Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 18823/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 539/2013
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. 6- O. împotriva sentinței civile nr.15 din 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat S.C. A. I. S.R.L-.prin adm. jud. CONSULTING COMPANY IPURL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. M. pentru intimată care depune împuternicire avocațială, lipsind recurent I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.Marienscu M. pentru intimată, solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată depune factura . nr.97 din 22.10.2012.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 15 din 28.02.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta ., prin administrator jud. Consulting Company IPURL Tg- J., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 29 06 2012 în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. 6- O..
A dispus modificarea procesului verbal de contravenție . nr_/ 29 06 2012 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 8 000 lei cu sancțiunea avertisment
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 29 06.2012, încheiat de reprezentanții Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier- I. Teritorial, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei deoarece s-a reținut în sarcina ei că, în data de 29 02.2012, pe raza DN65F - Km 9+000 a fost depistat autovehiculul aparținând petentei, cu nr. de înmatriculare_ /_ - condus de P. N., care nu deținea asupra sa legitimația de serviciu valabilă, faptă care constituie contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Petenta a invocat ca motive de nulitate faptul că nu i s-a permis să facă obiecțiuni și faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
Instanța apreciază că motivele invocate nu sunt întemeiate deoarece în ceea ce privește dreptul petentei de a formula obiecțiuni, instanța constată că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, iar la pct.10 lit.a) din procesul verbal, agentul constatator a menționat: " Reprezentantul legal nefiind de față în momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiectiuni ".
În ceea ce privește lipsa martorului asistent, potrivit disp art. 19 din OG 2/2001 rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Deși procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, instanța reține că agentul a motivat lipsa martorului, în sensul că: "nu s-a putut identifica niciun martor la fața locului decât un alt agent constatator, care potrivit O.G. nr. 2/2001 nu poate avea calitatea de martor".
Astfel, instanța va respinge apărarea petentului privind încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, privind prezența unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal contravențional deoarece aceste dispoziții nu au fost încălcate.
De altfel, motivele de nulitate invocate de petentă și mai sus analizate ar putea duce doar la anularea procesului verbal, iar acesta poate fi anulat doar in condițiile art. 105 din C.proc.civ., dar petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petenta beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin plângere, petenta nu a susținut că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu este reală, dar a arătat că ordonanța abia intrase în vigoare și nu știa de existența acesteia, iar ulterior s-a conformat cerințelor ordonanței.
Petenta nu a solicitat administrarea de probe, arătând generic în plângere că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori, nici nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita probe, deși sarcina probei propriilor afirmații îi revine, conform disp art. 1169 Cod civil.
Totodată, conform art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Instanța reține că, potrivit legislației în vigoare, înafara documentului de transport prin care se înțelege scrisoarea de transport C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle: legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto (document despre care se reține în procesul verbal că lipsea de la bordul vehiculului), certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat, contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz, atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz.
Întrucât în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, ci dimpotrivă a confirmat faptul că nu a fost prezentată agentului legitimația de serviciu, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic.
Deoarece petenta a solicitat și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, instanța, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ, va aprecia inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată,
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și art. 21 alin 3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este mult prea aspră în raport cu pericolul social concret, precum și față de împrejurările săvârșirii faptei. Astfel, instanța reține că HG 69/2012 intrase în vigoare de câteva zile, (publicată în MO la data de 14 02 2012, dar intrată în vigoare în regim de urgență la 24 02 2012, doar după 10 zile de la data publicării în MO) că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar în circumstanțiere, ulterior sancționării petenta a întocmit legitimație pentru conducătorul auto, că acesta este angajatul petentei cu contract de muncă încă din 2004, că petenta se află în procedura insolvenței.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 29 06 2012 în contradictoriu cu intimatul ISTCR și a dispus modificarea procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 8 000 lei cu sancțiunea avertisment.
Impotriva sentintei a formulat recurs institutia parata, aratand ca potrivit art.4 din H.G. nr.69/2012 coroborat cu art.2 lit.b, fapta anterior amintită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 și ale O.G. nr.27/2011 privind transportul rutier și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
Reglementările naționale privind efectuarea transporturilor rutiere se regăsesc în O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier, cât și OMTI nr.980/2011.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Art. 39 alin.l din OMTI 980/2011 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier, prevede: "(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.
(2) In sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice ".
De asemenea conform art.44 din același act normative, suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:
a) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto (document ce lipsea de la bordul vehiculului la momentul controlului);
b)certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat;
c)contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz;
c)atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz.
Dispozițiile anterior menționate se coroborează cu prevederile H.G. nr.69/2012 care stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației ^ie operator de transport rutier, ale O.G. nr.27/2011 privind transportul rutier, precum și sancțiunile și măsurile aplicabile în cazul constatării de către inspectorii de trafic al ISCTR a acestor încălcării.
Astfel, prin coroborare dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale O.G. nr.27/2012 privind transporturile rutiere, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier și a H.G. nr.69/2012, inspectorii ISCTR au atribuția, cât și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează.
Aceste documente sunt în mod expres și limitative prevăzute de lege, iar atunci când se constată de către inspectorii ISCTR lipsa unuia dintre ele, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr.69/2012.
In speță, la data controlului 07.03.2012, când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport rutier asigurând la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă (model prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011) a conducătorului auto din care să reiasă că este angajatul său.
Conform prevederilor art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:
5 7.2. Legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport" - document ce lipsea de la bordul autovehiculului la momentul controlului, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin.l și 2, lit.a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.
În conformitate cu prevederile art.134 din OMTI 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:
Să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelordocumente, după caz:copia conformă a licenței de transport/licenței comunitar legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să
reiasă că este angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în
anexa nr. 42 la prezentele norme metodologice
Contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau
copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu
contract de leasing sau de închiriere;
Asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora
pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
copie; certificatul de competență profesională al conducătorului auto,
valabil pentru tipul de transport efectuat;
Documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat,
precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor
rutiere; atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentului
(CE) nr. 1072/2009, după caz documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la
categoria pentru care este autorizat/licențiat serviciul de transport persoane prin
servicii regulate speciale. "
2. Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci intimata-petentă nu poate fi exonerată de răspundere pecuniară deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor.
De altfel, aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Deși în O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor la art.7 alin.3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiunevă rugăm să observați faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentul (CE) 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
Opinăm, de asemenea, că dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 15 Cod procedură civilă, art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, OMTI nr.980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011, Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Intimata S.C. A. I. S.R.L-prin adm. jud. CONSULTING COMPANY IPURL, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite .
Se constata ca prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 29 06.2012, încheiat de reprezentanții Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier- I. Teritorial, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei deoarece s-a reținut în sarcina ei că, în data de 29 02.2012, pe raza DN65F - Km 9+000 a fost depistat autovehiculul aparținând petentei, cu nr. de înmatriculare_ /_ - condus de P. N., care nu deținea asupra sa legitimația de serviciu valabilă, faptă care constituie contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a retinut ca petentul nu a facut dovada unei alte stari de fapt decat cea retinuta prin actul sanctionator.
Ca atare, avându-se in vedere împrejurarea ca petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție si ținându-se cont și de faptul că în speță nu exista vreo cauza de nulitate absolută a procesului verbal, instanța de fond a constatat ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională ( articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată ), instanța de fond consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin.
Pentru a proceda astfel, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte disp. art. 5 alin 5 din OG 2/2001 ( potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ ( conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acestuia, scopul urmărit, urmarea produsa si circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte disp. art. 7 alin 3( prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres aceasta sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din din OG 2/2001 potrivit cărora instanța de fond a hotărât asupra sancțiunii, se apreciaza justificată înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, având in vedere tocmai gradul de pericol social al faptei, atitudinea sincera a petentului, precum si faptul ca dispozitiile legale ce au stat la baza emiterii procesului verbal de contraventie, au intrat in vigoare la data de 14.02.2012.
Pentru considerentele expuse instanta va respinge recursul declarat, in conformitate cu disp. art. 312 C.pr.civ., iar potrivit disp. art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta, aflata in culpa procesuala, la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 620 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. 6- O. împotriva sentinței civile nr.15 din 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C. A. I. S.R.L-.prin adm. jud. CONSULTING COMPANY IPURL.
Obligă recurenta către intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2013
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red.A.S/03.06.2013
jud fond.
M.G. 14 Mai 2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 5452/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 4723/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
