Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 7980/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 532/2013
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S. A. împotriva sentinței civile nr._ din 23.11.202, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații I P J D., G. M. D. și .-SUC. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.B. T. pentru recurent - S. A. care depune delegație de reprezentare lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.B. T. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
După strigarea dosarului, până la sfârșitul ședinței de judecată se prezintă av.V. D. cu delegație de substituire a av. D. V. pentru intimat G. M. D. care depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 23.11.202, Judecătoria C. a respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. A., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului D.,, G. M. D., și .-Sucursala C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.03.2012
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, cu amendă in cuantum de 350 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut că, la data de 16.03.2012, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în parcarea Auchan, a fost implicat într-un accident de circulație cu autoturismul Skoda cu nr._, condus de G. M. D., și nu s-a prezentat la poliție în 24 de ore.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în ,, neprezentarea la unitatea de poliție competență pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 79 alin. 2,, cu o amendă în cuantum de 360 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent și nu au fost formulate obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petent a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Potrivit art. 79 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 "(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul".
Instanța reține că accidentul a avut loc in data de 16.08.2012, iar petentul nu s-a prezentat la secția de poliție pentru a raporta evenimentul rutier, depășind termenul de 24 de ore prevăzut de lege.
Susținerea petentul în sensul că a fost nelegal întocmit procesul verbal, având in vedere că art. 79 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 nu i se aplică, nu este întemeiată. Deși a susținut că a întocmit împreună cu celălalt conducător implicat in evenimentul rutier o constatare amiabilă de accident, instanța reține că nu a fost făcută dovada in acest sens, respectiv nu a fost depusă la dosar. De asemenea, petentul nu a făcut dovada că autoturismul său avea încheiată o poliță de asigurare facultativă de avarii auto.
Declarațiile martorilor P. A. M. și C. C. N. urmează a fi înlăturate având in vedere că nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. g, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S. A. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare arată că instanța de fond în mod greșit a înlăturat proba testimonială pe motiv că declarația martorilor nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză..
Instanța de fond a interpretat greșit dips. art.79 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispoziții care cuprind două excepții de la obligația conducătorilor de vehicule implicate într-un accident, prevăzută de art.79 alin.1 din OUG 195/2002 de a se prezenta în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pentru întocmirea documentelor contestate: conducătorii auto care încheie o constatare amiabilă de accident; conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto.
Având în vedere excepția invocată, cei doi conducătorii auto s-au înțeles pe cale amiabilă că vinovat de accident este conducătorul auto G. M. D., care i-a și înmânat asigurarea obligatorie de avarii auto.
A precizat că a dovedit, prin proba testimonială, deoarece constatarea amiabilă este un act civil, că cei doi conducători auto implicați au încheiat o constatare amiabilă în baza căreia celălalt conducător auto i-a înmânat asigurarea.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins proba cu înscrisuri precizând greșit că" nu a făcut dovada că autoturismul său avea încheiată polița de asigurare facultativă", deoarece la dosar este depusă polița de asigurare obligatorie pe care i-a înmânat-o conducătorul celuilalt autovehicul.
Instanța de fond a interpretat greșit dips. art.79 alin.2 lit.b din OUG 195/2002, deoarece textul de lege face trimitere la polița de asigurare a celui care se face vinovat de accident și nu a sa.
Mai arată că instanța de fond a interpretat greșit disp. art.101, alin.5 din C.p.civ., privitoare la aplicarea termenului de 24 de ore considerând greșit că a încălcat acest termen
Intimatul G. M. D. care depune concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a încadrării în drept.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, cu amendă in cuantum de 350 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta de fond a constatat, intemeiat, că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Recurentul a susținut că a întocmit împreună cu celălalt conducător implicat in evenimentul rutier o constatare amiabilă de accident, insa aceasta sustinere nu a fost dovedita.
Potrivit art. 79 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 "(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul".
Din dispozițiilor art. 79 din OUG nr.195/2002, reiese ca, nu mai au obligația de a se prezenta la poliție în vederea întocmirii documentelor de constatare, conducătorii vehiculelor implicate într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale și care au care încheiat o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii.
Potrivit Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind utilizarea formularului Constatare amiabila de accident, procedura de constatare amiabila se poate aplica doar pentru accidentele ușoare, soldate cu daune materiale minore, care au avut loc pe teritoriul României, între maxim 2 autoturisme. Condițiile trebuie îndeplinite cumulativ.
Ordinul CSA precizează că, în aceasta procedura se întocmește formularul de constatare amiabila iar pentru a putea fi utilizat în relația cu societățile de asigurare, fără a mai fi necesara întocmirea de documente de constatare de către poliție, documentul trebuie completat și semnat de ambii conducători de vehicule implicați în accident.
Formularul de constatare amiabila are doua pagini autocopiative, câte una pentru fiecare conducător auto, ambele pagini având aceeași valoare juridica iar cei doi conducători auto completează împreună un singur formular, care include informații privind: data si locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicați, date de identificare ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate și ale propriilor societăți de asigurare RCA, circumstanțele producerii accidentului.
După completarea tuturor datelor solicitate în formular, proprietarul vehiculului care se considera îndreptățit să solicite despăgubiri în baza asigurării RCA se adresează societății de asigurare care a eliberat asigurarea RCA pentru celalalt vehicul implicat în accident.
Prin urmare, încheierea unei constatări amiabile de accident, în condițiile legii, putea fi dovedita cu proba cu înscrisuri, respectiv formularul întocmit conform Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2008, ori, în speță, recurentul nu a făcut dovada că a urmat această procedură prin depunerea la dosar a formularului completat pentru constatarea amiabilă a accidentului.
In consecință, instanța de fond, în mod corect a înlăturat declarațiile martorilor P. A. M. și C. C. N., întrucât nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză.
Nici critica referitoare la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 79 alin. 2 lit. b.. nu este întemeiată întrucât aceste dispoziții se aplică în situația în care accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul iar conducătorul de vehicul deține o asigurare facultativă de avarii auto, ori, în speță recurentul a invocat existenta unei asigurări obligatorii a celuilalt conducător auto iar accidentul nu a avut ca rezultat avarierea unui singur autoturism ci a celor doua autoturisme.
În ceea ce privește critica recurentului privind interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.101, alin.5 din C.p.civ., privitoare la aplicarea termenului de 24 de ore, tribunalul constată că aceasta critică nu a fost analizată de către instanța de fond deoarece nu a fost invocată prin plângerea formulată.
Pe de altă parte această critică este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 101 alin.5 din C.pr.civ., referitoare la calculul termenelor procedurale nu se aplică termenului instituit de dispozițiile art. 79 din OUG 195/2002, termenul începând să curgă de la producerea evenimentului, respectiv 16.03.2012, ora 15,30.
Față de cele mai sus expuse, reiese că, asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
În consecință, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 din C.pr.civ., petentul/recurent făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent S. A. împotriva sentinței civile nr._ din 23.11.202, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații I P J D., G. M. D. și .-SUC. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2013.
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red.E S/03.06.2013
jud.fond.DRM
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 5627/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
