Anulare act administrativ. Sentința nr. 8291/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8291/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 8154/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8291/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier M. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2012 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2013, reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea DECIZIEI nr.140/27.03.2013 emisa de I. Școlar Județean D. prin care a fost eliberat din funcția de director al Liceului Teoretic Henri Coanda C., decizie comunicata in timpul in care se afla internat in spital ( asa cum reiese din Biletul de Ieșire din Spital si certificatele medicale eliberate);
- suspendarea executării Deciziei nr.140/27.03.2013 emisa de I. Școlar Județean D. până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei;
- repunerea in situația anterioara si plata drepturilor salariale pe perioada 28.03.2013 pana la reintegrarea efectiva;
- plata de despăgubiri reprezentând daune morale cauzate pentru aceeași perioada.
Consideră nelegala decizia contestata, atat in ceea ce privește forma, cat si conținutul acesteia .
S-a solicitat a se constat că, in raport de dispozițiile art.l alin.(l) din Legea nr.554/2004 ca actul administrativ nu este motivat in fapt si in drept, ceea ce constituie o încălcare a dreptului reclamantului la apărare, contravenind Constituției si CEDO. Este de esența dreptului administrativ cerința motivării actului administrativ, pentru ca aceasta reprezintă o punere in executare a legii. Lipsa motivării, susține reclamant, îi creează un prejudiciu, fiind pus in imposibilitatea de a se apăra, astfel ca decizia contestata este nula.
In ceea ce privește decizia nr.140/2013 emisa de către I.S.J. D., s-a solicitat a se constata ca emitentul nu are calitatea de angajator, in raport de art.93 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările si completările ulterioare. Astfel art.93 ultima teza din Legea nr.1/2011 precizează ca: "ANGAJATORUL ESTE UNITATEA DE INVATAMANT".
In situația de fata, s-a arătat ca, angajatorul reclamantului este Liceul Teoretic Henri Coanda C., asa cum se menționează si in Carnetul de munca anexat.
In aceeași ordine de idei, s-a precizat ca prin DECIZIA nr.992/22.11.2012(atașata alăturat), CURTEA CONSTITUȚIONALA a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art.93 din Legea 1/2011.
Potrivit art.258 alin 5 din Legea educației naționale 1/2011: "Directorul unității de invatamant de stat poate fi eliberat din funcție prin Hotărârea Comsiliului de Administrație (al unității de invatamant...n.ns.) cu votul a 2/3 dintre membri. In aceasta situație este obligatorie realizarea unui audit de către I. Școlar Județean".
In ceea ce îl privește pe reclamant, s-a susținut că nu exista o Hotărâre a Consiliului de administrație a Liceului Teoretic Henri Coanda C. care sa dispună eliberarea sa din funcția de director, si nu s-a realizat un audit de către I.S.J. D..
Cu privire la conținutul deciziei atacate s-a solicitat a se constata ca aceasta nu precizează motivele pentru care reclamantul a fost demis din funcția de director al liceului. In legătura cu activitatea sa de management si didactica, s-au arătat următoarele:
De când deține aceasta funcție si pana in prezent a obținut in fiecare an calificativul "foarte bine". In anul 2009 a obținut gradația de merit care este in vigoare si in prezent. Ca urmare a eforturilor manageriale susținute, a adus prestigiu unității de invatamant prin obținerea de doua ori consecutiv in anul 2009 si 2012 a titlului de SCOALĂ EUROPEANA fiind premiat de Ministrul Educației. Pentru merite deosebite obținute in performanta școlara s-a acordat Liceului Teoretic Henri Coanda DIPLOMA DE EXCELENTA de către Guvernul României sub semnătura Primului Ministru. A realizat importante lucrări de amenajări si investiții pentru ca liceul, căminele elevilor, cantina, baza sportiva sa arate la nivel european. Unitatea de invatamant a înregistrat in toti anii in care reclamantul a asigurat managementul școlar, rezultate foarte bune la examenele naționale, bacalaureat, concursuri si olimpiade școlare.
Cariera sa profesionala a fost imbunatatita in permanenta prin obtinera titlului de doctor in științe istorice, a masterului in managementul organizațiilor publice si a promovării in Corpul N. de Experți in Management educațional.
In consecința, se relevă faptul ca decizia nr. 140/2013 a I.S.J. D. este abuziva, lipsita de temei legal si data cu încălcarea grava a principiului descentralizării din Legea 1/2011, art.3, in baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct in procesul de invatamant. Singura explicație a situației create, o constituie concepția partizana a Conducerii I.S.J. D. care a dispus abuziv a doua oara in ultimii ani demiterea reclamantului din funcția de director.
In ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei nr.140/27.03.2013, s-a solicitat admiterea acesteia si s-a arătat ca, prin îndepărtarea sa nelegala din funcție, i s-au creat grave prejudicii de natura morala si materiala, fiind cunoscut, in comunitatea locala, ca un om serios si responsabil, atașat activității manageriale si valorilor sistemului educațional european modern.
In acest caz, s-a solicitat a se constat ca sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, modificata, pentru suspendarea actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat si prevenirea producerii unei pagube iminente.
In ceea ce privește cazul bine justificat, s-au invocat aspectele de nelegalitate ale actului a cărui anulare s-a solicitat, aspecte care pot fi subsumate unor cazuri bine justificate in sensul art.2 alin.l lit.s din Legea contenciosului administrativ, respectiv împrejurări legate de comunicarea actului administrativ in timpul internării sale in spital, de către o instituție care nu are calitate de angajator.
Aceste aspecte sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ. Referitor la condiția existentei unei pagube iminente, potrivit art.2 alin.l lit.s din Legea nr.554/2004, aceasta este definita drept prejudiciu material viitor, previzibil sau dupa caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Astfel, urmare a emiterii deciziei contestate, de eliberare din funcția de director al Liceului Teoretic Henri Coanda C., se aduce reclamantului o paguba iminenta de ordin material, fiind lipsit de drepturile salariate ce i se cuvin, acesta reprezentând singurul mijloc prin care își asigură întreținerea precum si prejudicii de natura morala.
S-a arătat totodată, ca funcționarea instituției de invatamant pe care reclamantul a condus-o a fost grav perturbata prin emiterea si executarea acestei decizii de înlăturare a sa din funcția de director si numirea unei altei persoane in locul său.
. conjunctura, in data de 28 martie 2013 s-au desfășurat, in mod spontan, ample manifestări de protest ale elevilor si cadrelor didactice din unitatea de invatamant, care au refuzat sa mai intre la cursuri, cerând imperativ reîntoarcerea directorului M. D. la conducerea scolii. Acest eveniment de notorietate a fost pe larg prezentat in mass - media locala si naționala. Cele expuse mai sus sunt susținute si argumentate de Recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicționala provizorie in materie administrativa .
Consiliul Europei prin recomandările emise a impus statelor membre ca prin normele sale interne sa asigure pârtilor îndreptățite o protecție jurisdicționala provizorie pentru a evita producerea unor prejudicii ireparabile pe care echitatea Ie impune a fi evitate in măsura posibilului.
Situația reclamantului, este un caz bine justificat pentru prevenirea unei pagube iminente, ce cu certitudine i se aduce, iar legalitatea actului administrativ contestat suferă o puternica si evidenta cauza de nelegalitate.
Mai mult, echipa de conducere a I.S.J. D., constituita din inspector școlar general G. F. B. si inspector școlar general adjunct N. C. a dispus, nelegal si deloc intamplator, pentru a doua oara, in decurs de 3 ani, demiterea reclamantului din funcția de director al Liceului Henri Coanda C..
In acest sens, s-a anexat sentința definitiva si irevocabila nr.230 din 26.04.2010 pronunțata de către Curtea de Apel C. in dosarul nr._ .
De asemenea, s-a depus la dosar practica judiciara privind suspendarea executării unui act administrativ, in speța ÎNCHEIEREA DIN DATA DE 07.12.2009 rămasa irevocabila prin DECIZIA nr.4664/29.10.2010 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr._ .
In conformitate cu prevederile art.7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările si completările ulterioare reclamantul susține că a îndeplinit procedura prealabila cu adresa din data de 08.04.2013, la care a primit răspunsul din partea I.S.J. D. cu nr.2710/10.04.2013, acte pe care le-a anexat la dosar.
Din răspunsul comunicat de I.S.J. D., reiese ca reprezentanții acestei instituții nu cunosc conținutul deciziei pe care o invoca, decizia nr.1679/23.08.2013, care specifica la art.2 ca "Angajatorul isi rezerva dreptul de a dispune..."
În concluzie s-a solicitat admiterea in totalitate a acțiunii și repunerea in situația anterioara emiterii deciziei nr. 140/2013 a I.S.J. D. si plata drepturilor salariate pe perioada 28.03.2013 si pana la reintegrare efectiva.
Totodată, in temeiul art.18 alin 3 din Legea 554/2004, s-a solicitat acordarea de daune morale având in vedere ca acțiunea nelegala a I.S.J. D. i-a cauzat o stare de insecuritate personala, prin sentimentul de nedreptate si frustrare provocat de demiterea reclamantului repetata, precum și cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 140/2 7.03/2013, Decizia 1679/23.08.2012, DECIZIA nr. 992/22.11.2012 emisa de CURTEA CONSTITUȚIONALA, Decizia nr. nr.230 din 26.04.2010 pronunțata de către Curtea de Apel C. in dosarul nr._, DECIZIA nr.4664/29.10.2010 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr._, adresa din data de 08.04.2013, art.93 ultima teza din Legea nr. 1/2011, art.258 alin 5 din Legea educației naționale 1/2011 -articole mass-media cu acțiunile de protest ale elevilor si cadrelor didactice; Biletul de Ieșire din Spital si certificatele medicale eliberate; certificate scoală europeana 2009-2012; acte personale - carnet de munca.
În cauză s-a depus întâmpinare de către pârât prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la anularea Deciziei nr.140 din 27.03.2013 emisă de IȘJ D. privind eliberarea reclamantului din funcția de director de la Liceul Teoretic Henri C. din C., s-a solicitat respingerea acestui petit și să se constate că legalitatea și temeinicia acestui act administrativ pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.1679/23.08.2012, dl. D. M. a fost numită prin detașare în interesul învățământului în funcția de director la liceul Teoretic Henri C. din C., în conformitate cu prevederile art.95 și art.254 din Legea educației naționale nr.1/2011.
S-a arătat că, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de director la liceul Teoretic Henri C. din C., reclamantul nu a solicitat o motivare în fapt și în drept a deciziei de numire, cu toate că era vorba tot de un act administrativ de autoritate", astfel că nu consideră justificată solicitarea motivării încetării numirii prin detașare în interesul învățământului în plus față de fundamentarea legală existentă în Decizia nr. 140/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, „detașarea este actul administrativ de schimbare temporară a locului de muncă,..."
Detașarea în interesul învățământului pe o funcție de conducere este o măsură dispusă de către Inspectorul școlar general, în baza prerogativelor prevăzute de lege, în vederea organizării în mod eficient al bunului mers al administrației publice.
Astfel, măsura detașării este lăsată de legiuitor la dispoziția Inspectoratului Școlar Județean D.. Potrivit reglementărilor legale în vigoare, „Persoana detașată își păstrează calitatea de titular pe postul din unitatea de unde a fost detașată" Astfel, rugăm instanța de judecată a reține faptul că la încetarea perioadei în care reclamantul se află în concediu medical, acesta poate reveni la catedră, postul său de profesor fiind rezervat și fiind singurul pentru care a fost încheiat un contract individual de muncă. Având în vedere că prerogativele detașării aparțin în exclusivitate Inspectoratului Școlar Județean D. și trebuie să îndeplinească o singură condiție, aceea a realizării interesului învățământului, știind că măsura încetării detașării poate fi luată indiferent de situația în care se găsește persoana (în speță incapacitate temporară de muncă), rugăm instanța să constate faptul că în virtutea principiului simetriei actelor administrative, cel care a dispus măsura detașării poate dispune, în interesul învățământului și măsura încetării detașării, încetare de drept.
Mai mult, nu există nici o dispoziție legală care să nu-i permită Inspectorului școlar general să dispună încetarea detașării.
În realitate, decizia de numire prin detașare în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C. se referă la o măsură dispusă unilateral de către inspectorul școlar general și acceptată de către reclamant (măsură asupra căreia am revenit), fără a-i afecta salariatului vreunul din drepturile conferite de contractul individual de muncă. Prevederile CEDO ca de altfel și cele ale dreptului intern referitoare la principiul stabilității în muncă nu sunt încălcate întrucât raportul juridic existent între părți, dedus din contractul individual de muncă prin care acesta se obligă să presteze activitatea specifică funcției de profesor, pentru care este remunerat, nu s-a modificat.
S-a învederat instanței de judecată faptul că numirea, prin detașare în interesul învățământului, într-o funcție de conducere, nu presupune încheierea unui contract individual de muncă, motiv pentru care I. Școlar Județean D. nu a încheiat un astfel de contract cu reclamantul, contract care să fi fost modificat prin decizia contestată. Toate aceste aspecte ar putea fi avute în vedere de către instanța de judecată dacă I. Școlar Județean D. ar fi modificat în vreun anumit fel funcția de bază prevăzută în contractul individual de muncă, respectiv cea de profesor. Dispozițiile dreptului comun, respectiv dispozițiile art. 45 - 47 Codul muncii, dar și dispozițiile speciale din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ambele referitoare la instituția detașării, prevăd că această modificare a contractului individual de muncă, unilaterală, este tocmai datorită acestui caracter (unilateral), una de excepție.
Din acest motiv, a faptului că nu este necesar acordul salariatului la o asemenea modificare, legiuitorul a trebuit ca atât în legea generală, cât și în legea specială, să prevadă o perioadă maximă pentru care angajatorul poate să ia această măsură, motiv pentru care se prevede în Codul muncii o perioadă maximă de 1 an, iar în cazul legii speciale un an școlar.
Evident că rațiunea instituirii unui termen maxim este aceea de a preveni eventualele abuzuri ale angajatorului prin extinderea pe o perioadă nedeterminată a măsurii de detașare.
Concluzionând, legea prevede numai un termen maxim, pe care angajatorul este obligat să-l respecte, și nu cade în sarcina sa, întrucât legea nu prevede, respectarea unui termen minim, pe care poate fi dispusă această detașare (acolo unde legea nu prevede nici noi nu putem distinge). Aceasta, cu atât mai mult cu cât detașarea în interesul angajatorului se presupune că îi creează angajatului o îngreunare a atribuțiilor de serviciu și nu credem că este în interesul său să conteste decizia în cauză prin care practic a revenit la vechile atribuții cuprinse în contractul său individual de muncă.
Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cadru didactic pentru a putea fi numit într-o funcție de conducere, condiții prevăzute de Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu contestă nimeni faptul că reclamantul nu ar mai îndeplini criteriile sau condițiile avute în vedere pentru numirea în funcția de director. Aceste condiții {titular în învățământ, are cel puțin gradul didactic II și vechime la catedră de cel puțin 5 ani, se distinge prin calități profesionale, manageriale și morale) au caracterul unor criterii obligatorii pentru a accede într-o funcție de conducere, iar eliberarea din funcția respectivă nu se datorează neîndeplinirii ulterioare a unor asemenea criterii, ci se datorează, pur și simplu, necesității apreciată de inspectorat de încetare a detașării în funcția de director.
In aceste condiții, având în vedere faptul că numirea reclamantului în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C. s-a realizat prin decizie a inspectorului școlar general, conform principiului simetriei actelor administrative, și eliberarea din funcția de conducere a acestuia aparține tot inspectorului școlar general, astfel că în mod corect decizia nr. 140/2013 a fost emisă de I. Școlar Județean D..
Motivul de nelegalitate al deciziei nr. 140/2013 invocat de reclamant referitor la nerespectarea de către I.S.J. D. a dispozițiilor art. 258 alin. (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi reținut întrucât, așa cum am arătat, reclamantul a ocupat această funcție de conducere prin detașare în interesul învățământului și nu în urma promovării concursului de ocupare a acestei funcții. Mai mult, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezent întrucât nu a fost emisă Metodologia-cadru de organizare și de funcționare a consiliului de administrație care se stabilește prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, conform art. 96 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Precizăm că în lipsa unei astfel de metodologii, atribuțiile consiliul de administrație al unităților de învățământ sunt cele prevăzute la art. 31 din O.M.Ed.C. nr. 4125/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de invatamant preuniversitar, în vigoare și la acest moment conform art. 1 din O.M.E.C.T.S. nr. 3753/2011, care sunt în sensul că: "Până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educației naționale nr. 1/2011, în învățământul preuniversitar se aplică dispozițiile privind organizarea, funcționarea sistemului de învățământ și desfășurarea procesului de învățământ aflate sau intrate în vigoare la începutul și pe parcursul anului școlar 2010-2011. "
În ceea ce privește suspendarea efectelor Deciziei nr. 140 din 27.03.2013 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, s-a arătat că reclamantul nu a precizat niciun motiv de fapt și de drept al cererii sale.
S-a solicitat a se constata că din cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată nu rezultă faptul că sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Legiuitorul a stabilit că pentru suspendarea unui act administrativ care beneficiază de prezumția de legalitate fiind dat în aplicarea unei legi, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 Jn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiții/e art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanțe ".
Din economia textului de lege rezultă cele două condiții care trebuie îndeplinite: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Având în vedere prevederile legale raportat la situația de fapt cererea de suspendare a actului administrativ contestat este neîntemeiată din următoarele considerente:
Reclamantul nu a demonstrat cazul bine justificat așa cum este el definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 interpretând în mod eronat intenția legiuitorului care atunci când a definit cazul bine justificat în nici un caz nu s-a referit la legalitatea actului administrativ. Aspectele legate de actul administrativ fac obiectul unei acțiuni separate instanța investită se poate pronunța cu privire la acesta.
Conform legii, paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Ori, funcționarea unității școlare nu este împiedicată cu nimic de emiterea deciziei de încetare a numirii prin detașare în interesul învățământului a reclamantului în funcția de director de la Liceul Teoretic „Henri C." C..
Astfel, s-a solicitat a se constata că prin decizia de eliberare din funcția de conducere nu se creează o pagubă iminentă unității școlare conform art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere argumentele mai sus invocate, s-a solicitat a se reține faptul suspendarea Deciziei nr. 140/2013, emisă de I.S.J. D. privind eliberarea din funcția de director al Liceului Teoretic „Henri C." C. a reclamantului NU este justificată, nefiind dovedit cazul bine justificat și neexistând nicio dovadă privind producerea unei pagube nici pentru instituție și nici pentru reclamantă.
Decizia de încetare a numirii prin detașare în interesul învățământului a reclamantului în funcția de director de la Liceul Teoretic „Henri C." C. este un act administrativ și nu poate fi asimilată în nici un caz deciziei de demitere din această funcție de conducere.
Astfel, se observă din cuprinsul cererii de suspendare că reclamantul motivează cererea de suspendare „cazul bine justificat" în sine numai prin aspecte de fond, privitoare la legalitatea și temeinicia actului administrativ.
Reclamantul nu este o instituție publică, funcția de conducere nu poate fi asimilată instituției în sine. Considerăm că legiuitorul a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a suspendării unui act administrativ protejarea instituției publice, instituție care în speță nu este prejudiciată în nici un fel, pe funcția de director de la această unitate de învățământ fiind numit un cadru didactic cu activitate managerială recunoscută la nivelul I.S.J. D. și care a mai deținut anterior această funcție la Liceul Teoretic „Henri C." C..
Prin urmare, nu poate fi reținută o pagubă iminentă nici în cazul reclamantului care s-a întors la catedra pe care a avut-o rezervată pe perioada ocupării funcției de conducere la Liceul Teoretic „Henri C." C., în executarea contractului individual de muncă, nici în cadrul unității de învățământ. S-a menționat faptul ca reclamantul este profesor titular la Liceul Teoretic „Henri C." C., isi poate desfășura activitatea în calitate de profesor în continuare, iar neexercitarea funcției de director nu ii aduce vreun prejudiciu grav.
Este adevărat că instanța sesizată cu o astfel de cerere este datoare să facă o minimă verificare a aparenței de legalitate a actului („să pipăie fondul"), însă numai prin corelarea acestei idei cu împrejurările „bine justificate" pe care reclamantul în cauză nu le-a indicat.
Existența unui caz bine justificat este motivată de către reclamant prin aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare o solicită, respectiv împrejurări legate de comunicarea actului administrativ pe perioada internării acestuia în spital de către o instituție care nu are calitatea de angajator.
Decizia a cărei suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate.
Referitor la comunicarea actului administrativ s-a menționat faptul că, potrivit înregistrării Liceului Teoretic „Henri C." C., cât și a procesului - verbal al Consiliului de Administrație al unității de învățământ, prevederile deciziei nr. 140/27.03.2013 au fost aduse la cunoștință în data de 28 martie 2013.
S-a precizat că reclamantul a ocupat funcția de director Ia Liceul Teoretic „Henri C." C. prin detașare în interesul învățământului.
Astfel, potrivit prevederilor legale în baza cărora s-a făcut numirea reclamantului, inserate în preambulul deciziei nr. 1679/23.08.2012 de numire în funcția de director, respectiv art. 254 1 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 143 5 alin. (1) din O.M.E.C.T.S. nr. 5560/2011 privind aprobarea Metodologiei - cadru pentru mobilitatea personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, „Personalul didactic titular în învățământul preuniversitar poate fi detașat în interesul învățământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unități/instituții de învățământ și unități conexe, la solicitarea acestuia, precum și pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an școlar a conducerii unităților de învățământ, unităților conexe ale învățământului preuniversitar, inspectoratelor școlare și caselor corpului didactic și a funcțiilor de îndrumare și de control în inspectoratele școlare. Detașarea în interesul învățământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. "
Potrivit prevederilor art. 143 5 alin. (1) din O.M.E.C.T.S. nr. 5560/2011 ulterioare, coroborate cu prevederile art. 143 5 alin. (1) din O.M.E.C.T.S. nr. 5560/2011 privind aprobarea Metodologiei - cadru pentru mobilitatea personalului didactic, JJ) în cazul funcțiilor de conducere din unități de învățământ preuniversitar de stat și de îndrumare și control din inspectoratele școlare, detașarea în interesul învățământului se face la propunerea inspectorului școlar șeneral, cu avizul consiliului de administrație al inspectoratului școlar și cu acordul scris al persoanelor solicitate, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar. "
În aceste condiții, având în vedere faptul că numirea reclamantului în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C. s-a realizat prin decizie a inspectorului școlar general, conform principiului simetriei actelor administrative, și eliberarea din funcția de conducere/(" acestuia aparține tot inspectorului școlar general, astfel că în mod corect decizia nr. 140/2013 a fost emisă de I. Școlar Județean D..
Mai mult, la momentul numirii, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C., reclamantul a fost întrutotul de acord cu condițiile în care s-a realizat numirea, acord exprimat în scris. Astfel, conform art. 2 al deciziei Inspectorului școlar general nr. 1679/2012 de detașare în detașare în interesul învățământului în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C., angajatorul își rezervă dreptul de a dispune încetarea detașării domnului D. M. în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C. ta o dată anterioară termenului prevăzut la art. 1 (1)", reclamantul fiind de acord cu încetarea detașării la data stabilită de cel care a făcut numirea.
Practic sub argumentul că prin această suspendare se „creează pagube serioase, care pot să aibă consecințe în patrimoniul reclamantului", se ignoră faptul că reclamantul revine la catedra pe care este titular, deci primește salariu corespunzător acestei funcții, nu este dăunată în vreun fel unitatea de învățământ, iar legiuitorul a vizat dăunarea instituției publice și nu a persoanei.
Referitor la recomandarea R.89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri de care înțelege să uzeze reclamantul, opinăm că nu este aplicabilă speței. Astfel, recomandările menționate nu se interpretează prin suspendarea unui act administrativ prin simpla formulare a unei cereri de suspendare.
Recomandarea la care se raportează reclamantul vizează producerea de daune grave particularilor, aspect care nu este incident în cauză. Este inadmisibil a se aprecia că punerea în executare a legii prin emiterea deciziei provoacă daune reclamantului. Nu se produc daune grave în ceea ce privește salariul reclamantului, așa cum am arătat acesta revenind la catedra pe care este titular în cadrul Liceului Teoretic „Henri C." C..
Având în vedere argumentele mai sus invocate, s-a solicitat a se reține faptul că suspendarea actului administrativ reprezentat de decizia nr. 140/2013 emisă de I.S.J. D. NU este justificată, nefiind dovedit cazul bine justificat și neexistând nicio dovadă privind producerea unei pagube nici pentru instituție și nici pentru reclamant.
Referitor la obligarea Inspectoratului Școlar Județean D. la plata drepturilor salariale de la data de 28.03.2013 până la reintegrarea efectivă în funcția de director s-a invocat EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE, solicitându-se admiterea pentru următoarele considerente.
- plata și calculul drepturilor salariale (personal didactic de conducere, de predare, didactic auxiliar și nedidactic) din unitățile școlare se realizează de către unitățile școlare, care îndeplinesc, în mod direct și nemijlocit, calitatea de ordonatori de credite;
- salariile sunt stabilite prin decizie internă de către directorii unităților de învățământ preuniversitar în funcție de coeficienții stabiliți de legislația în vigoare, de vechimea în învățământ/vechimea în muncă, de studiile absolvite, de indemnizațiile și sporurile prevăzute de legislație pentru funcția/postul ocupat;
- în conformitate cu art. 104 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 32/2001 și H.G. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat „ începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat", fiecare unitate de învățământ având obligația să-și întocmească bugetul propriu;
Astfel, I. Școlar Județean D. are doar competențe de a emite decizii privind numirea în funcția de conducere, iar activitatea reclamantului nu e depusă în favoarea I.S.J. D., ci în favoarea unității de învățământ, aceasta fiind cea care trebuie să treacă la plata prestației pentru activitatea depusă.
S-a învederat faptul că prin decizia nr. 140/2013 s-a dispus încetarea numirii prin detașare în interesul învățământului în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri C." C. a reclamantului, acesta revenind la catedră, postul său de profesor fiind rezervat și fiind singurul pentru care a fost încheiat un contract de muncă..
S-a considerat că nu poate fi reținută culpa Inspectoratului Școlar Județean D. în ceea ce privește eliberarea reclamantului din funcția de director, cu consecința neîncasării drepturilor salariale cuvenite pentru această funcție, întrucât prin emiterea deciziei nr. 140/2013 I.S.J. D. nu a făcut altceva decât să înceteze numirea prin detașare în interesul învățământului în funcția de director la Liceul Teoretic „Henri. C." C. a reclamantului la o dată anterioară termenului prevăzut la art. 1 (1) din decizia de numire nr. 1679/2012, reclamantul fiind de acord cu condițiile în care s-a realizat detașarea pe funcția de conducere, acord exprimat în scris.
Cât privește capătul de cerere referitor la daunele morale, s-a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât reclamantul nu a făcut și nici nu va putea face dovada că, din culpă sau cu rea intenție, I.S.J. D. i-ar fi cauzat un prejudiciu lucru care l-ar îndreptăți la despăgubiri în acest sens.
In baza celor menționate anterior și având în vedere reglementările legale în vigoare, s-a solicitat admiterea excepției invocată, iar pe fond, să se rețină netemeinicia cererii a reclamantului și, pe cale de consecință, respingerea ca atare.
S-au anexat în susținerea întâmpinării, următoarele înscrisuri: copie, conform cu originalul, a procesului - verbal al Consiliului de Administrație al Liceului Teoretic „Henri C." C., întrunit în data de 28.03.2013; copie, conform cu originalul, a deciziei nr. 1679/23.08.2012; copie, conform cu originalul, a deciziei nr. 140/27.03.2013.
La termenul din data de 24 octombrie 2013 pârâtul IȘJ D. prin reprezentant a invocat excepția lipsei de interes a cererii de suspendare.
Analizand actele si lucrarile cauzei prin prisma prevederilor legale incidente, instanta retine urmatoarele:
In ce priveste exceptia lipsei de interes invocata de catre parata fata de imprejurarea ca numirea reclamantului in functia de conducere la Liceul "Henri Coanda" a incetat de drept la data de 31.08.2013, instanta o va respinge. Astfel, interesul reclamantului in promovarea unei cereri sau actiuni se apreciaza prin raportare la momentul promovarii actiunii suspuse analizei. In speta dedusa judecatii, reclamantul a depus prezenta actiune la instanta la data de 17.04.2013, inainte de data de 31.08.2013 la care ar fi incetat detasarea sa pe functia de conducere prin ajungere la termen.
Ca atare, la momentul promovarii actiunii, reclamantul justifica un interes personal, nascut si actual in solutionarea tuturor capetelor de cerere formulate, astfel incat exceptia lipsei de interes invocata este neintemeiata.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale passive a paratei in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite pentru functia de director, instanta o va admite, avand in vedere ca, asa cum au observat ambele parti ale cauzei, finantarea de baza a cheltuielilor necesitate de functionarea unei unitati de invatamant nu se realizeaza de catre Inspectoratele Scolare Judetene.
Astfel, potrivit art. 104 din Legea 1/2011:
"(1)Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2)Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a)cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b)cheltuieli cu pregătirea profesională;
c)cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor;
d)cheltuieli cu bunuri și servicii.(…)
5)Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.", iar potrivit art. 106 din acelasi act normativ:
"Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale."
Ca atare, intrucat finantarea de baza a unei unitati de invatamant preuniversitar, in care sunt incluse si cheltuielile cu salariile, nu se asigura din bugetul inspectoratelor scolare judetene, acestea nu pot fi obligate la plata de despagubiri rezultand din diferente salariale – in speta dedusa judecatii solicitandu-se plata diferentelor de salariu neincasate de reclamant ca urmare a demiterii din functia de conducere detinuta -, neexistand identitate intre persoana in sarcina careia s-a stabilit legislativ obligatia de plata a salariilor si persoana chemata in judecata in prezenta cauza pentru plata acestora.
In aceste conditii, instanta va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. Școlar Județean D., în ce privește capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale si va respinge cererea de acordare a drepturilor salariale ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
In ce priveste exceptia ramanerii fara obiect a cererii de suspendare a efectelor deciziei atacate formulata de reclamant, exceptie invocata de parata, instanta constata ca aceasta este intemeiata, urmand sa o admita.
Astfel, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor Deciziei 140/2013 emisa de catre parata, decizie prin care se stabileste incetarea efectelor Deciziei 1679/2012, emisa de aceeasi parata.
Decizia nr. 1679/2012, insa, stabilea calitatea reclamantului de director al Liceului "Henri Coanda" doar pana la data de 31.08.2013, ulterior acestei date reclamantul pierzand aceasta functie de conducere si revenind de drept la functia de executie detinuta anterior numirii sale.
Ca atare, la momentul solutionarii prezentei cauze, si anume data de 31.10.2013, reclamantul nu ar mai fi avut calitatea de director al institutiei de invatamant preuniversitar mentionata, ci doar pe aceea de profesor, calitate pe care o detine si in prezent, si fata de care Decizia nr. 140/2013 nu are nici un efect.
Intrucat efectele Deciziei nr. 1679/2012, decizie pe care reclamantul o invoca in beneficiul sau in motivarea cererii de suspendare au incetat incepand cu data de 31.08.2013 – data incetarii anului scolar pentru care reclamantul a fost detasat in functia de conducere -, cererea de suspendare a Deciziei nr. 140/2013 a ramas fara obiect pe parcursul solutionarii cauzei si va fi respinsa ca atare.
In ce priveste celelalte capete de cerere formulate de reclamant prin actiunea promovata, si care vor fi analizate in fond, instanta retine urmatoarele:
IN FAPT, prin Decizia nr. 1679/ 23.08.2012 reclamantul a fost detasat de catre parata, "in interesul invatamantului" in functia de director al Liceului "H. Coanda" C., detasarea urmand a opera "pana la organizarea concursului, dar nu mai tarziu de sfarsitul anului scolar in curs".
La art. 2 din aceasta decizie se specifica imprejurarea ca angajatorul isi rezerva dreptul de a dispune incetarea detasarii reclamantului la o data anterioara termenului mentionat anterior.
Prin decizia contestata, si anume Decizia 140/27.03.2013, se dispune ca, incepand cu data de 28.03.2013 inceteaza numirea prin detasare a reclamantului in functia de conducere, acesta urmand a se intoarece la catedra detinuta.
Sustinerea reclamantului ca parata nu avea competenta de a dispune eliberarea sa din functie, aceasta competenta apartinand exclusiv Consiliului de Administratie al Liceului Henri Coanda este neintemeiata. Astfel, potrivit art.93 si art. 257-258 Legea 1/2011:
"Art. 93 Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară și disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unității de învățământ de către consiliul de administrație, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unității de învățământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administrație. Angajatorul este unitatea de învățământ.
Art. 257 (1)Funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului național de experți în management educațional.
(2)Concursul pentru ocuparea funcțiilor de director sau de director adjunct se organizează de unitatea de învățământ, prin consiliu[de administrație.
(3)În urma promovării concursului, directorul încheie contract de management cu primarul/primarul de sector al unității administrativ-teritoriale, respectiv președintele consiliului județean pe raza căreia se află unitatea de învățământ.
(4)Directorul și directorul adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului, funcția de președinte sau vicepreședinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, județean sau național.
Art. 258 (1)Consiliul de administrație stabilește comisia de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unității de învățământ preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al inspectoratului școlar, precum și un reprezentant al consiliului local, respectiv județean, în funcție de unitățile aflate în subordine.
(2)Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și de director adjunct se stabilește prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(3)Consiliul de administrație validează rezultatele concursului de ocupare a funcțiilor de director, respectiv director adjunct și emite decizia de numire în funcția de director, respectiv de director adjunct.
(4)Modelul-cadru al contractului de management este stabilit prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul local/consiliul județean nu se pronunță asupra contractului de management, acesta se consideră aprobat tacit.
(5)Directorul unității de învățământ de stat poate fi eliberat din funcție prin hotărârea consiliului de administrație, cu votul a 2/3 dintre membri. În această situație, este obligatorie realizarea unui audit de către inspectoratul școlar județean/al municipiului București.
(6)Directorul unității de învățământ particular și confesional poate fi eliberat din funcție, la propunerea consiliului de administrație, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia persoanei juridice fondatoare.
(…)."
Ca atare, din textul legal mai sus citat, reiese ca atributiile Consiliului de Administratie al Liceului privesc numirea si demiterea din functie a directorului de liceu si nu vizeaza institutia detasarii pe functia de conducere. Aceste reglementari au in vedere in mod exclusiv situatia directorului care este numit prin concurs.
In speta dedusa judecatii, insa, nu este supusa analizei demiterea unui director, ci incetarea detasarii unui director care nu a fost numit prin concurs. Sunt doua situatii juridice diferite, care sunt reglementate de proceduri diferite.
Directorul numit cu titlu temporar prin detasare nu are aceleasi drepturi si nu beneficiaza de aceleasi garantii in ce priveste stabilitatea pe functie cu directorul numit prin concurs, astfel ca nu ii sunt aplicabile nici procedura de numire si nici procedura de demitere a acestuia din urma.
De asemenea, incetarea detasarii este o masura administrativa cu caracter managerial fara relevanta in plan disciplinar, pe cand demiterea din functie constituie o sanctiune disciplinara care trebuie adoptata potrivit unei alte proceduri si unor alte tipuri de considerente.
Data fiind lipsa caracterului de sanctiune a masurii incetarii detasarii in functia de conducere, sunt nerelevante sustinerile reclamantului referitoare la abilitatile sale profesionale si la perfectionarea profesionala pe care a realizat-o de la data detasarii in postul de director, precum si sustinerile referitoare la lipsa de motivare a deciziei atacate.
Necesitatea motivarii unei decizii apare atunci cand aceasta afecteaza drepturi sau libertati dobandite de persoanele la care se refera, astfel incat sa poata fi cunoscuta si cenzurata de instanta.
In speta dedusa judecatii, parata nu avea obligatia de a-l numi sau mentine pe reclamant . conducere, acesta nepromovand un concurs de numire .. In mod corelativ, reclamantul nu era beneficiarul unui drept cert de a fi detasat pe functia de conducere, ci doar beneficiarul unei vocatii la primirea unei asemenea detasari. De asemenea, acesta nu avea nici dreptul de a i se mentine detasarea in aceasta functie o perioada strict determinata, cu atat mai mult cu cat, prin Decizia nr. 1679/ 23.08.2012, la art. 2, s-a specificat ca parata isi rezerva dreptul de a inceta detasarea cand va considera potrivit.
Ca atare, parata avea posibilitatea de a inceta detasarea reclamantului pe functia de conducere anterior mentionata la momentul la care aprecia acest lucru ca oportun, fara ca reclamantul sa se poata plange de afectarea unui drept legitim, de vreme ce acesta nu a dobandit acest drept legitim prin promovarea unui concurs in conditiile legii.
Potrivit art. 254 indice 1 Legea 1/2011:
"(1)Personalul didactic titular în învățământul preuniversitar poate fi detașat în interesul învățământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unități/instituții de învățământ și unități conexe, la solicitarea acestuia, precum și pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an școlara conducerii unităților de învățământ, unităților conexe ale învățământului preuniversitar, inspectoratelor școlare și caselor corpului didactic și a funcțiilor de îndrumare și de control în inspectoratele școlare. Detașarea în interesul învățământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(2)Detașarea la cerere a personalului didactic titular în învățământul preuniversitar se realizează prin concurs sau concurs specific, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Detașarea la cerere a personalului didactic titular în învățământul preuniversitar se realizează pe o perioadă de cel mult 5 ani școlari consecutivi, cu păstrarea calității de titular în învățământul preuniversitar.
(3)Asigurarea conducerii unei unități de învățământ preuniversitar particular, până la organizarea concursului, dar nu mai mult de sfârșitul anului școlar, se poate realiza de cadre didactice care se disting prin calități profesionale, manageriale și morale, după cum urmează:
a)prin numirea în funcția de conducere de către conducerea persoanei juridice finanțatoare, la propunerea consiliului de administrație al unității de învățământ particular, a unui cadru didactic din cadrul unității de învățământ respective sau a unui cadru didactic pensionat; actul de numire se aduce la cunoștința inspectoratului școlar pe raza căruia își desfășoară activitatea unitatea școlară;
b)prin detașarea în interesul învățământului a cadrelor didactice titulare în învățământul preuniversitar de stat sau a cadrelor didactice titulare în alte unități de învățământ particular, la propunerea conducerii persoanei juridice finanțatoare și cu acordul scris al persoanelor solicitate, prin decizie a inspectorului școlar general.
Situatia reclamantului se incadreaza in prevederile art. 254 indice 1 al.3 lit.b Legea 1/2011.
Nu exista, insa, o reglementare distincta a modalitatii de incetare a detasarii in functia de conducere, astfel incat, in baza principiului simetriei actelor juridice, se va aplica aceeasi procedura si pentru incetarea detasarii pe functia de conducere.
Ca atare, aceeasi persoana competenta sa dispuna detasarea pe aceasta functie este competenta si sa dispuna incetarea detasarii. In speta dedusa judecatii, aceste cerinte s-au respectat, nefiind incidente in cauza, asa cum s-a expus anterior, prevederile art. 93 coroborat cu art. 258 Legea 1/2011.
Instanta retine ca nu are relevanta in cauza daca s-a adoptat sau nu metodologia de punere in aplicare a prevederilor Legii 1/2011 vizand activitatea Consiliului de administratie a unitatilor de invatamant, de vreme ce situatia dedusa judecatii nu intra in competenta de rezolvare a Consiliului de administratie, si este data in competenta inspectoratului judetean.
.In ce priveste ultimul aspect criticat, vizand nelegalitatea emiterii deciziei de incetarea a detasarii pe durata concediului medical, instanta retine ca, potrivit art. 49-50 Codul muncii:
"(1)Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al uneia dintre părți.
(2)Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3)Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.
(4)În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
(5)De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.
(6)În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
Art. 50
Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:
a)concediu de maternitate;
b)concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c)carantină;
d)exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
e)îndeplinirea unei funcții de conducere salarizate în sindicat;
f)forță majoră;
g)în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condițiile Codului de procedură penală;
h)de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizațiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu și-a reînnoit avizele, autorizațiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;
i)în alte cazuri expres prevăzute de lege."
In speta dedusa judecatii, nu s-a afectat in nici un fel contractul individual de munca al reclamantului, care este contract incheiat pentru functia de profesor. Incetarea detasarii nu a adus nici un fel de modificari acestui contract si nu afecteaza modalitatea de desfasurare a acestuia, situatia dedusa judecatii incadrandu-se in prevederile art. 49 al.3 C. muncii – alte drepturi si obligatii prevazute prin reglementari interne-, situatie care exclude de la aplicare prevederile art. 49 al. 6 Codul muncii.
De asemenea, se constata ca, in speta, certificatul medical invocat nici nu era emis la data emiterii deciziei contestate, fiind emis abia a doua zi, in data de 29.03.2013.
Ca atare, desi acesta atesta o situatie de boala care a inceput la data de 27.03.2013, nefiind emis incepand cu aceasta data, ci cu data de 29.03.2013 nu avea cum sa fie cunoscut de catre parata in data de 28.03.2013, si, deci, nu putea fi opozabil actiunilor paratei care au avut loc in aceasta data si anterior emiterii sale.
Cauza de nulitate a unui act juridic trebuie sa fie anterioara sau concomitenta actului juridic contestat.
In conditiile in care certificatul medical a fost emis ulterior emiterii actului juridic contestat, existenta sa nu are nici un efect cu privire la valabilitatea acestuia.
Pentru cele de mai sus, instanta va respinge cererea de anulare a Deciziei nr. 140/27.03.2013 emisa de I. Judetean D., precum si cererile accesorii de repunere a partilor in situatia anterioara emiterii acestei decizii, si de plata a daunelor morale.
In analiza prezentei actiuni nu s-au avut in vedere, fata de prevederile art.204 NCPC coroborat cu prevederile art.394 al.3 NCPC, motivele de nulitate ale deciziei atacate invocate pentru prima data in cuprinsul concluziilor scrise si inscrisurile depuse pentru prima data ca anexa la aceste concluzii scrise.
In baza art. 453 NCPC, si avand in vedere cele de mai sus, se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., în ce privește capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale.
Respinge cererea de acordare a drepturilor salariale ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de suspendare executare formulată de reclamantul D. M., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ..6, jud. D., ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge celelalte capete de cerere formulate reclamantul D. M., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ..6, jud. D., ca neîntemeiate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. A.E.G/ 4 ex./20.12.2013
M.M. 15 Noiembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 7983/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 6645/2013. Tribunalul... → |
|---|
