279 alin. l Cod Penal și art. 136 din Legea nr. 295/2004. Prin Ordonanța nr. 160/D/2006 - dată în 16.02.2007 -, DIICOT D. a dispus confiscarea armei de vânătoare și a cartușelor, care au fost ridicate de la reclamant cu ocazia percheziției domiciliare.
În ceea ce privește permisul de vânător si carnetul de membru vânător, acestea au fost ridicate de organele de politie cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 6 decembrie 2006 si înaintate prin adresa nr. 160/D/07.12.2006 către A.J.V.P.S .D., în calitate de autoritate emitenta.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 554/2004, Legii 295/2004, codul de procedură civilă și Codul de procedură penală.
Au fost depuse la dosar: o . cereri adresate de reclamant pârâtei și răspunsurile primite la acestea; copia unei cereri intitulate "plângere prealabilă" – expediată de reclamant pârâtei prin poștă, cu confirmare de primire, în data de 21.11.2012 -, și răspunsul primit la aceasta, copia unui proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare – întocmit în data de 06.12.2006; Dispoziției de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005; copia Ordonanței date de DIICOT – Biroul teritorial D., în data de 16.02.2007, în dosarul 160D/P/2006; copia unei adrese trimise de pârâtă A.J.V.P.S. D. în data de 07.12.2006.
Analizând excepția invocată, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public" -, în timp ce art. 8 alin. 1 din același act normativ stabilește: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Reclamantul nu menționează care sunt acele acte administrative a căror anulare o solicită, însă pretinde că măsura ridicării permisului de vânător seria_/2006, eliberat de AJVPS D. și carnetului de membru vânător seria_/2006 – dispusă de lucrătorii I.P.J. D. - Biroul Arme, Explozivi, Substanțe Toxice în urma percheziției imobiliare efectuate la domiciliul său în data de 06.12.2006, a fost abuzivă, astfel încât documentele anterior menționate trebuiau să-i fie restituite.
Instanța reține că procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare anterior menționat a fost întocmit după obținerea Autorizației de Percheziție nr. 101/2006 eliberată de Judecătoria C., dat fiind că reclamantul era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod Penal și art. 136 alin. 1 din Legea nr. 295/2004.
Respectivul proces verbal nu are natura unui act administrativ ci constituie un act efectuat în faza de urmărire penală iar, dacă aprecia că, prin măsurile dispuse, a fost adusă o vătămare a intereselor sale legitime, reclamantul putea formula plângere – adresată procurorului care supraveghea activitatea organelor de cercetare penală -, în conformitate cu prevederile art. 275 C.pr.penală
În mod similar, Ordonanța dată de DIICOT – Biroul teritorial D., în data de 16.02.2007, în dosarul 160D/P/2006 – prin care s-a dispus confiscarea armei de vânătoare aparținând reclamantului și a muniției ridicate cu ocazia desfășurării percheziției domiciliare -, nu poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ și fiscal ci, dacă reclamantul era nemulțumit de conținutul său, se putea adresa instanței penale competente, în temeiul disp. art. 2781 C.pr.penală.
În speță, singurul act care are natura unui act administrativ – în înțelesul conferit acestei sintagme de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, care statuează că "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ" -, este Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005 – un exemplar al respectivului act fiind înmânat reclamantului în data de 14.04.2005, fapt certificat de dovada aflată la fila 13 din dosar.
Prin urmare, deși reclamantul nu solicită anularea Dispoziției anterior menționate, singura ipoteză în care ar fi admisibil să fie sesizată instanța de contencios administrativ competentă cu o cere prin care să se solicite restituirea permisului de vânător seria_/2006, a carnetului de membru vânător seria_/2006, acordarea de daune morale pentru ridicarea pretins abuzivă a respectivelor documente și restituirea contravalorii armei de vânătoare și a muniției confiscate, ar fi aceea în care toate aceste măsuri ar fi fost dispuse prin respectivul act administrativ
Or, în aceste circumstanțe, devin aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 care stipulează: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă .... (2)Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz
Reclamantul a formulat mai multe cereri prin care a solicitat pârâtei să revină asupra măsurii dispuse prin Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005 – prima dintre acestea fiind soluționată prin adresa nr. A/850/06.09.2005, conform celor menționate în Referatul întocmit de pârâtă și aflat la fila 107 din dosar –, așadar, după comunicarea adresei anterior menționate, reclamantul putea sesiza, în termen de 6 luni, instanța competentă, solicitându-i să analizeze legalitatea și temeinicia actului. Însă, chiar dacă s-ar lua în considerare termenul reglementat de alin. 2 al art. 11 din Legea 554/2004 – un an de la data comunicării actului administrativ -, reclamantul ar fi avut deschis dreptul la o acțiune prin care să solicite anularea Dispoziției de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005 până cel târziu în data de 14.04.2006.
Însă, în raport de momentul depunerii cererii de chemare în judecată – 27.12.2012 -, se constată că reclamantul a intentat acțiunea cu mult după expirarea termenului reglementat de prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, nesocotind respectivele dispoziții.
De fapt, prin cererea formulată, reclamantul tinde a lipsi de efecte atât un act întocmit în faza de urmărire penală și Ordonanța prin care a fost soluționat dosarul în care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod Penal și art. 136 alin. 1 din Legea nr. 295/2004 – lucru inadmisibil -, cât și un act administrativ - Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/04.04.2005 -, în condițiile în care nu se mai află în interiorul termenului prevăzut de legiuitor pentru a solicita anularea acestui din urmă act.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă excepția invocată și va fi respins acțiunea, ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea intentată de reclamantul P. F., domiciliat în ., ., jud. D.,în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect obligație de a face și pretenții, ca fiind tardiv formulată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 Iunie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./28.06.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6098/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 8780/2013. Tribunalul... → |
|---|
