Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6208/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6208/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 28932/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1282/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I.T.M. D., împotriva sentinței civile nr.6208 din 15.04.2103, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat . Ișalnița, D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr.T. A. pentru recurent - I.T.M. D. și avocat ales R. O. pentru intimata - S.C. . Ișalnița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Cons.jr.T. A. pentru recurent - I.T.M. D. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea plângerii și menținerea actului sancționator .
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, instanța de fond a reținut corect că societatea a livrat lucrări de construcții și nu avea angajați în construcții așa cum reiese din declarația martorului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Constată că prin sentința civilă nr. 6208 din 15.04.2103, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D.,a anulat procesul verbal . nr_/15 10 2012 ,a exonerat petenta de plata amenzii in cuantum de 10 000 lei și a luat act ca petenta nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
La data de 15.10.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă D. procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către societatea contestatoare a contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003 modif. și cmpletată,petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru această faptă.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de_ de lei și a sancțiunii avertisment) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța retine ca deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului constatator al contravenției, din economia textului art. 34 rezulta ca face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept pana la proba contrara.
In speță, aceasta prezumție este susținută de probele preconstituite de intimata,cu deosebire declarația numitului D. A.,insă,în urma administrării de către instanță,în mod nemijlocit a probei testimoniale și a celei cu înscrisuri,urmează a se constata că această aparență de temeinicie a procesului verbal a fost însă înlăturată.
Astfel,dispozițiile art.260 alin.1 lit.e din legea nr.53/2003 incriminează fapta de primire la muncă a unei persoane,fără ca ,în prealabil să se încheie un contract individual de muncă în formă scrisă,însă în cauză se constată că petenta nu a săvârșit această faptă în modalitatea prevăzută în textul incriminator.
Din analiza textului menționat,rezultă că pentru a fi îndeplinite cerințele ca fapta să constituie contravenție,este necesar ca persoana respectivă să desfășoare efectiv o muncă în favoarea contravenientului și pentru această muncă,în mod obișnuit ,să fie remunerată într-o formă sau alta.
În cauză,este necontestat faptul că numitul D. A. desfășura o activitate la punctul de lucru aparținînd intimatei la momentul controlului,însă potrivit declarației martorului M. M.,coroborată cu contractul de prestări servicii depus de petentă la dosar,munca depusă de această persoană nu era,în sens restrîns ,în favoarea petentei.
Din probele menționate,rezultă că petenta a încheiat cu o altă societate un contract de prestări servicii prin care,în schimbul unui preț,această societate se obliga să efectueze lucrări de amenajare a spațiului comercial al petentei,lucrări ce urmau a fi efectuate,în mod evident cu persoane angajate de acest constructor.
Rezultă din probatoriul administrat că numitul D. A. lucra ca angajat al constructorului,simplul fapt că în declarația dată în fața inspectorului de muncă, acesta a menționat că nu are încheiat contract de muncă și lucrează pentru petentă,nu este de natură a contura săvîrșirea contravenției reținută în sarcina petentei,în condițiile în care prin probele administrate în fața instanței, nu a fost contestat faptul că acesta lucra la spațiul deținut de petentă,însă era angajat al constructorului.
Apărarea intimatei potrivit căreia numitul D. A. nu apare în Revisal ca angajat cu contract de muncă la constructor,nu presupune neapărat că el presta o muncă în favoarea petentei,fiind la fel de posibil ca el să presteze munca în folosul constructorului,astfel cum înclină probatoriul administrat.
În virtutea rolului activ,instanța a dispus și audierea acestei persoane ,în calitate de martor,însă acest lucru nu a fost posibil,din referatul întocmit de Poliția Locală C. reieșind că numitul D. A. este plecat din țară de circa două luni.
Nefiind întrunite cerințele legale pentru ca fapta descrisă în procesul verbal să constituie contravenția pentru care petenta a fost sancționată,plângerea apare ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I.T.M. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii în totalitate a plângerii și menținerea în întregime a valabilității procesului verbal de contravenție nr._/11.10.2012.
În motivare arată că instanța de fond a admis plângerea formulata de către petenta, si a dispus anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . NR._/15.10.2012 prin care societatea a fost sancționată pentru fapta contravenționala prezentata la punctul 1 respectiv art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr.53/2003 si a exonerat ^unitatea de la plata amenzii in cuantum MINIM de 10.OOOlei ce consta in primirea la munca a persoanei D. A. întrucât s-a constatat ca petenta nu a săvârșit aceasta fapta in modalitatea prevăzuta in textul incriminator. lnstanta de fond in mod greșit in urma administrării in mod nemijlocit a probei testimoniale cu martorul M. M. coroborata cu contractul de prestări servicii depus de către unitate la dosar ,munca depusa de către D. A. persoana depistata in momentul controlului prestând activitate fara forme legale de angajare nu era in sens restrâns in favoarea societății, a constatat din probatoriul administrat ca aceasta persoana lucra ca angajat al constructorului iar simplul fapt ca in declarația data in fata inspectorului de munca .acesta a menționat ca nu are încheiat contract de munca si lucrează pentru petenta NU ESTE DE NATURA A CONTURA săvârșirea contravenției reținuta in sarcina intimatei si a considerat ca fapta descrisa in actul sancționator nu constituie contravenția pentru care societatea a fost sancționată.
Astfel instanța de fond nu a ținut seama de FISA DE IDENTIFICARE . nr._ completata in momentul controlului 11.10.2012 ora 12:50 de către persoana anterior menționata care a completat aceasta declarație data in fata agentul constatator si care dovedește primirea la munca in locația unde s-a efectuat controlul având drept scop identificarea si combaterea muncii fără forme legale de angajare. Aceasta declarație reprezintă un tipizat prevăzut in Hotărârea NR. 1377/2009, pe care fiecare persoana il completează cu datele cerute de fiecare rubrica in parte iar la data controlului a menționat ca lucrează EFECTIV pentru intimata si a fost data in momentul controlului pe propria răspundea si nu cunoștea denumirea altei societății incat a menționat clar angajatorul in folosul căruia lucra.
Aceste considerente reținute de instanța sunt greșite iar măsura anularii este data cu aplicarea greșita a legii si dupa o constatare superficiala fara a analiza in concret munca fara forme legale de angajare, acte ce evidențiază faptul ca la data controlului persoana anterior menționata desfășura in concret activitate in locația unde s-a efectuat controlul. Fapta de primire la munca fara forme legale de angajare nu se constituie . un grad de pericol social REDUS date fiind consecințele negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor in cauza legate de salarizare, concedii medicale si odihna,asistenta medicala si toate drepturile conferite unui angajat, consfințite in legea fundamentala.. Instanța de fond nu a analizat conținutul acestei declarații completata cu mențiuni clare si elocvente iar de mențiunile realizate in declarația data de către D. A. pe propria răspundere nefiind susceptibila de interpretări, instanța de fond nu a ținut cont si nici nu a luat-o in considerare. Depun anexat extras revisal si cu salariații societății S.C. TOTAL CONFORT si dupa cum se poate constata aceasta persoana nu apare evidențiata ca angajat al acestei unități si in momentul controlului a mai fost intervievat si M. M. care este salariatul unității intimate.
Daca nu s-ar fi efectuat acest control inopinant in locația respectiva nu ar mai fi fost depistata aceasta persoana prestând activitate fara forme legale, iar fapta săvârșita este de o gravitate considerabila, dat fiind practica agenților economici de a primi la lucru persoane fara a le intocmi forme legale, fapte ce aduc prejudicii atat statului, cat si persoanelor angajate cărora nu le sunt garantate drepturile acordate de Legea nr. 53/2003.
Aceste considerentele reținute de instanța de fond sunt greșite si a examinat doar probele administrate de către petenta. Având in vedere aceste aspecte va rugam sa constatați ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ desi exista suficiente inscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petenta si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea COMBATERII MUNCII LA N. nu mai era descoperita persoana anterior menționata care putea sa presteze activitate fara forme legale de angajare si in continuare.
Instanța de fond a considerat ca din probele administrate in cauza de către unitate rezulta o stare de fapt contrara celei reținute de către agenții constatatori desi exista la dosarul de fond declarațiile persoanelor depistate cu ocazia controlului si date in fata organului constatator nefiind susceptibile de interpretări si care confirma faptul ca D. A. presta activitate pentru petenta fara sa fii semnat contract individual de munca conform art. 16 din Legea nr. 53/2003 .
Existenta situației de fapt este menționata destul de clar in procesul verbal de contravenție si elementul material al faptei este definitiv foarte bine respectiv primirea la munca încat ILICIT faptei contravenționale s-a realizat iar forța probanta a acestuia nu poate fi înlăturata având in vedere ca instanța de fond nu a luat in considerare toate actele care au stat la baza sancționării petentului iar motivele reținute sunt total greșite, documentație ce dovedește fara nici un dubiu săvârșirea acestei fapte.
La dosarul de fond exista declarația data pe propria răspundere de către D. A. materializata in FISA DE IDENTIFICARE documente pertinente, concludente si utile soluționării cauzei si de care instanța nu a ținut cont, acte prin care este dovedita săvârșirea faptei contravenționale prevăzuta de art.260 alin.1 litera e) din Legea nr. 53/2003 reținuta in mod corect de către agentul constatator in sarcina intimatei. Gravitatea faptei consta in primirea la munca a unei persoane conform mențiunilor realizate in cuprinsul declarației olografe respectiv FISA DE IDENTIFICARE pana in momentul depistării ei de către agentul constatator fara ca angajatorul sa respecte dispozițiile art. 16 alin.1 si 2 din Legea nr.53/2003 incat a prestat activitate in folosul acesteia ANTERIOR controlului si instanța de fond nu a analizat cu meticulozitate cauza dedusa judecații ci doar actele depuse de către petenta desi exista o proba nemijlocita si directa in evidențierea faptei contravenționale incat măsura anularii actului sancționator este data cu aplicarea greșita a legii.
Solicită sa se constate ca, petenta a fost sancționată prin p.v.c.c. . nr._ din data de 15.10.2012 pentru primirea la munca a unei persoane pana la data controlului fara forme legale de angajare si a fost sancționată potrivit art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 incat contravenția a existat in materialitatea sa in momentul controlului efectuat de către un organ abilitat al statului. Solicită să se analizeze faptul ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției intimata a fost sancționat in mod corect pentru situația existenta reala ce consta in neandeplinirea obligației prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr.53/2003 având in vedere ca ILICITUL faptei se consuma in momentul in care angajatorul a acceptat ca aceasta persoana anterior menționata sa muncească in folosul intimatei fara forme legale de angajare din data menționata clar in FISA DE IDENTIFICARE, obligație ce nu era îndeplinita la data efectuării controlului.
Astfel a analizat cu superficialitate actul sancționator sub aspectul temeiniciei si a ajuns la o concluzie greșita considerând ca, descrierea faptei contravenționale si toate documentele CE AU STAT LA BAZA SANCȚIONĂRII petentei nu conduc la vinovăția intimatei in săvârșirea faptei, concluzie total neintemeiata având in vedere actele din care rezulta foarte clar săvârșirea contravenției reținute in mod corect de către organul de control in sarcina acesteia si astfel a anulat actul sancționator cu multa ușurința încurajând de fapt scopul urmărit de către angajatori acela de a eluda dispozițiile legale iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Considera că, instanța a pronunțat o hotărâre greșita având in vedere ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a stabilit ca petenta a primit la munca o persoana pentru care nu fusese intocmit contract individual de munca, fapt ce demonstrează din plin si fara putința de tăgada atat gravitatea cat si pericolul social ridicat al faptei tinand cont ca la intimata s-a desfășurat o activitate la care lucrau salariați fara nici o forma de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fara forme legale de angajare si protejarea drepturilor salariaților ce rezulta din incheierea unui contract de munca incat hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii conform art.304 punctul 7 din Codul de procedura civila.
In condițiile arătate se poate considera ca ,daca si in recurs s-ar menține hotărârea data de instanța de fond acest fapt nu ar face altceva decât sa zădărnicească munca inspectorilor de control si sa încurajeze atat angajatorilor depistați folosind munca la negru cat si pe ceilalati angajatori ca si pe viitor sa procedeze in același mod, creindu-se astfel premisele proliferării la dimensiuni si mai mari a acestui fenomen, cu consecințe dezastruoase. Sa se constate ca, anularea sancțiunii amenzii pentru fapta prevăzuta de art.260 alin.1 litera e) din Legea nr.53/2003 este de o gravitate sporita atat pentru angajat cat si pentru stat si nu face altceva decât sa amplifice dezvoltarea fenomenului « MUNCII LA N. » fenomen foarte des folosit de către agenții economici, iar controalele efectuate de către organele statului nu au nici o eficienta in combaterea muncii fara forme legale fiind astfel încurajați angajatorii sa folosească si in continuare munca fara forme legale de angajare.
In concluzie consideră ca este necesara reexaminarea cu maxima responsabilitate si competenta a prezentei cauze si in concluzie, solicitând admiterea recursului si reexaminarea cauzei sub toate aspectele si modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii in totalitate a plângerii contravenționale si menținerea in întregime a valabilității procesului verbal de constatare a contravenției nr._/15.10.2012.
În drept își întemeiază recursul pe dispoz.art-304 pct.7,8 și 9 și art.3041 C.p.c.
În baza art.411 C.p.c solicită judecarea în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că recurentul ITM D. critică sentința pronunțată invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 si art. 304 ind. 1 Cpr.civ..
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost infirmată.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție verbal . nr._ încheiat la data de 15.10.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, retinandu-se că, în urma controlului efectuat de către inspectorii ITM la punctul de lucru al societății din C., .. 1, la data de 11.10.2012, a fost identificat numitul D. A. ce presta activități specifice locului de muncă fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Din coroborarea probelor administrate, instanta de fond, întemeiat, a reținut că petenta a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în actul sancționator, respectiv faptul că, petenta nu a săvârșit contravenția reținuta în sarcina sa.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut că numitul D. A. desfășura o activitate la punctul de lucru aparținând petentei/intimate la momentul controlului dar din coroborarea probelor administrate in cauza, reiese ca aceasta persoana nu desfășura activitate pentru petenta.
In acest sens este depozitia martorului, M. M., care a relatat ca, la punctul de lucru supus controlului se desfășurau lucrări de construcție de către muncitori (printre care și numitul D. A.)ce desfăsurau activitate in favoarea firmei ce a contractat aceste lucrări, precum si inscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de prestări servicii depus de petentă la dosar, din care reiese că petenta a încheiat cu o altă societate un contract de prestări servicii prin care, în schimbul unui preț ,această societate se obliga să efectueze lucrări de amenajare a spațiului comercial al petentei.
Prin urmare, petenta/intimata a facut dovada cu probele administrate că numitul D. A. lucra ca angajat al constructorului iar faptul că în declarația dată în fața inspectorului de muncă, acesta a menționat că nu are încheiat contract de muncă și lucrează pentru petentă, nu este de natură a contura săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentei, în condițiile în care prin probele administrate în fața instanței, nu a fost contestat faptul că acesta lucra la spațiul deținut de petentă, însă era angajat al constructorului.
Rezulta, in consecinta, ca aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
In consecinta, tribunalul constata ca instanța de fond a interpretat corect probele administrate si a aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Reținând faptul că petenta/intimată nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție în raport de cele reținute anterior si că sentința primei instanțe este temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul I.T.M. D., împotriva sentinței civile nr.6208 din 15.04.2103, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat . Ișalnița, D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.ES/13.12.2013
Jud fond MM
Tehn.C.A.
Decembrie 2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3598/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 4586/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
