Anulare act administrativ. Sentința nr. 6645/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6645/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 11002/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6645/2013
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. D. G. și pe pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul C. D. G. prin avocat C. F., pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D. prin consilier juridic Gaiducovici S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat s-a trecut la soluționarea cauzei.
Apărătorul reclamantului având cuvântul solicită admiterea contestației, anularea deciziei de impunere nr.6143/23.03.2012 nr.087/08.05.2012 emisa in soluționarea contestației de catre CAS D., cuprinzând stabilirea obligațiilor reclamantului la Fondul N. de Asigurari Sociale de Sanatate in cuantum de 17.612 lei cu titlu de contributie, precum si majorari de intarziere in cuantum 13.958,72 lei si penalitati in cuantum de 3.079 lei, ca fiind nedatorate, precum si restituirea sumei de 18.100 lei virata in contul CAS D., ca fiind suma nedatorata
În teza secundara, solicită anularea in parte a deciziei de impunere nr. 6143/23.03.2012 si a deciziei nr. 087/08.05.2012 emisa in soluționarea contesatiei de catre CAS D., cuprinzand stabilirea obligațiilor subsemnatului la Fondul N. de Asigurari Sociale de Sanatate, in sensul înlăturării de la plata a majorărilor de întârziere in cuantum 13.958,72 lei si penalitatilor in cuantum de 3.079 lei, ca fiind nedatorate, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Gaiducovici S. solicită respingerea contestației și menținerea deciziilor de impunere.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 1 iunie 2012, reclamantul Cioana D. G. a chemat in judecata pârâta C. de Asigurari de Sănătate D., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna in teza principala, anularea deciziei de impunere nr. 6143/23.03.2012 si a deciziei nr.087/08.05.2012 emisa in solutionarea contesatiei de catre CAS D., cuprinzand stabilirea obligatiilor subsemnatului la Fondul N. de Asigurari Sociale de Sanatate in cuantum de 17.612 lei cu titlu de contributie, precum si majorari de intarziere in cuantum 13.958,72 lei si penalitati in cuantum de 3.079 lei, ca fiind nedatorate, precum si restituirea sumei de 18.100 lei virata de subsemnatul in contul CAS D., ca fiind suma nedatorata iar in teza secundara, anularea in parte a deciziei de impunere nr. 6143/23.03.2012 si a deciziei nr. 087/08.05.2012 emisa in solutionarea contesatiei de catre CAS D., cuprinzand stabilirea obligatiilor subsemnatului la Fondul N. de Asigurari Sociale de Sanatate, in sensul inlaturarii de la plata a majorarilor de intarziere in cuantum 13.958,72 lei si penalitatilor in cuantum de 3.079 lei, ca fiind nedatorate de reclamant.
În motivarea acțiunii se arată că data de 07.12.2011 i s-a emis sub nr._/2011 o prima decizie de impunere de catre CAS D., prin care se stabileau in sarcina mea, in calitate de titular al cabinetului individual de avocatura "Cioana D. G.” urmatoarele obligatii:
- suma de 24.378 lei, cu titlu de contributii catre Fondul N. de Asigurari Sociale de Sanatate;
- suma de 15.537,15 lei, majorari de intarziere aferente sumei initiale;
- suma de 3.636 lei penalitati de intarziere aferente sumei initiale.
A contestat aceasta decizie, atat in ceea ce priveste instituirea in sarcina sa a obligatiei la plata unor sume de bani pe care nu le datorează, considerandu-le percepute in afara dispozitiilor legale, dar si in ceea ce priveste calculul efectiv, considerand ca in realitate suma care ar trebui trecuta la capitolul debit ar fi de 18.100 lei, de altfel platiti imediat.
Astfel, in data de 30.12.2011, a virat in contul CAS D. suma de 18.100 lei, cu titlu de plata contributie conform OP nr. 1/2011, intelegand ca, potrivit dispozitiilor art. 115 din OG 92/2003 (ordinea stingerii creantelor fiscale, asa cum a fost ea modificata in sensul stingerii mai intai a sumei principale – debitul si apoi a majorarilor si penalitatilor), sa stingă debitul efectiv.
Solutionand contestatia sa initiala, CAS D., prin decizia 073/23.03.2012, i-a admis in parte contestatia, emitandu-i o noua decizie de impunere sub nr. 6143/2012 care cuprindea urmatoarele obligatii de plata:
- 17.612 lei (adica chiar mai putin decat decat apreciasem si platisem deja la 30.12.2011), contributie efectiva;
- 13.958,72 lei, majorari de intarziere la aceasta suma;
- 3079 lei, penalitati de intarziere la aceasta suma.
A formulat contestatie si impotriva acestei decizii, invederand ca debitul era deja stins de 3 luni de zile prin plata sumei de 18.100 lei, fapt ce ar fi trebuit specificat in decizia de impunere, dar invederand totodata si aspecte legate de inexistenta obligatiei de plata a sa a contributiei catre FNUASS, iar in teza secundara, inexistenta obligatiilor de plata a majorarilor de plata si a penalitatilor, aspecte pe care le redau si in prezenta cerere.
Astfel, in favoarea tezei principale a cererii sale pledează urmatoarele argumente:
- potrivit dispozitiilor art. 211 alin. 1 din legea nr. 95/2006 pentru ca o persoană, cetățean român cu domiciliul în România, să devină asigurat trebuie să facă „dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi”, iar în continuare se menționează că „persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator”.
Așadar, textul Legii nr. 95/2006 este foarte clar, stabilind că dobândirea calității de asigurat pentru un cetățean român cu domiciliul în România este plata care urmează a se face în baza unui contract de asigurare. La baza raportului juridic de asigurare se află contractul. Calitatea de asigurat nu este prezumata de legiuitor, ci este consecinta/efectul ce deriva din încheierea contractului de asigurare.
Reiese in mod clar ca numai cei care au incheiat un contract de asigurare in conditiile art. 211 din legea 95/2006 au obligativitatea achitarii contributiei catre fond in conditiile art.208 alin.3 din acelasi act normativ
- abia prin modificarile aduse Codului fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011 ( in vigoare de la 1.07.2012 ) se precizează expres că toate persoanele datorează această contribuție, chiar și cele care nu realizează venituri, iar plățile se stabilesc prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit.. Asadar, legiuitorul intelege sa extinda aria de impozitare prin acest act normativ, eliminand obligativitatea incheierii contractului de asigurare, insa, in mod evident, pana la momentul intrarii in vigoare isi produc inca efectele dispozitiile imperative referitoare la incheierea contractului, manifestare de vointa care atrage din partea contractantului ( asiguratului ) si obligativitatea platii contributiei.
- dacă aceasta contributie catre Fond ar fi fost obligatorie, in mod evident, legiuitorul nu ar fi conditionat prestarea gratuita a servicilor medicale in sistem public, conditionat de plata taxei. Implicit mecanismul de funcționare ar fi trebuit să fie independent de faptul plății, adică persoana care nu a încheiat contract de asigurare să fi putut beneficia de serviciile medicale chiar dacă nu au contract (odată ce ar fi fost ope legis), iar aceasta să fie un simplu debitor ce urma să achite de bunăvoie sau să fie executat silit.
- art. 220 din Legea nr. 95/2006 reglementează tipul de servicii de care beneficiază persoanele care nu fac dovada calității de asigurat. Deci, legiuitorul prin această dispoziție recunoaște că există categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat și care totuși beneficiază de anumite servicii.
F. de aceste aspecte, solicită a se avea in vedere faptul ca demersul Casei de Asigurari de Sanatate este nelegal, realizandu-se o confuzie si o calificare eronata din punct de vedere fiscal a acestei “plati”, respectiv, realizandu-se o asimilare (gresita) a contributiei cu impozitul.
Diferenta este evidenta. Potrivit art. 7 pct. 10 din Codul fiscal „impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă efectuată de persoanele fizice și juridice în favoarea bugetului public național, în cuantumul și termenele precise stabilite de lege, fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat”.
In mod sigur, daca legiuitorul ar fi urmarit sa instituie o taxa obligatorie datorata de toti cetatenii catre Fondul N. de Asigurari de Sanatate, atunci ar fi instituit-o sub forma unui impozit, bineinteles neconditionat de incheierea unui contract.
In concluzie, . solicită sa se anuleze in totalitate decizia de impunere si sa fie obligat CAS D. la restituirea sumei de 18.100 lei platita in contul CAS D. cu titlu de contributie (stingere debit efectiv), ca fiind nedatorata.
In ceea ce privește petitul secundar al cererii sale, in favoarea sa pledează urmatoarele argumente:
Casa de Asigurări de Sănătate a emis decizia de impunere pentru anii 2006, 2007 și 2008, 2009, 2010, 2011, abia la 07.12.2011 și a stabilit obligația de plată a subsemnatului și pentru majorări și penalități în condițiile în care timp de 5 ani a stat în pasivitate si nu și-a îndeplinit obligația de informare prevăzuta de art. 15 din OUG 150/2002 și 222 din Legea 95/2006, nu a constatat contravenția prevăzută de art. 96 din OUG 150/2002 și 305 din Legea 95/2006, nu a emis decizia de impunere anuală și nu a luat măsuri pentru executarea silită, conform art. 216 din Legea 95/2006
Astfel, potrivit art.15 din Lege “ Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalitatii de plata, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Cum lui nu i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, apreciază ca nu i se poate poate imputa faptul că nu a comunicat casei de sănătate veniturile realizate, după cum nu poate să se nască în același timp în sarcina sa și creanța fiscală propriu– zisă și majorările, în condițiile în care majorările apar cu titlu de sancțiune pentru neachitarea contribuției în termenul stabilit prin decizie.
Mai mult, dispozitiile legale prevăd, . penalități și majorări de întârziere, insa acestea nu curg de drept, ci trebuie să existe o punere în întârziere, fie măcar prin comunicarea deciziilor de impunere.
Ori, in cazul de fata CAS D. emite decizia de impunere ( care ar fi trebuit sa fie anuala ) in anul 2011, pentru anii 2006,2007, 2008, 2009, 2010, 2011 ), fiind evidenta pasivitatea sa si nesocotirea dispozitiilor legale referitoare la obligatia de informare si comunicare anuala a impozitului sau taxei datorate, imprejurari care produc sanctiuni retinute tot in sarcina sa. Astfel, este la fel de adevarat faptul ca pe lângă obligația instituită in sarcina mea de disp. art. 53 al. 2 din OUG nr. 150/2002 în sensul că avem datoria de a comunica direct casei de asigurări veniturile pe baza declarației de asigurare, avea totodata dreptul potrivit disp. art.15 din același act normativ, să fiu informat cel puțin o dată pe an asupra serviciilor de care beneficiez, a minimului de contribuție și a modalității de plată precum și asupra drepturilor și obligațiilor de plată.
Această obligație instituită de art. 15 este imperativă, și trebuia să fie îndeplinită de către CAS D. cumulativ cu cea instituită de art. 51 și art. 53 al. 2 din ordonanță in sarcina sa.
Neîndeplinirea de către CAS D. a obligației de informare a persoanei asigurate, conduce la prezumția că nu poate aplica sancțiunile constând în majorări și penalități de întârziere prevăzute de O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală care vizează tocmai pasivitatea cu rea credință a persoanei asigurate în a-și îndeplini obligațiile cu casa de asigurări.
Altfel spus, din moment ce legea nu prevede nici o sancțiune pentru necomunicarea veniturilor realizate, dar prevede corelativ dreptul fiecărui asigurat de a fi informat asupra serviciilor de care beneficiază a nivelului contribuției și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale, contribuabilului căruia nu i s-au comunicat drepturile și obligațiile în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, nu poate fi obligat și la plata majorărilor și a penalităților de întârziere
F. de aceste aspecte, solicită in teza secundara, admiterea cererii si anularea in parte a deciziei de impunere nr. 6143/23.03.2012 emisa de C.A.S. D. in sensul înlăturării de la plata a majorarilor de intarziere in cuantum 13.958,72 lei si penalităților in cuantum de 3.079 lei, ca fiind nedatorate.
La data de 30 august 2012, pârâta C.A.S. D. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea deciziei de deciziei de impunere nr. 6143/23.03.2012
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin decizia de impunere nr.6143/23.03.2012, contestată în prezenta cauză, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 17.612 lei, reprezentând contribuții FNUASS, la care au fost calculate majorări de întârziere de_,72 lei și penalități de întârziere de 3.079 lei.
Contestația formulată pe cale administrativă, împotriva deciziei de impunere, a fost respinsă prin decizia nr.087/08.05.2012, de asemenea contestată în prezenta cauză.
În raport de motivele invocate de contestator în susținerea contestației, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Instanța reține că, potrivit prevederilor legale, contribuția la FNUASS pentru avocați este obligatorie, iar nu facultativă, dispozițiile art.208 din legea 95/2006 prevăzând că "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii", fără a distinge în funcție de calitatea persoanei asigurate. Este adevărat că legea prevede și persoanele scutite de plata contribuției (art.213 din legea 95/2006) însă reclamanta nu se încadrează în această categorie.
Apărarea potrivit căreia lipsa vreunui contract de asigurare exonerează de plata acestei contribuții este nefondată.
Potrivit art. 29 din Ordinul 617/2007 "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă."
Anterior, dispoziții similare erau prevăzute de Ordinul 221/2005 emis de CNAS, abrogat de Ordinul 617/2007: art.18: "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală pe ultimii 3 ani, începând cu data solicitării de servicii medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară, sau de la data de la care plata contribuției era obligatorie, dacă perioada scursă este mai mică de 3 ani, fără să se calculeze dobânzi și penalități de întârziere.(…) În situația în care aceste persoane au realizat venituri impozabile, contribuția, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente se vor calcula asupra acestor venituri pe perioada în care au fost realizate cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale".
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, pentru a obține calitatea de asigurat, reclamantul a fost obligat să plătească, pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție, atât contribuția cât și obligațiile fiscale accesorii.
Faptul că nu a avut contract de asigurare nu poate exonera de plata contribuției, reclamantul invocând propria culpă, respectiv neîndeplinirea obligației impuse de art.215 din legea 95/2006: "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.
(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond".
În același sens, dispozițiile Ordinului 617/2007: "Art. 6. - (1) Veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit codului fiscal, art. 46, activitățile din profesii libere sunt considerate activități independente.
Așa cum reiese din actele depuse, reclamantul figurează ca persoană ce desfășoară activități independente, activitatea de avocat încadrându-se în această categorie; fiind deci persoană ce realizează venituri din activități independente (profesii libere) avea obligația depunerii la CAS a declarațiilor privind contribuția la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Caracterul obligatoriu al contribuției face ca aceasta să fie datorată, în temeiul legii.
In ceea ce privește critica privind cuantumul majorărilor si penalităților de întârziere, conform art.8 alin.1,4 și 5, "Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere ;
La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală.;
Reclamantul nu a respectat aceste dispoziții legale care prevăd obligația persoanelor care exercită profesii libere sau realizează venituri din activități independente, de a declara si vira trimestrial contribuția de asigurări sociale de sănătate. Astfel, se constata ca, prin decizia contestata, în mod corect si legal, au fost calculate accesorii constând in majorări de întârziere si penalități conform Codului de Procedura Fiscala.
Nu poate fi reținută critica privitoare la nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art.15 din O.U.G. nr.150/2002 privind dreptul asiguratului de a fi informat, reclamantul nefăcând dovada că i s-a încălcat dreptul său de a fi informat de C.A.S. D. cu privire la serviciile de care ar beneficia, ce contribuție datorează sau asupra altor drepturi și obligații ale sale.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază contestația formulată ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația. formulată de reclamantul C. D. G. cu domiciliu în C., Calea București nr .20, ., . județul D., în contradictoriu C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu sediul în în C., ., nr .8 Județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2013.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 27.06.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 8291/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 494/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
