Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 30/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 12497/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 350/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2102, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat T. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimat T. A. lipsind recurent P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata T. A. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 30.10.2102, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petenta T. A., în contradictoriu cu intimata P. M. C..
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._/11.05.2012 întocmit de P. M. C. și a exonerat petenta de la plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2012 de intimata P. M. C., petenta a fost amendată contravențional reținându-se în sarcina sa că în urma controlului efectuat în data de 11.05.2012, s-a constatat că nu a utilizat și ținut evidența contabilă pe registrele obligatorii, înregistrarea de contabilitate a acestora în perioada la care se referă art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 82/1991 și neîntocmirea lunară a procesului de verificare financiar contabilă.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 33 alin. alin. 1 lit. d din Legea 230/1997, cenzorul sau comisia de cenzori a asociației de proprietari are, în principal, următoarele atribuții: verifică legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și regulamentelor; verifică execuția bugetului de venituri și cheltuieli; verifică gestiunea financiar-contabilă; cel puțin o dată pe an, întocmește și prezintă adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri.
Din actele depuse la dosar, respectiv adresa emisă de petentă, în calitate de cenzor, la data de 20.01.2012, către Asociația de Proprietari nr. 2 Rovine, precum și rapoartele de activitate al Comisiei de cenzori pentru anii 2010 și 2011, instanța de fond a reține că petenta, în calitate de cenzor al asociației, și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, astfel încât, în baza art. 34 din OG 2/2001 a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție și a exonerat petenta de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. C. prin PRIMARUL M. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică local republicată „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local sau dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, care statuează: " Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii"; alin. (2) din același act normativ care arată că ..In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
- art. 62 alin. (1) „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție"
Nu lipsite de relevanță sunt prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prin care se statuează că atât constatarea, cât și sancționarea contravenției se face de către agenții constatatori, la alin (2) al aceluiași act normativ arătându-se că „pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale."
Pe cale de consecință,, soluția ce se impune fiind aceea de respingere a plângerii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Pe fond, a arătat că instanța de fond nu a exercitat rolul activ în judecarea pricinii în condițiile impuse de artr.129 alin.5 C.p.c.
Consideră că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 C.p.c, dând o interpretare proprie a dispozițiilor incidente în cauză.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ / 01.05.2012 încheiat de P. M. C., petenta a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina că nu a utilizat și ținut evidența contabilă pe registrele obligatorii, înregistrarea de contabilitate a acestora în perioada la care se referă art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 82/1991 și neîntocmirea lunară a procesului de verificare financiar contabilă.
Arată că în mod corect dispozițiile art.33 pct.1 din Legea nr.230/2007 reglementează principalele atribuții ale cenzorilor sau comisiei de cenzori ai asociației de proprietar de a verifica legalitatea actelor si documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor si
regulamentelor;de a verifica execuția bugetului de venituri si cheltuieli; de a verifica gestiunea financiar-contabila, cel puțin o data pe an. întocmește si prezintă adunării generale rapoarte asupra activității sale si asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând masuri.
Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociației de proprietari răspund personal sau in solidar, in fata legii si a proprietarilor, pentru daunele si prejudiciile cauzate proprietarilor in mod deliberat.
Organele de control au constatat că petenta nu și-a respectat atribuțiile de cenzor prevăzute de art. 56 lit.b din legea nr.230/2007
Solicită admiterea recursului, respingerea sentinței de fond și menținerea procesului verbal de contravenție.
În drept își motivează cererea pe disp. art-304, pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că recursul este fondat.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei mun C., invocată de recurenta –intimată, instanța constată că această excepție nu este întemeiată.
Analizând cu prioritate excepția lipsei capacității de exercițiu a Primăriei mun C. și Consiliului Local C., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor două pârâte, instanța constată că față de natura actelor contestate în cererea de chemare în judecată și a căror suspendare este solicitată, excepțiile sunt neîntemeiate.
Astfel, este adevărat că potrivit art 21 alin 1 și 2 din Legea 215/2001”Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.”, iar potrivit art 23 din Legea 215/2001 „Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășeneti și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.”.
Rezultă din aceste dispoziții că personalitate juridică au doar unitățile administrativ-teritoriale, reprezentate de primar, în timp ce consiliile locale sunt doar organe deliberative, în timp ce primăria este doar „o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului”, conform art 77 din Legea 215/2001.
Cu toate acestea în dreptul administrativ a fost consacrată pe cale jurisprudențială (decizia 3092/25.06.2007 a ICCJ), noțiunea de capacitate administrativă, respectiv capacitatea procesuală în contenciosul administrativ a emitentului actului, chiar și în lipsa personalității juridice a acestuia.
Astfel, se arată în decizia citată faptul că „ Lipsa personalității juridice a autorității emitente nu exclude capacitatea procesuală în contenciosul administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat fiind suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.”
Această soluție este de natură a suplini lipsurile Legii 554/2004, care nu prevede situația în care un act administrativ sau premergător emiterii unui act administrativ este emis de o autoritate sau serviciu din cadrul unei autorități, fără personalitate juridică.
În acest fel emitentul actul administrativ sau premergător va putea sta în justiție, în calitate de emitent al actului, participarea emitentului actului contestat fiind obligatorie conform Legii 554/2004.
Cum în prezenta cauză procesul verbal de constatare a contravenției nr_/11.05.2012 a fost emis de P. mun C., nefiind emise de primar sau un împuternicit al acestuia în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, P. mun C. este emitentul procesului verbal și trebuie să stea în justiție în această calitate.
În privința fondului cauzei, tribunalul constată că prima instanță în mod greșit a constatat faptul că petenta-intimată și-a îndeplinit obligațiile pe care le are, indicând în acest sens ca temei al soluției sale, art 33 alin 1 lit d) din Legea 230/2007.
Potrivit art 33 alin 1 lit d) din Legea 230/2007, cenzorul "cel puțin o dată pe an, întocmește și prezintă adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri."
Petenta nu fost însă sancționată pentru neîntocmirea raportului asupra activității sale și asupra gestiunii societății, ci pentru neverificare lunară a situației financiar contabile și neurmărirea utilizării și ținerii evidenței contabile pe registrele obligatorii, înregistrarea de contabilitate a acestora pe perioada la care se referă controlul.
Această obligație revine cenzorului conform art 33 alin 1 lit c) din Legea 230/2007, în care se prevede că cenzorul "verifică gestiunea financiar-contabilă".
Faptul că agentul constatator din eroare a menționat faptul că petenta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art 41 alin 1 lit a din Legea 82/1991 și art 42 alin litera b), nu constituie un motiv de anulare a procesului verbal.
Legea 82/1991 a fost modificată prin OUG 37/2011, ocazie cu care au fost modificate și prevederile art 41 și 42.
Agentul constatator a intenționat să indice ca temeiuri de drept art 41 alin 2 lit b), nerespectarea reglementărilor privitoare la utilizarea și ținerea registrelor contabile (anterior art 41 alin 2 lit a) și art 42 alin 1 liniuța a II a (anterior art 42 alin 1), din Legea 82/1991 care sancționează ca și contravenție nerespectarea art 41 alin 2 lit b din aceeași lege.
Agentul constatator a descris fapta săvârșită, dar din eroare sau necunoașterea în detaliu a modificărilor Legii 82/1991, nu a indicat corect temeiul de drept al sancționării petentei.
Indicarea greșită a temeiului de drept, în condițiile descrierii corecte a faptei săvârșite, nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal, cauzele de nulitate absolută fiind prevăzute de art 17 din OG 2/2001, ci eventual nulitatea relativă a procesului verbal, în condițiile în care petenta ar demonstra producerea prin aceasta a unei vătămări, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr XXII/2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Petenta nu a dovedit existența unei vătămări prin indicarea greșită a temeiului de drept al sancționării contravenționale, dovedind prin afirmațiile făcute în plângere, că are cunoștință de acuzația ce i s-a adus prin respectivul proces verbal.
Art 33 alin 1 lit c) din Legea 230/2007 trebuie aplicat în corelație cu art 41 alin 1 lit a din Legea 82/1991.
Trebuie observat faptul că rapoartele de activitate depuse de petentă pentru anul 2011 și 2012 nu poartă mențiunea că ar fi înregistrate în evidențele Asociației de Proprietari și nici că ar fi fost prezentate Adunării Generale, fiind doar semnate de președintele asociației de proprietari.
De asemenea, în aceste rapoarte este menționat faptul că ar fi fost efectuate verificări lunare, fără a fi depusă nici o dovadă în acest sens.
Totodată în raportul aferent anului 2011 sunt enumerate o . registre pe care asociația trebuia să le aibă și nu le avea, în timp ce în raportul aferent anului 2012 (datat 20.04.2012) nu este menționat decât faptul că asociația trebuie să aibă toate registrele prevăzute de lege, fără a menționa care dintre registre lipsește.
Aceasta indică o verificare fictivă a existenței registrelor obligatorii pe care trebuie să le aibă asociația, ceea ce coroborat cu lipsa anumitor registre (jurnal, inventar), identificate a lipsi de către inspectorul intimatei-recurente, duce la concluzia că cenzorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de verificare.
În consecință, în mod corect a fost sancționată petenta pentru faptul că nu a respectat prevederile art 33 pct 1 din Legea 230/2007 și art 56 lit b din Legea 230/2007.
Cu toate acestea, tribunalul constată că fapta săvârșită de petentă are un grad redus de pericol social, principala responsabilitate pentru respectarea prevederilor Legii 82/1991 și Legii 230/2007 revenind administratorului societății.
Față de aceste împrejurări instanța apreciază că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a-o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat privind verificarea respectării normelor financiar-contabile.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 304 pct 9 rap la art 312 alin 1 Cod pr civilă, tribunalul va admite recursul recurentei intimate și va modifica sentința recurată în sensul va admite în parte plângerea și înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2102, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat T. A..
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ încheiat în data de 11.05.2012 de P. mun C. și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M.P/29.04.2013
jud fond.M D M
Tehn MG 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 4715/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2863/2013.... → |
|---|
