Anulare act administrativ. Sentința nr. 5317/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5317/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 20902/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5317/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. B. CITY SA - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR INSOLVENȚA 2007 SPRL, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA T. LOCALE DIN C. PRIMĂRIEI M. C., P. M. C. și P. M. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin reprezentant convențional, avocat M. V. și pârâtele prin consilier juridic N. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantei solicită instanței încuviințarea probei cu expertiza, specialitatea topografie, pentru identificarea suprafeței de teren deduse judecății, în vederea stabilirii naturii terenului, respectiv dacă este afectat de iazuri, bălți pentru stabilirea dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Apreciază că proba este utilă, pertinentă și concludentă.
Față de proba solicitată de către reclamantă, prin apărător, reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acesteia, ca inutilă, cu precizarea că suprafața de teren ce face obiectul litigiului a fost înscrisă în cartea funciară, putându-se stabili astfel natura terenului.
În replică apărătorul reclamantei învederează faptul că se discută pe probatoriu, iar obiectul probațiunii îl reprezintă stabilirea naturii terenului – respectiv aceea de baltă.
Reprezentantul pârâtelor arată că terenul în litigiu figurează ca teren intravilan – lac, conform înscrierii în cartea funciară din anul 2004.
Apărătorul reclamantului arată că se impune efectuarea expertizei solicitate tocmai pentru a se verifica dacă au fost efectuate modificări, pentru a se stabili în concret natura juridică a terenului.
În replică apărătorul reclamantei arată că a mai fost făcută o înscriere în cartea funciară, în luna ianuarie 2013.
În contra replică, reprezentantul pârâtelor arată că înscrierea terenului s-a făcut în anul 2008, în luna ianuarie 2013 fiind făcute anumite modificări.
Având în vedere cererea de chemare în judecată și argumentele aduse în susținerea acțiunii, instanța respinge proba ca nefiind utilă cauzei, față de înscrisurile depuse la dosar, competentă în stabilirea dispozițiilor legale aplicabile în cauză fiind instanța de judecată, nefiind nevoie de părerea unui specialist topograf.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA T. LOCALE DIN C. PRIMĂRIEI M. C. și pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtelor, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA T. LOCALE DIN C. PRIMĂRIEI M. C., precizând că este o structură fără personalitate juridică.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției, invocând disp. art. 17 C.pr.fiscală, art. 17 alin. 1 și 4 din HG nr. 1050/2004, cu precizarea că unitățile administrativ fiscale sunt reprezentate de autorități publice locale, deciziile de stabilire a bazei de calcul și cele de impunere sunt emise de Direcția T. și Impozite din cadrul Primăriei. Arată că pârâta DIRECȚIA T. LOCALE DIN C. PRIMĂRIEI M. C. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, apărătorul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea actelor contestate, respectiv dispoziția primarului nr. 1908/16.10.2012 și decizia de impunere nr._/03.07.2012, stabilită de decizia de impunere nr._/03.07.2012.
Reprezentantul pârâtelor, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea acțiunii, precizând că problema în cauză este dacă se aplică o scutire a obligațiilor fiscale, reclamanta apreciind că sunt aplicabile scutirile, terenul, prin natura sa fiind afectat de bălți.
Apărătorul reclamantei învederează faptul că există 2 categorii de terenuri pentru care sunt aplicabile scutiri, respectiv: terenuri care prin natură și nu destinație, sunt improprii agriculturii (iazuri, bălți) și terenuri utilizate pentru exploatările de subsol, însă pentru acestea din urmă trebuie îndeplinită o condiție, respectiv natura terenului trebuie stabilită prin hotărâre a Consiliului Local. Pentru prima categorie nu este necesară existența unei hotărâri, fiind o condiție suplimentară pentru cea de-a doua categorie de terenuri. Arată că intabularea terenului s-a făcut cu mențiunea expresă de "lac", iar în anul 2013 s-a făcut o rectificare, în sensul că a fost radiat vechiul proprietar și înscris noul proprietar, fără a se aduce o schimbare naturii terenului. Totodată învederează instanței că este de notorietate faptul că terenul este afectat de bălți. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor administrativ fiscale ca temeinice și legale, obligațiile fiscale în sarcina reclamantului fiind stabilite conform art. 258 C.pr.fiscală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamanta C. B. CITY SA a formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului M. C. nr. 1908/16.10.2012, comunicata reclamantei in 17.10.2012, Deciziei de impunere nr._/03.07.2012 și a bazei de impunere stabilită de Decizia de impunere nr._/03.07.2012, emisă de Direcția Impozite și T. Locale din cadrul Primăriei M. C., solicitand anularea acestora.
La data de 19.07.2012 (data de înmânare a documentului de la poșta, s.n.) organul fiscal, respectiv Direcția Impozite și T. Locale, din cadrul Primăriei M. C., ne-a comunicat Decizia nr._ din data de 03.07.2012.
Reclamanta învederează că prin decizia nr._, s-a dispus ca reclamanta să achite, cu titlu de impozit pe teren cu construcții, suma de_ lei.
În termenul legal de 30 de zile prev. de art. 207 alin. 1 C. proc. fisc, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr._/03.07.2012 și a bazei de impunere stabilită de Decizia de impunere nr._/03.07.2012.
Motivul contestației a constat în faptul că actul administrativ fiscal nr._/03.07.2012 dispune, in mod netemeinic si nelegal, ca reclamanta să achite suma de_ lei, având în vedere că:
- pe terenul în cauză nu se află nici o construcție;
- terenul, pentru care s-a stabilit plata impozitului în cuantum de_ lei, este un teren degradat întrucât zona respectivă are un exces permanent de umiditate;
- terenul cu pricina se încadrează în categoria terenurilor scutite de la plata impozitului astfel cum stabilește art. 257 lit. h) și lit. i) din C. Fiscal.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 43, art. 55 - 57, art. 88, art. 205 și urm. din Codul de procedura fiscala republicat, cu modificările si completările ulterioare, art. 257 lit. h) și i) din C. fisc, precum și pe orice altă prevedere legală aplicabilă speței.
Prin Dispoziția nr. 1908/16.10.2012, a Primarului M. C., a fost respinsă contestația formulată de reclamanta împotriva Deciziei de impunere nr._/03.07.2012 și a bazei de impunere stabilită de Decizia de impunere nr._/03.07.2012 emisă de Direcția Impozite și T. Locale din cadrul Primăriei M. C..
La data de 17.10.2012, reclamanta arată că a primit Dispoziția nr. 1908/16.10.2012, astfel că, în termen legal, a formulat acțiune, întrucât actele atacate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere Sentința civilă nr. 292/13 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1323/CIV/2004 și dispozițiile art. 1 alin. 4-5, art. 16 alin. 2, art. 56 alin. 2, art. 138 alin. 4, art. 139 alin. 1 și 2 din Constituție, art. 157 lit. i) C. fisc., art. 12 C. proc. fisc, art. 166 C. proc. civ., art. 1200 art. 1202 C. civ.
Așa cum rezultă din Dispoziția nr. 1908/16.10.2012, reclamantei i-a fost respinsă contestația întrucât „Argumentele de fapt și de drept invocate în susținerea contestației sunt neîntemeiate"
Prin Dispoziția criticată se arată că:
„Obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatoarei cu titlu de impozit pe teren au fost determinate în mod corect în raport de dispozițiile art. 258 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Se înlătură susținerile contestatoarei privind scutirea de la plata impozitului pe teren întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 258 alin. 51 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, întrucât contestatoarea nu are prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura și nu are înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate, agricultura.
Terenul ce face obiectul impunerii nu a fost încadrat în una din categoriile prevăzute de art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, printr-o hotărâre a Consiliului Local pentru a avea beneficiul scutirii de la plata impozitului."
Reclamanta arată că, în cauză există autoritate de lucru judecat, respectiv sentința civilă nr. 292/13 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1323/CIV/2004.
Prin sentința cu pricina s-a dispus:
- omologarea raportului de expertiză întocmit de ing. Spânescu S.;
- restituirea în natură a terenului în suprafață de 520.819 mp situat în intravilanul M. C. - cartier Craiovița Nouă (identificat în anexa 3 la raportul de expertiză), format din:
a) Balta 1 în suprafață de 62.046 mp teren băltos cu luciu de apă;
b) Balta 2 în suprafață de 265.139 mp teren băltos parțial fără luciu de apă secat; c)(...).
Din Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. Spânescu S. și omologat în cauză rezultă ca terenul de 520.819 mp situat în C., cartier Craiovița, cu vecinătățile și dimensiunile prevăzute în schița de plan (anexa 3), este compus din:
a) Balta 1 în suprafață de 62.046 mp teren băltos;
b)Balta 2 în suprafață de 265.139 mp teren băltos;
Prin urmare, instanța a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în suprafață de 62.046 mp este teren băltos cu luciu de apă acesta fiind identificat Balta 1.
Terenul în suprafață de 265.139 mp este teren băltos parțial fără luciu de apă secat, acesta fiind identificat Balta 2.
Or, contestația a fost respinsă pentru că nu s-a emis o hotărâre a Consiliului Local pentru a avea beneficiul scutirii de la plata impozitului.
În conformitate cu art. 257 C. fisc, Scutiri, Impozitul pe teren nu se datorează pentru: lit. i),... orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, precum și...
Așadar, potrivit sentinței civile nr. 292/13 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1323"/CIV/"2004, terenul în discuție este ocupat de două bălți iar art. 257 lit. i), C. fisc, stabilește în concret faptul că acest teren este scutit prin lege de la plata impozitului pe teren.
Așa cum se susține, terenul cu pricina nu a fost încadrat printr-o hotărâre a Consiliului Local, arătându-se că acesta este motivul pentru care reclamanta nu poate să beneficieze de scutire de la plata impozitului.
Or, emitentul actului își invocă propria culpă, în scopul încasării unor impozite ce legea interzice a fi plătite.
Reclamanta arată că în conformitate cu art. 16 alin. 2 din legea supremă, emitentul actului criticat nu poate fi mai presus de lege. Potrivit art. 139 alin. 2 din Constituție, Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale în limitele și în condițiile legii. În același sens sunt și prevederile art. 138 alin. 4 din legea supremă, potrivit cu care, bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii.
De altfel, emitentul actului criticat avea obligația să respecte principiul bunei credințe instituit de art. 12 din C. proc. fiscal. Impozitul în cauză nu a fost stabilit în condițiile art. 257 li. i) C. fiscal.
Organul administrației publice locale are numai drepturile și obligațiile stabilite prin lege și nu poate ca, prin actele criticate, să-și stabilească drepturi în afara legii. Așadar, impozitul în cauză a fost stabilit în afara legii, situație care contravine în mod flagrant principiului legalității inclusiv dispozițiilor constituționale menționate.
Învederează instanței faptul că, emitentul actelor criticate era îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt ce prezintă relevanță fiscală. Or, emitentul actelor criticate a fost parte în cauza nr. 1323/CIV/2004 soluționată de Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 292/13 iulie 2004.
Așadar, din totală rea credință, pentru stabilirea situației de fapt reale emitentul actelor criticate nu a interpretat toate informațiile și înscrisurile aflate în posesia sa.
În baza actelor criticate au fost încălcate dispozițiile art. 56 alin. 2 din Constituție, întrucât în cazul reclamantei impunerea cu pricina nu asigură o așezare justă a sarcinilor fiscale astfel că sunt incidente dispozițiile alin. 3 ale art. 56 din Constituție ce statuează că orice altă prestație impusă, în afară de cele stabilite de lege, este interzisă
De altfel, actele atacate sunt neîntemeiate în raport de faptul că pe terenul cu pricina există două bălți, iar terenul cu pricina, potrivit art. 257 lit. i) C. fisc, este scutit de la plata impozitului .
Arată că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 1200 pct. 4 - 1202 C. civ., astfel că împotriva sentinței civile nr. 292/13 iulie 2004 nu este primită dovada cu hotărârea Consiliului Local.
Susține că sunt neîntemeiate susținerile organului emitent - Se înlătura susținerile contestatoarei privind scutirea de la plata impozitului pe teren întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 258 alin. 51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - privitor la dispozițiile art. 258 alin. 5 din C. fisc, întrucât acestea nu sunt aplicabile speței . Reclamanta solicită scutirea de la plata impozitului pe teren pentru: terenul în suprafață de 62.046 mp teren băltos cu luciu de apă, identificat ca fiind Balta 1; terenul în suprafață de 265.139 mp teren băltos parțial fără luciu de apă secat, identificat ca fiind Balta 2.
Hotărârea Consiliului Local nu poate anula constatările sentinței civile nr. 292/13 iulie 2004. Terenul cu pricina nu face parte din categoria de terenuri utilizate pentru exploatările din subsol pentru ca acesta să fie încadrat ca atare, printr-o hotărâre a Consiliului Local.
Faptul că reclamanta nu are în obiectul de activitate agricultura nu are nici o importanță întrucât art. 257 lit. i) aplicabil speței nu distinge .
Așadar, argumentele de fapt și de drept invocate în emiterea actelor criticate sunt neîntemeiate . Actele atacate sunt nelegale și netemeinice în raport de situația de fapt și de drept a terenului cu pricina.
În concluzie, pentru suprafața de 327 185 mp reclamanta nu datorează bugetului local al Primăriei M. C. suma stabilită prin actele contestate.
In drept, își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 45, art. 57, art. 205 și urm. din Codul de procedura fiscala republicat, cu modificările si completările ulterioare, art. 257 lit. i) din C. fisc, pe dispozițiile precitate, precum și pe orice altă prevedere legală aplicabile speței.
Municipiul C. prin Primar, P. M. C. - Direcția de Impozite și T. și P. M. C., conform art. 21 alin 2 și 3 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală republicată, în temeiul art. 115 și urm. Cod Procedură Civilă, formulează întâmpinare la acțiunea, solicitând instanței să o respingă ca fiind neîntemeiată.
Pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. - Direcția Impozite și T. și a Primarului M. C. în raport de prevederile art. 21 si art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind administrația publică locală, coroborate cu prevederile art. 17 din Codul de procedură fiscală.
Astfel, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicată privind administrația publică locală, primăria este o structură funcțională menită să aducă la îndeplinire hotărârile consiliului local și să rezolve treburile comunității locale, fără a avea însă personalitate juridică, neputând deci sta în fața instanței de judecată.
Potrivit art. 20. alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale.
Pe de altă parte art. 21 din aceeași lege statuează faptul că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.
In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, sta in judecata ca reprezentant legal si nu in nume personal.
Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Persoanele juridice de drept public sunt Statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvern, ministerele, județul, municipiul, orașul, . entități declarate ca atare prin legi sau hotărâri de Guvern.
D. unitățile administrativ teritoriale, care beneficiază de personalitate juridică, pot sta ca reclamant în astfel de litigii, nu și primăriile, acestea din urmă fiind înzestrate doar cu exercitarea unor atribuții legale, în numele și pe seama colectivității locale.
Astfel, date fiind prevederile art. 21 alin. 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitate procesuală o are numai unitatea administrativ teritorială, nu si P. care participă întotdeauna in litigii numai în calitatea sa de reprezentant al acesteia nu si in nume propriu.
In toate cazurile personalitatea juridică de drept public se dobândește doar în mod expres, prin lege sau hotărâre a guvernului. Simpla competență de a exercita anumite atribuții nu echivalează cu dobândirea personalității de drept public.
Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. 1 din C.proc.fisc. subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobândesc drepturi si obligații in cadrul acestui raport.
Rezultă deci că între petentă și P. M. C. sau P. M. C. nu există nici un fel de raport juridic fiscal care să justifice chemarea sa în judecată.
Pârâta învederează că prin dispoziția primarului a fost respinsă contestația formulată de petentă împotriva deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, pentru anul 2012, nr._/03.07.2012, cu motivarea faptului că obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatoarei cu titlu de impozit pe teren au fost determinate în mod corect în raport de dispozițiile art. 258 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor lit. i) a art. 257 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometrologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, trebuie să fie încadrate într-una din categorii prin hotărâre a consiliului local, pentru a fi scutite prin efectul legii.
Prin urmare, enumerarea cuprinsă în art. 257 lit. i din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, privind terenurile ce fac obiectul scutirii de impozit este exhaustivă, toate categoriile enumerate urmând a fi încadrate astfel prin hotărâre a Consiliului local pentru a beneficia de scutire.
Art. 258 alin. 51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, statuează faptul că prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3), (4) și(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;
b) au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
Aliniatul 5 al aceluiași articol arată că, în cazul persoanelor juridice, dacă nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile arătate mai sus, "impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2)".
Așa cum rezultă clar din textele de lege arătate mai sus, legiuitorul instituie o excepție în cazul persoanelor juridice, legată de calculul impozitului pe terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții.
Impozitul pe terenul proprietatea persoanelor juridice se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 258. alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, doar pentru acele persoane juridice ce au în obiectul de activitate agricultura, au venituri și cheltuieli provenite din agricultură, și au înregistrate respectivele suprafețe de teren în registrul agricol.
Pârâta arată că reclamanta . SRL nu îndeplinește nici una din condițiile specificate mai sus, făcându-se aplicabile prevederile art. 258 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care arată că în cazul de față "impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ - teritoriale, ... se calculează conform alin. (2)", așa cum de altfel a fost stabilit și calculat prin Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, pentru anul 2012, în cazul persoanelor juridice nr._/03.07.2012.
Or, alin. 2 al art. 258 din actul normativ arătat mai sus prevede faptul că în cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosința terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimata în hectare, cu suma corespunzătoare" prevăzuta în tabelul de la același aliniat.
Art. 257 din Legea nr. 571/2003 reglementează situația persoanelor ce beneficiază de scutire de la plata impozitului pe teren incluzând în această categorie proprietarii terenurilor care prin natura lor si nu prin destinația data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, orice terenuri ocupate de iazuri, bălti, lacuri de acumulare sau cai navigabile
Potrivit pct. 8.2.7.din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 534/2001 în categoria terenuri cu ape si ape cu stuf intra terenurile acoperite permanent cu apa, precum si cele acoperite temporar, care după retragerea apelor nu pot avea alta folosința. Se înregistrează la aceasta categorie:
a) ape curgătoare (HR): fluviul Dunărea, brațele si canalele din Delta Dunării, cursurile de apa, pârâurile, gârlele si alte surse de ape cu denumiri locale (izvoare, privaluri etc.). La apele curgătoare se va înregistra suprafața ocupata de întreaga albie minora a cursului de apa, din mal in mal, chiar daca aceasta nu este in întregime si permanent sub apa. De obicei apele curgătoare formează de o parte si de alta a luciului apei prundișuri care numai la viituri mari sunt acoperite pentru scurt timp cu apa. Albia minora a unui curs de apa include toate zonele joase ale cursului, insulele si prundișurile. Toate aceste terenuri din albia minora nu se înscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape;
b) ape stătătoare (HB). Limita acestor ape variază in funcție de anotimp si de regimul de precipitații. La delimitarea acestor ape se va lua in considerare limita lor la nivelul mediu al apelor. In aceasta categorie se încadrează si apele amenajate in mod special pentru creșterea dirijata a peștelui, precum si suprafețele cu ape stătătoare de mica adâncime unde cresc trestișuri si păpurișuri si alte tipuri de vegetație specifica in regim amenajat sau neamenajat;
c) marea teritoriala si marea interioara. Suprafața marii teritoriale este cuprinsa intre liniile de baza ale celui mai mare reflux de-a lungul țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentelor hidrotehnice si ale altor instalații portuare permanente si linia din larg, care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22.224 m), măsurata de la punctul cel mai apropiat de la liniile de baza. Suprafața marii interioare este cuprinsa intre țărmul marii si liniile de baza așa cum au fost definite mai sus.
Se arată că în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat in intravilan, înregistrat in registrul agricol la alta categorie de folosința decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) din lege numai daca îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au prevăzut in statut, ca obiect de activitate, agricultura;
b) au înregistrate in evidenta contabila venituri si cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
In caz contrar, impozitul pe terenul situat in intravilanul unității administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2) al art. 258 din Codul Fiscal.
In concluzie, apreciază faptul că C. B. nu beneficiază de scutire de la plata impozitului în condițiile art. 257 din C.F., astfel încât impozitarea s-a determinat în mod corect conform art. 258 din lege.
Față de cele expuse, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, formulează întâmpinarea în temeiul art. 115 si urm. Cod Procedură Civilă.
Analizând cu prioritate exceptia invocata instanta constata ca potrivit art. 13 Legea 554/2004 "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Din intreaga reglementare a procedurii contenciosului administrativ calitatea de parat o are autoritatea publica emitenta a actului atacat. Notiunea de autoritate publica, asa cum este definita de art. 2 al. 1 lit. b include "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
Potrivit art. 77 din Legea 215/2001 primaria este structură funcțională cu activitate permanentă, constituita din primar, viceprimar, secretar unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Desi primaria nu este definita de lege ca o persoana de drept public sau ca un subiect de drept administrativ de sine statator, aceasta are calitate procesuala pasiva cauza, intrucat prin compartimentul Directia Impozite si T. Locale aduce la indeplinire atributiile date prin lege in competenta sa.
In acest sens, se constata ca Decizia de impunere nr._/03.07.2012 este emis de Primaria M. C. – Directia Impozite si T. Locale, in aplicarea disp. Legii 571/2003.
Capacitatea administrativa a autoritatii publice consta in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativa de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica in sensul civil al notiunii.
Pentru aceste considerente instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei M. C. – Directia Impozite si T. Locale, parata avand calitate de emitent al actului administrativ contestat in cauza.
Pe fondul cauzei se constata ca prin Decizia de impunere nr._/03.07.2012 au fost stabilite in sarcina reclamantei un debit in suma de 306.242 lei reprezentand impozit pe teren, aferent anului 2012.
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie pe cale administrativa, ce a fost solutionata prin Dispozitia 1908/16.10.2012 emisa de P. mun. C., in sensul respingerii.
In contestatie se invoca, in principal, aplicarea gresita legii de catre organul fiscal, aducand drept argument faptul ca pe terenul pentru care a fost stabilit impozitul nu se afla constructii, ca terenul este degradat, fiind situat . exces permanent de umiditate si ca terenul se incadreaza in categoria terenurilor scutite de plata impozitului, potrivit art. 257 lit. h si lit. i C.f.
Din cuprinsul actelor contestate se retine ca organul fiscal a stabilit obligatii fiscale in sarcina reclamantei cu titlu de impozit prin aplicarea art. 258 C.f.
Se constata ca terenul in litigiu a facut obiectul dosarului 1323/CIV/2004 al Tribunalului D., in care s-a dispus, prin sentinta 292/2004, restituirea in natura a suprafetei de_ m.p., teren situat in C., din care Balta 1 în suprafață de 62.046 mp teren băltos cu luciu de apă, Balta 2 în suprafață de 265.139 mp teren băltos parțial fără luciu de apă secat,_ m.p. teren liber – fosta faneata,_ m.p. – gradini, in apropierea baltii.
Terenul a fost dobandit de catre reclamanta, ca urmare a unor instrainari succesive, prin actul de divizare inregistrat la ORC D. sub nr._/16.03.2009, in acest sens fiind dispusa rectificarea cartii funciare prin s.c. 4564/2009 a Judecatoriei C., pronuntata in Dosar nr._ .
Astfel, prin incheierea de catre funciara nr._/08.02.2013 s-a dispus intabularea imobilului ce a facut obiectul s.c. 292/2004, inscris in cartea funciara nr._, situat in localitatea C., Calea Severinului nr. 9 A – L. Craiovita, in favoarea reclamantei.
Din cuprinsul incheierii_/2013 se retine ca imobilul in litigiu nu a fost trecut in alta categorie de folosinta decat cea de la data restituirii in natura, aceea de balti si teren aferent, astfel cum s-a mentionat in cuprinsul sentintei 292/2004.
Prin urmare, categoria de folosinta a terenului in litigiu este cea evidentiata in cartea funciara, potrivit art. 19 lit. c din Legea 7/1996, deci cea mentionata in cuprinsul sentintei 292/2004, fiind teren cu balti si teren aferent.
Pentru acest teren reclamanta invoca scutirea de la plata impozitului, in temeiul art. 257 lit. h si lit. i C.f.
Potrivit acestor dispozitii legale "Impozitul pe teren nu se datorează pentru:…h)orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia; i)terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului".
In ceea ce priveste aplicabilitatea art. 257 lit. h C.f. se apreciaza ca reclamanta nu a facut dovada includerii terenului in litigiu in perimetrul de ameliorare, conditie impusa de dispozitia legala mentionata. De altfel, reclamanta nu aduce apărări in acest sens, limitandu-se la a invoca doar aceste dispozitii legale, fara o motivare in fapt a acestei sustineri. Prin urmare, nu sunt aplicabile in cauza disp. art. art. 257 lit. h C.f.
In ceea ce priveste aplicabilitatea disp. art. 257 lit. i C.f. se constata, in primul rand, ca nu este necesara incadrarea terenurilor in categoria terenuri cu ape printr-o hotarare a consiliului local, asa cum sutine parata, aceasta cerinta fiind impusa de lege doar pentru terenurile utilizate pentru exploatările din subsol.
Terenul in litigiu este teren cu balti prin natura lui, astfel ca pentru terenul ocupat de ape, respectiv cuvetele lacurilor, nu se datoreaza impozit, potrivit dispozitiilor legale mentinate.
Insa "terenul cu ape" se impoziteaza potrivit disp. art. 258 .f., aspect ce reiese fara echivoc din disp. alin. 4 al art. 258, unde sunt mentionate sumele stabilite cu titlu de impozit, in mod diferentiat, pe categorii de folosinta, unde la pozitia 7 in cadrul tabelului " Impozitul/taxa pe terenurile amplasate în intravilan - orice altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții", este indicat impozitul pentru terenurile cu ape.
Terenul in litigiu, ocupat de cele doua balti, intra in categoria "terenuri cu ape", in acest sens fiind dispozitiile pct. 8.2.7. din Ordinul_ – "Terenuri cu ape și ape cu stuf. În această categorie intră terenurile acoperite permanent cu apă, precum și cele acoperite temporar, care după retragerea apelor nu pot avea altă folosință. Se înregistrează la această categorie:…b)ape stătătoare (HB). Limita acestor ape variază în funcție de anotimp și de regimul de precipitații. La delimitarea acestor ape se va lua în considerare limita lor la nivelul mediu al apelor. În această categorie se încadrează și apele amenajate în mod special pentru creșterea dirijată a peștelui, precum și suprafețele cu ape stătătoare de mică adâncime unde cresc trestișuri și păpurișuri și alte tipuri de vegetație specifică în regim amenajat sau neamenajat".
Prin urmare, reclamanta datoreaza impozit pentru terenul in litigiu, teren cu ape si teren aferent.
In ceea ce priveste modalitatea de calcul a impozitului, sunt aplicabile disp. art. 258 C.f.
"(1)Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
(2)În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea numărului de metri pătrați ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel…
(3)În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se înmulțește cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4)Pentru stabilirea impozitului pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor…
(5 ind.1)Ca excepție de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a)au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b)au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(5 ind.2)În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2)".
F. de acese dispozitii legale, impozitul pentru terenul in litigiu se calculeaza in baza disp. art. 258 al. 5 ind. 2 intrucat terenul este situat in intravilanul localitatii C., asa cum reiese din incheierea de catre funciara nr._/08.02.2013, in baza s.c. 292/2004, invocate de reclamanta, iar reclamanta este persoana juridica.
Prin urmare, disp. art. 258 al. 5 ind. 2 reglementeaza regula aplicabila contribuabililor persoane juridice ce detin terenuri in intravilan, impozitul calculandu-se conform alin. 2 al aceluiasi articol, aplicandu-se impozitul stabilit pentru categoria de folosință terenuri cu construcții (indiferent de categoria de folosinta a terenului in cauza), calculul facandu-se prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabel.
Exceptia de la aceasta regula este prevazuta la art. 258 alin. 5 ind. 1, si numai daca sunt indeplinite cumulativ cerintele impuse de aceste dispozitii legale: terenul sa fie amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, persoana juridica sa aibă ca obiect de activitate agricultură si sa fie înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea acestui obiect de activitate.
Ori aceste conditii nu sunt indeplinite in cauza de reclamanta, astfel ca nu poate beneficia de modalitatea de calcul a impozitului prev. la alin. 3-5 ale art. 258.
Prin urmare, pentru terenul in litigiu reclamanta datoreaza impozit, fiind teren cu ape si teren aferent, asa cum a stabilit si institutia parata, actele contestate fiind legale si temeinice.
Dispozitiile invocate de reclamanta, respectiv art. 257 lit. i sunt aplicabile, in sensul ca pentru terenurile cu ape nu se aplica si impozit pentru cuvetele lacurilor, ci doar impozitul pe teren, corespunzator acestei categorii, si nu in sensul ca astfel de terenuri ar fi neimpozabile.
Pentru considerentele expuse instanta apreciaza neintemeiata contestatia formulata si o va respinge.j)orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigație, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele și stațiile de pompare aferente acestora, precum și terenurile aferente lucrărilor de îmbunătățiri funciare;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. - Direcția Impozite și T..
Respinge contestația formulată de reclamanta C. B. CITY SA - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR INSOLVENȚA 2007 SPRL, cu sediul în C., .. 1, .. 1, județul D., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA T. LOCALE DIN C. PRIMĂRIEI M. C., cu sediul în C., .. 51 C, județul D., P. M. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D. și P. M. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. G. |
A. S. /13.05.2013
A.G. 15 Aprilie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3988/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 209/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
