Obligaţia de a face. Sentința nr. 7983/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7983/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 6628/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7983/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin reprezentant convențional, avocat N. E., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar practică judiciară și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe excepția prematurității emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, invocată de pârâtă prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției prematurității, precizând că termenul de 60 de zile este termenul maxim de soluționare a dosarelor. Atașează la dosar dovezi tabele cu dosare ANRP, în dovedirea pasivității acestei instituții în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei sa emită si sa comunice Decizia privind Titlul de despăgubire, cu privire la suprafața de 130 mp, situată în C., ., județul D..
În fapt, arată că prin Hotărârea nr. 627/16.03.2007 C. Municipală de Aplicare a Legilor de Fond Funciar a dispus validarea în Anexa 23/I/1, poziția 151 a numitului L. I. pentru suprafața de 130 mp, întrucât imobilul nu a fost restituit în natură.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrala si nu a fost soluționat pana in prezent.
Arată reclamantul că, potrivit dispozițiilor cuprinse in Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trebuia sa analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificării si constatând ca, în mod întemeiat Cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarul urma sa fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii Raportului de Evaluare, in termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizata prin emiterea de către C. Centrala a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire. Termenul rezonabil la care se refera Dips. art. 6,paragraf I din CEDO cuprinde si durata procedurilor administrative,deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevăzuta in dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Punerea in executare a Legilor cu caracter reparatoriu revine Autorităților Executive ale Statului care au obligația legala si constituționala de a respecta atât dreptul intern cat si tratatele internaționale.
Autoritatea pârâtă nu poate sa invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil si in termen rezonabil, pentru ca acesta înseamnă sa invoce propria culpa si încălcarea CEDO.
Apreciază ca prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional Nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificate si completate prin HG nr. 128/2008.
În dovedirea acțiunii și în apărare, părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii și a formulat excepția prematurității.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Cap. V. Titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire", introduse de pct. 26 din O.U.G nr. 81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantului, arată pârâta că acesta a parcurs atât etapa transmiterii și înregistrării prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (fiind înregistrat la Secretariatul CCSD cu nr._/CC), precum și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit. În urma verificării amintite s-a constatat că dosarul de despăgubire trebuie completat cu înscrisuri. Referitor la etapa evaluării, învederează că dacă, după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Solicită pârâta să se aibă în vedere complexitatea etapei evaluării, a cărei parcurgere, în totalitate, presupune inevitabil și un interval de timp corespunzător - interval pe care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor l-a parcurs fără întârzieri nejustificate, în ceea ce privește dosarul reclamantei.
Referitor la etapa evaluării și a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționează că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Menționează pârâta că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza -pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației in acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi acordată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr. 4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr. 117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
În aceste condiții, apreciază pârâta că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum am arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
Totodată, prin instituirea acestui termen de suspendare, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
Arată de asemenea că, în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea OUG nr. 4/2012 și OUG nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013. În aceste condiții consideră că acțiunea formulată de reclamantă este prematur formulată.
La data de 14.03.2013, având în vedere Legea nr. 2/2013, Curtea de Apel C. a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre soluționare la Tribunalul D..
Primind dosarul spre competentă soluționarea cesta a fost înregistrat sub nr._, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 19.06.2013, reclamanții au formulat precizare cadrului procesual solicitând introducerea în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor iar la data de 12.09.2013 au formulat precizare a acțiunii introductive solicitând în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 1, lit. b din Legea 165/2013, obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită și să comunice Decizia de Compensare a Imobilului, pentru imobilul notificat sub nr. 1478/N/2001 și 38/N/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, prin cererea astfel cum a fost modificată la 12.09.2013, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) la emiterea Deciziei de compensare a imobilului.
Modificarea acțiunii a avut în vedere . legii 165/2013, la data de 20 mai 2013.
Analizând cu prioritate excepția invocate, instanța reține că pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, a invocat, prin întâmpinare, excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În primul rând se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art.34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
În al doilea rând, se reține, din actele depuse, că deși dosarul reclamantelor a fost transmis Comisiei, cu adresa nr. 1275/2009 s-a dispus restituirea acestuia către Primăria C. în vederea completării.
În prezent, dosarul se află la C. judeteana de fond funciar D..
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după transmiterea dosarului de către C. judeteana, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art.21 din legea 165/2013:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Anterior acestui moment, Comisiei Naționale nu îi revine vreo obligație în legătură cu dosarul reclamantelor, nefiind învestită nu cu soluționarea acestuia.
Chiar și după acest moment, al transmiterii dosarului, C. are la dispoziție un termen pentru soluționarea dosarului, și numai după împlinirea acestui termen persoana îndreptățită poate solicita obligarea Comisiei la îndeplinirea atribuțiilor legale.
În consecință, cererea reclamantului este prematură în condițiile în care, pe de o parte, dosarul se află la C. judeteana de fond funciar D., nefiind trimis Comisiei, iar pe de altă parte, legea instituie un termen pentru soluționare, termen care nici măcar nu a început să curgă.
În raport de argumentele prezentate, instanța urmează a respinge ca prematură cererea formulată, această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul L. I., domiciliat în C., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, ca prematură.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./15.11.2013
A.C. 16 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1790/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 8291/2013. Tribunalul... → |
|---|
