Pretentii. Sentința nr. 5960/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5960/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9482/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5960/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitate:
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 25.05.2012 reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 1.734 lei -, să-i achite dobânda legală aferentă - calculată de la data achitării taxei, in conformitate cu dispozițiile O.G. 9/2000 -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Ford Focus, având nr. de identificare WFOWOWXXGCDW6710625 - dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost obligată să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/28.09.2012.
Reclamanta a menționat că faptul că a solicitat A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare însă, prin adresa nr._/08.05.2012, a primit un răspuns negativ la respectiva cerere.
Reclamanta a pretins că O.U.G 50/2008 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule -, are un vădit caracter ilicit fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, Tratatului Comunității Europene, dar si cu principiile instituite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene care, in urma deciziilor de interpretare, sunt obligatorii pentru statele membre.
Întrucât aceasta taxa a trebuit sa fie plătită la prima înmatriculare in România a unui autoturism a preluat conceptul de „ taxa de prima înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art.214 alin. l și 3 Cod fiscal, care au fost declarate de instanțele romanești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Dispozițiile OUG 50/2008 - cu modificările si completările ulterioare -, sunt similare cu textele legale menționate anterior si nu se impun aspecte care sa determine aplicarea unui tratament juridic distinct, situația discriminatorie menținându-se raportata la dispozițiile normelor comunitare.
În opinia reclamantaui, taxa de poluare este interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene și, începând cu 01.01.2007 - data la care România a aderat la Uniunea Europeana -, reglementările comunitare au fost direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național este instituit de însăși Constituția României, prin art. 148 alin. 2. De asemenea, dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție prevăd ca „autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării".
Astfel, instanțele naționale trebuie sa aibă in vedere cu prioritate reglementările comunitare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (care formează blocul de convenționalitate, fiind parte integranta din convenție) si a Curții de Justiție de la Luxemburg.
Prin Hotărârea in cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru și a apreciat ca aceasta este contrara dreptului Uniunii si are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate in alte state membru.
In consecința, Curtea a reținut ca reglementarea romana - respectiv OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare -, nu face distincție intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele fabricate in străinătate, respectiv nu face distincție intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie. S-a reținut ca regimul de impozitare instituit prin reglementarea romana nu face deosebire nici intre vehicule in funcție de proveniența lor, nici intre proprietarii acestor vehicule, in funcție de cetățenie sau naționalitatea lor.
Mai mult, pentru a se pronunța Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat cauza prin prisma a doua aspecte: discriminarea indirecta si neutralitatea taxei.
Astfel, s-a constatat ca exista o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
De asemenea, Curtea a reținut faptul ca reglementarea romana are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si uzura importante sunt supuse - in pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piața, in timp ce vehicule similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.
In aceste condiții, O.U.G 50/2008 are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre.
Or, chiar daca dreptul Uniunii nu împiedica statele membre sa introducă impozite noi, acesta obliga fiecare stat membru sa aleagă taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabilească regimul, astfel încât acestea sa nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, in acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
De aceea, Curtea a apreciat ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 si 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, precum si Hotărârea in cauza C-402/2009 pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia unei cereri de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/02.04.2013; răspunsul primit de reclamantă la cererea de restituire a taxei de poluare înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/04.05.2012; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/28.09.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Ford, având nr. de identificare WF0WXXGCDW6T10625 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factura nr. 137” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 29.07.2009, precum și traducerea actului în limba română; copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 25.09.2009.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 25.09.2009, reclamanta a achiziționat un automobil marca Ford, având nr. de identificare WF0WXXGCDW6T10625, de la numitul Baumgartner A..
Anterior, sus-numitul Baumgartner A. achiziționase respectivul autoturism de la societatea "J. Jukic Automobile" - fapt certificat de înscrisul intitulat „factura nr. 137” (redactat în limba germană), încheiat în data de 29.07.2009.
Autovehiculul marca Ford, având nr. de identificare WF0WXXGCDW6T10625, fusese înmatriculat în Germania, în data de 22.05.2006 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 30.09.2009 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/28.09.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1.734 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/04.05.2012, reclamanta a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățită a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderareaRomâniei la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă în parte acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 1.734 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Așadar, textul de lege anterior menționat instituie o condiție pentru a putea fi acordate dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite de la buget, și anume să fi existat o solicitare a contribuabilului în acest sens.
Reclamanta nu a înțeles să depună la dosar cererea de restituire a taxei de poluare înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/04.05.2012 – depunând, în schimb, o cerere înregistrată sub nr._/02.04.2013, care însă nu are relevanță în cauză, fiind formulată după aproximativ 10 luni de la momentul intentării acțiunii -, astfel încât instanța constată că aceasta nu a adus dovada că a solicitat și acordarea de dobânzi prin cererea anterior menționată – deși această obligație îi revenea, conform prevederilor art. 1169 C.civ., din moment ce consideră că au incidență în cauză prevederile art. 117 și 124 C.pr.fiscală .
Or, în aceste circumstanțe, neexistând o probă certă că reclamanta a solicitat în mod expres să beneficieze și de dobânzi la suma achitată, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege anterior menționat pentru acordarea unor dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite.
Prin urmare, va fi respinsă cererea de acordare a dobânzii legale, la suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. M., domiciliată în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.734 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule.
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale, la suma anterior menționată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. C.G./22.05.2012/5 ex/
Tehnored. A.F.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2860/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4958/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
