Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 722/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 722/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 639/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 648/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent . SRL împotriva sentinței civile nr.722 din 21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. D. - SERVICIUL DE IVESTIGARE A FRAUDELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 722 din 21.03.2013, Judecătoria C., a respins plângerea formulată de . SRL, împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ încheiat la 18.01.2013 de agentul constatator din cadrul I. D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:la 18.01.2013, I. D. a efectuat un control la punctul de lucru din Calafat, . 12 județul D., al societății petente.
Cu această ocazie, au fost depistate un număr de 17 contracte de bijuterii care aveau termenul expirat.
Bunurile care făceau obiectul contractelor nu erau evidențiate in evidentele societății.
La punctul de lucru a fost găsit martorul L. C., care in declarația dată cu acea ocazie a susținut că proprietarii bunurilor ce făceau obiectul celor 17 contracte de amanet, al căror termen era expirat, nu s-au prezentat pentru a achita datoria ci l-au rugat să mai aștepte pana când vor fi in situația de a putea achita datoriile, fapt despre care a fost anunțat administratorul societății.
Acesta a ținut cont de solicitarea proprietarilor bunurilor amanetate, astfel încât nu s-a urmat procedura legală.
Din lista contractelor de amanet încheiate la punctul de lucru al societății pana la 31.01.2012, rezultă că 17 contracte de amanet aveau termenul expirat si anume: contractul nr 69 din 05.01.2012, nr 120 din 09.03.2012, nr 290 din 02.10.2012, nr. 5249 din 31.05.2011, 5214 din 28.04.2011, 74 din 13.01.2012, 5323 din 28.07.2011, 5176 din 24.08.2011, 209 din 14.06.2012, 292 din 06.10.2012, 286 din 01.10.2012, 201 din 04.06.2012, 198 din 31.05.2012, 177 din 08.05.2012, 5134 din 23.02.2011, 176 din 07.05.2012.
Bunurile care făceau obiectul acestor contracte de amanet au fost ridicate si depuse la Trezoreria C..
Potrivit Codului civil gajul sau amanetul este un contract accesoriu prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei.
Gajul se poate stinge prin stingerea sau desființarea obligației principale.
In cazul in care debitorul nu își achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului.
Întrucât termenul contractelor expirase, petenta avea obligația să treacă la realizarea gajului mai precis să predea bunurile in vederea expertizării, la banca națională, singurul organ competent să încuviințeze realizarea gajului.
Întrucât deși, cunoștea că termenul contractelor era expirat, administratorul societatii nu s-a conformat prevederilor legale in materia amanetului, instanța apreciază că s-a săvârșit contravenția prev de art 1 lit a din Legea 12/1990, care constă in aceea că au fost efectuate acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute de codul comercial sau alte legi fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Încadrarea in drept a faptei săvârșite de petentă este corectă, iar procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001.
Martorii audiați de instanță, au susținut că la îndeplinirea termenului prevăzut in contract persoanele care au amanetat bijuteriile aveau obligația să achite datoria.
Pentru că nu aveau banii necesari achitării datoriei, ei rugau pe reprezentanții societății să ii păsuiască pana in momentul in care vor face rost de bani.
Obiectele amanetate nu erau supuse vânzării ci erau închise .>
Instanța de fond a apreciat că nu este de esența contractului modul in care erau păstrate bunurile care făceau obiectul amanetului.
Fapta petentei a constat in aceea că a deținut aceste bunuri fără să îndeplinească condițiile stabilite prin lege si anume ca la expirarea termenului contractului de amanet, să întocmească formalitățile legale, in vederea valorificării obiectelor amanetate.
In consecință, s-a apreciat plângerea neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . SRL criticând-o ca netemeinică și nelegală
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . SRL criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificare sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a luat în considerare contractele încheiat cu cei care au lăsat bunurile la amanet, contracte care constituie acte de proveniență a bunurilor. După expirarea contractului, în care bunurile erau lăsate gaj, societatea nu avea un anume termen în care să urmeze procedura legală de expunere spre vânzare a bijuteriilor, aceste bunuri erau deja înregistrate în contabilitatea societății, urmând a fi valorificate ulterior, după o eventuală supervizare a Băncii Naționale a României.
Menționează că termenul legal invocat în procesul verbal prevede cu totul altceva iar petenta nu a încălcat aceste prevedere legală. Această prevedere se referă la produsele cu termen de valabilitate, perisabile, de o cu totul altă natură față de bijuteriile pe care le deținea în păstrare, până la valorificare.
La art 1 lit a respectiv litera d, din Legea 12/1990, se prevede că se săvârșite o contravenție dacă comerciantul expune spre vânzare mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat.
Această prevedere legală se referă la produse cu termen de valabilitate, perisabile, de cu totul altă natură față de bijuteriile pe care le deține petenta în păstrare până la valorificare.
Agentul constatator a greșit când a interpretat că aceste bunuri sunt deținute cu termenul de grație expirat.
Nu a expus spre vânzare aceste bijuterii și chiar dacă le-ar fi expus aveau acte de proveniență, anume contractele încheiate cu cei acre le-au gajat.
În drept își întemeiază recursul pe disp. art.299 și urm C.p.civ.
La 23.05.2013, intimat I. D., a formulat întâmpinare in care a solicitat să fie respinsă recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Astfel, prima instanță a considerat în mod greșit faptul că petenta a deținut în calitate de comerciant bunuri care făceau obiectul unor contracte de amanet, fără să îndeplinească formalitățile legale la expirarea termenului contractelor de amanet.
Tribunalul reține că petenta a fost sancționată pentru încălcarea art 1 lit a din Legea 12/1990.
Art 1 lit a din Legea 12/1990, prevede faptul că, "Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:
a)efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege;"
Prin urmare pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art 1 lit a din Legea 12/1990, este necesar să fie încălcate unele norme legale.
Art. 1 lit a din Legea 12/1990 nu conține decât o dispoziție generală privind obligativitatea efectuării de acte de comerț cu respectarea normelor legale.
În cazul constatării încălcării unei norme legale privind activitatea de comerț, pentru a fi aplicată o sancțiune contravențională în baza art 1 lit a din Legea 12/1990, agentul constatator trebuie să identifice și indice în procesul verbal de contravenție în mod explicit articolul din Codul Comercial nerespectat sau articolul din alte legi nerespectat și nu numai în mod generic, nerespectarea unei norme legale.
Indicarea textului de lege face parte din descrierea faptei, în lipsa indicării textului legal care impune efectuarea unei anumite operațiuni contabile, așa cum este cazul de față, contravenientul fiind în imposibilitate de a-și formula apărarea, iar instanța nu poate verifica corectitudinea susținerilor agentului constatator.
Instanța nu poate considera din oficiu că ar fi fost încălcate normele Legii 82/1991, Codului civil sau ale altor legi speciale și indica acest aspect în hotărârea sa pentru a constata legalitatea aplicării unei amenzi contravenționale în baza art 1 lit a din Legea 12/1990.
Ori procedeul instanței de fond de a analiza prevederile Codului civil privitoare la efectele contractului de amanet, este nelegal, atâta timp cât agentul constatator nu a indicat încălcarea unei anumite norme a Codului civil.
Chiar și procesul verbal întocmit pentru inventarierea bunurilor, agentul constator nu menționează decât faptul că la expirarea termenului de grație al contractelor de amanet, nu au fost întocmite documente legate de intrare a bunurilor în contabilitate, fără a indica temeiul de drept al obligației de a întocmi astfel de documente la expirarea termenului contractului de amanet și fără a indica ce documente legale nu au fost întocmite.
De altfel nici în întâmpinarea depusă, intimata nu reușește să indice aceste elemente, respectiv ce norme legale impuneau întocmirea de documente la expirarea termenului contractelor de amanet și ce tip de documente trebuiau întocmite la expirarea respectivului termen.
În aceste condiții tribunalul constată că fapta nu este descrisă corespunzător, astfel încât instanța să poată identifica norma legală aplicabilă, iar petenta să își poată formula apărarea, nefiind respectate prevederile art 17 din OG 2/2001.
Chiar și în condițiile în care instanța prin depășirea rolului său ar considera că nu a fost respectată o anumită normă legală privind contractul de amanet, este posibil ca agentul constatator să fi avut în vedere o altă normă legală.
Astfel conform art 41 pct 1 din Legea 82/1991 "deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate", constituie contravenție, fapta descrisă în procesul verbal putând fi încadrată și în acest text legal.
În concluzie modul deficitar în care a fost descrisă fapta de agentul constatator nu permite identificarea cu exactitatea a normei legale care obligă la desfășurarea activității economice într-o altă modalitate și echivalează cu lipsa descrierii faptei, atrăgând conform art 17 din OG 2/2001 nulitatea procesului verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 304 pct 9 Cod pr civilă și art art 312 alin 1 și 3 Cod pr civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I P J D. împotriva sentinței civile nr. . 722 din 21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., va modifică sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție . nr_/18.01.2013 încheiat de I. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent . SRL Dr Tr S. împotriva sentinței civile nr. 722 din 21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. D. - SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR.
Modifică sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal . nr_/18.01.2013 încheiat de I. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M P/20.06.2013
jud.fond.D S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 33/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
