Pretentii. Sentința nr. 7887/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7887/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 7461/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7887/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul R. C.-C.
în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. P. pentru reclamantul R. C.-C., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în baza art. 131 NCPC pune în discuție competența.
Avocat R. P. pentru reclamantul R. C.-C. apreciază că este competentă cu soluționarea cauzei.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, stabilește că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pune în discuție denumirea pârâtei AFP C., care în raport de dispozițiile OUG nr. 74/3013, s-a reorganizat în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și conceptarea acesteia în cauză.
Avocat R. P. pentru reclamantul R. C.-C. arată că este de acord .
Instanța, în raport de dispozițiile OUG nr. 74/2013, ia act că Administrația Finanțelor Publice a mun. C. a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și va dispune conceptarea acesteia din urmă în calitate de pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat R. P. pentru reclamantul R. C.-C., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare cu dobânda de la data achitării taxei până la data plății efective, cu obligarea la cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 04.04.2013 reclamantul R. C.-C. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu București pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 2660 lei reprezentând taxa de poluare, achitată în mod nelegal pentru autoturismul achiziționat, la care să se calculeze dobânda de la data punerii în întârziere până la data plății efective în conformitate cu dispoz.art.124 C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, în cursul anului 2010 a dobândit prin cumpărare un autoturism, înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de 2660 lei.
Menționează faptul ca a efectuat procedura prealabilă prevăzuta de OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, in sensul că s-a adresat cu cerere la A.F.P. pentru restituirea taxei, însă aceasta a răspuns că nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa de răspuns fiind un refuz nejustificat la soluționarea cererii.
Reclamantul a pretins că plata respectivei taxe constituie o obligație legală – derivată din prevederile O.U.G 50/2008, preluate și de Legea nr. 9/2012 - care contravine disp. art. 110 (fost 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Reclamantul a precizat că, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul român si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile Tratatului, încă dinaintea aderării, condiție a priori a acesteia.
Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse in Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 214"-2143 ce au instituit "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule", cunoscute ca taxe speciale de prima înmatriculare pentru faptul ca erau percepute cu ocazia primei înmatriculări in România.
Potrivit acestei reglementari, taxa de prima înmatriculare era impusa tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime si proveniența, dar nu era impusa autovehiculelor deja înmatriculate in România. Potrivit expunerii de motive, taxa a fost instituita pentru protejarea mediului înconjurător si pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeana.
In anumite cazuri aceasta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state. . aplicării cerinței de «prima înmatriculare», toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca, care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără sa fie supuse acestor taxe.
Pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate in România in aceeași perioada, dar nu pentru prima data, si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale""".
Astfel, restituirea taxei percepute in temeiul Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 - ca de altfel și in temeiul Legii 9/2012 -, se justifica, in primul rând, pe o cauza generala . legislației naționale cu cea comunitara, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, interzicând taxe discriminatorii si protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața interna sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
Cum dispozițiile comunitare au efect direct pe verticala, potrivit Constituției României, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, precum si prevederilor Legii nr. 157/2005, conținând interdicții necondiționate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse.
Ca atare, având in vedere principiului supremației dreptului comunitar, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate sa îl aplice.
Curtea a reținut ca "o instanța naționala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislația naționala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanța sa ceara sau sa aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativa sau de către Curtea Constituționala".
In consecința, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat sa aplice procedurile naționale in așa fel încât drepturile prevăzute in Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.
In acest sens, CJE a statuat, in cauza T., ca "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. "
În consecința, o taxa de prima înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar ( ca vechime, motorizare ), dar importat dintr-un stat membru, trebuie sa aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de prima înmatriculare plătită pentru același autovehicul in stare noua. Impunerea unei taxe mai mari s-ar reflecta . prețului final al autovehiculului importat, ce ar deveni astfel mai puțin atractiv decât cel deja înmatriculat in statul membru.
Prin urmare, si de aici rezulta caracterul discriminatoriu si drept consecința, incompatibilitatea acestor dispoziții naționale cu cele ale art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 148, alin 2 si 4 din Constituția României, art. 21 alin. 4 si art. 117 din Codul de procedura fiscala, precum si jurisprudența CEJ.
Deși legal citate, pârâtele nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule de; copia chitanței ., nr._/23.08.2010, în contul Trezoreriei Filiași, copii după certificatul de înmatriculare și certificatul de proprietate - eliberate de autoritățile germane, ale autoturismului marca WOLKSWAGEN GOLF, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVW341684 și traducerea acestora în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare, eliberate de autoritățile române, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui contract de cumpărare pentru un vehicul uzat întocmit în data de 20.07.2010 și traducerea acestuia în limba română.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul uzat întocmit în data de 20.07.2010, reclamantul a achiziționat un autoturism marca WOLKSWAGEN GOLF, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVW341684.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 15.04.1997, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca WOLKSWAGEN GOLF, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVW341684 eliberate de autoritățile române, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 24.08.2010, fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_, în timp ce chitanța ., nr._/23.08.2010, certifică faptul că la înmatriculare reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în cuantum de 2660 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 28.01.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. Filiași să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Italia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile OUG 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pe poluare provenită de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.J.F.P. D., având în vedere reorganizarea pârâtei AFP, conf. dispoz. art.23 al.5 din HG. 520/2013, și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pe poluare provenită de la autovehicule, în cuantum de 2660 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei până la data plății efective.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod de pr. civilă, instanța va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reducând onorariul apărătorului, vădit disproporționat raportat la munca depusă și la complexitatea redusă a cauzei, și va obliga pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 339,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. C.-C. cu domiciliul ales la C..Av.R. P., în C., ..1, ., ., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., ..2, jud.D. și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în Bucureșți, Splaiul Independenței nr.294, sector 6, Corp A, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu București, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2660 lei reprezentând taxa de poluare, sumă la care se va adăuga dobânda de la data achitării taxei până la data plății efective.
Obligă pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 339,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.JS
Tehn.C.A.
Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4835/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2876/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
