Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 13314/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 390/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent C. C. F. împotriva sentinței civile nr._ din 13.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.S. R. cu delegație de substituire a av.A. N. pentru recurent - C. C. F., lipsind intimat - POLIȚIA M. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.S. R. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 13.11.2012, Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de petentul C. C. F., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal . nr._/15.05.2012, încheiat de IPJ D.-Poliția M. C., petentul C. C. F. a fost sancționat pentru săvârșirea mai multor contravenții, după cum urmează: pentru contravenția de a depăși neregulamentar pe trecerea de pietoni, cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002; pentru contravenția de a conduce un autoturism ce prezintă zgomot peste limita și având o tobă de eșapament artizanală, cu amendă în cuantum de 280 lei, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 1 pct. 7 din OUG 195/2002; pentru conducerea unui autoturism ce are aplicate folii negre pe geamurile laterale față, spate și lunetă ce împiedică vizibilitatea, cu amendă în cuantum de 603 lei, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 35 OUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că la data de 15.05.2012, ora 17 a condus autoturismul cu nr._ pe . la intersecția cu . neregulamentar alte autovehicule pe trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, punând în pericol siguranța circulației în zonă. Totodată s-a reținut că autovehiculul condus de petent are aplicate folii negre pe geamurile laterale față, spate și lunetă ce împiedică vizibilitatea, precum și faptul că prezintă zgomot peste limita, având o tobă de eșapament artizanală
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ce privește motivele de nulitate invocate de petent, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina petentului este corect stabilită de agentul constatator întrucât normele juridice care stabilesc că faptele petentului constituie contravenții sunt cele ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, art. 100 alin. 1 pct. 7 din OUG 195/2002 și art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002.
Tot în aceste dispoziții legale sunt prevăzute și sancțiunile pentru aceste fapte. Prin urmare, RAOUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006 nu stabilește fapte contravenționale și sancțiuni, ci doar reguli de circulație și obligații în sarcina conducătorilor auto și a altor participanți la trafic, astfel că neindicarea și a literei din art. 120 RAOUG nr. 195/2002 nu afectează în niciun mod încadrarea juridică a faptei petentului.
Susținerea petentului că nu s-a individualizat sancțiunea pentru fiecare contravenție, este contrazisă de cuprinsul procesului verbal din care rezultă că petentului i s-a aplicat amenda de 280 lei, 630 lei și 280 lei, în total 1190 lei, iar nu o sancțiune stabilită global.
Dintre toate contravențiile reținute în sarcina petentului, singura care atrage și aplicare unei măsuri complementare, respectiv a măsurii suspendării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, este fapta de a efectua manevra neregulamentară de depășire, prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. Sancțiunea complementară este menționată tot de aceste dispoziții legale. Totodată, se constată că pentru această faptă, nu este prevăzută și sancțiunea aplicării de puncte de penalizare, astfel că în mod corect nu i-au fost aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție aceste puncte.
Pentru contravențiile prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 7 și art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002, dispozițiile legale nu stabilesc, de asemenea, puncte de penalizare.
Prin urmare, este legală neaplicarea de puncte de penalizare pentru că nicio faptă nu atrage aplicarea acestor puncte.
Și susținerea că în procesul verbal nu s-ar fi menționat măsura reținerii certificatului de înmatriculare este neîntemeiată întrucât nicio faptă din cele reținute în sarcina petentului nu atrage o astfel de sancțiune complementară, dispozițiile legale incidente care prevăd contravențiile și stabilesc sancțiunile neprevăzând și o astfel de sancțiune.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent cu mențiunea că nu are obiecțiuni, astfel că susținerea sa că i-ar fi fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni este contrazisă chiar de mențiunea scrisă și semnată de petent, nefiindu-i încălcat vreun drept în acest sens.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Instanța a apreciat că excepția nulității procesului verbal ca urmare a netemeiniciei acestuia, este o apărare de fond, ce urmează a fi analizată ca atare.
Prin plângere, petentul a susținut că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire întrucât autoturismul depășit era parcat având avariile pornite.
Din declarația martorului, reține însă instanța că autoturismele ar fi fost parcate cu 20-30 m înainte de trecerea de pietoni, că pe trecerea de pietoni nu s-a aflat vreun autoturism cu avariile pornite. Or, față de distanța la care susține martorul că erau parcate autoturismele respective, petentul ar fi putut să le depășească din timp, fără ca prin această să săvârșească o faptă contravențională.
În aceste condiții, instanța nu poate reține incidența stării de necesitate invocată de petent.
Totodată, instanța mai constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din aceste considerente, instanța a constatat că petentul nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica vreun dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Nici martorul audiat nu a fost în măsură să relateze o situație de fapt care să ridice dubii asupra temeiniciei procesului verbal.
Prin urmare, a apreciat instanța că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției constând în efectuarea manevrei neregulamentare de depășire a altor autoturisme pe trecerea de pietoni.
În ce privește contravenția de a avea montate pe geamurile autoturismului folii, instanța a constatat, din certificatul de garanție și certificatul de conformitate depus de petent că acesta are aplicate folii pe geamurile laterale față cu o transmisie a luminii de 70%, iar pe lunetă și geamurile laterale spate, cu o transmisie de 5%.
Potrivit Ordinului 2132/2005 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere - RNTR 7, art. 10.2. "geamurile aflate în câmpul de vizibilitate principal al conducătorului auto trebuie să asigure o transparență de cel puțin 75% pentru parbriz, respectiv 70% pentru restul geamurilor.
10.3. Câmpul de vizibilitate principal al vehiculului este format din parbriz, geamurile laterale față și luneta. În cazul în care vehiculul este dotat și cu oglindă laterală dreapta, luneta nu mai face parte din câmpul principal de vizibilitate.
10.4. Nu este permisă diminuarea transparenței geamurilor aflate în câmpul de vizibilitate principal al vehiculului astfel încât să nu se mai respecte prescripțiile subpct. 10.2.
10.4^1. Elementele sau procedeele de diminuare a transparenței geamurilor trebuie să fie certificate în conformitate cu legislația în vigoare".
Prin urmare, gradul minim legal de transparență pentru geamurile laterale față este de 75%, iar nu de 70 % cum are petentul, iar pentru geamurile din spate limita minimă legală de transparență este de 70 %, iar nu de 5% cum are petentul.
Rezultă că foliile pe care le are petentul aplicate pe autoturismul său au un grad de închidere mult mai mare și împiedică vizibilitatea, încălcând dispozițiile legale enunțate.
Numai în măsura în care ar fi fost în limitele legale, foliile aplicate de petent la autoturismul său nu ar fi atras răspunderea contravențională.
Totodată, petentul nu a prezentat nici dovada omologării foliilor, astfel cum impune legea, ci doar certificatul de garanție și declarația de conformitate emisă de producător și de vânzător.
Din aceste motive, instanța a apreciat că petentul se face vinovat și de săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002.
A apreciat instanța că petentul se face vinovat și de săvârșirea contravenției privind aplicarea unei tobe de eșapament artizanale.
Petentul a urmărit să dovedească prin prezentarea certificatului de înmatriculare în original faptul că i-a fost restituit de către intimat întrucât autoturismul său respectă normele privind aplicarea de folii pe geamuri și lipsa unei țevi de eșapament artizanale. Însă, susținerile petentului nu constituie un argument pentru dovedirea conformării sale la normele în vigoare din moment ce instanța a arătat anterior că niciuna din contravențiile reținute în sarcina petentului nu atrage aplicarea măsurii complementare a reținerii certificatului de înmatriculare.
În schimb, deși i s-a solicitat petentului să depună un certificat de la RAR din care să rezulte că nivelul de zgomot, noxe al autoturismului este în limitele legale și nu are montată un dispozitiv artizanal pe țeava de eșapament, acesta nu a fost în măsură să producă o astfel de probă.
Mai mult, chiar martorul propus de petent a declarat că petentul are aplicat pe țeava de eșapament un ornament auriu.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, motiv pentru care procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a efectua o manevră interzisă de depășire, chiar pe trecerea de pietoni, precum și pericolul pe care îl prezintă conducerea unui autoturism fără a avea vizibilitatea necesară și producând zgomot, generând pericol pentru siguranța circulației, de împrejurările săvârșirii, respectiv în condiții de trafic intens, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunilor contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța a reținut că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat în mod eronat ansamblul probelor administrate în cauză, reținând o stare de fapt neconformă cu realitatea, reținând că susținerile sale că a respectat regulile de circulație la depășire nu se coroborează cu declarațiile martorului audiat în cauză.
Din probele administrate în cauză a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal având în vedere următoarele argumente, martorul a confirmat faptul că erau mașini parcate de o parte și de alta a străzii, acesta fiind motivul pentru care a fost nevoit să efectueze manevra de depășire, că agenții de poliție au încercat să-l intimideze, chemându-l la secția de poliție pentru verificarea autoturismului, lucru care nu s-a întâmplat.
Instanța de fond nu a coroborat declarația martorului cu dispozițiile legale incidente în cauză limitându-se la cele consemnate în procesul verbal și nu a avut un rol activ, întrucât la ultimul termen de judecată nu a audiat cel de-al doilea martor propus și încuviințat în cauză întrucât acesta nu s-a prezentat cu buletinul de identitate ci cu permisul de conducere.
În drept își întemeiază recursul pe disp. art.304 ind.1 C.p.civ.
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prev. art. 17 din OG 2/2001 instanța de fond a constatat, în mod corect că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat temeinicia procesului verbal . nr._/15.05.2012, încheiat de IPJ D.-Poliția M. C., prin care petentul recurent C. C. F. a fost sancționat pentru săvârșirea mai multor contravenții, după cum urmează: pentru contravenția de a depăși neregulamentar pe trecerea de pietoni, cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002; pentru contravenția de a conduce un autoturism ce prezintă zgomot peste limita și având o tobă de eșapament artizanală, cu amendă în cuantum de 280 lei, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 1 pct. 7 din OUG 195/2002; pentru conducerea unui autoturism ce are aplicate folii negre pe geamurile laterale față, spate și lunetă ce împiedică vizibilitatea, cu amendă în cuantum de 603 lei, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 35 OUG 195/2002.
Motivul invocat de recurent in sensul ca instanta de fond a apreciat gresit probatoriul administrat in cauza este nefondat, instanta de fond facand o corecta si amănunțita analiza a probatoriului administrat in cauza, din care reiese fara nici un dubiu ca recurentul se face vinovat de toate faptele contraventionale retinute in sarcina sa.
Astfel in mod corect a retinut instanta de fond ca procesul verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Petentul nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica vreun dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Nici martorul audiat nu a fost în măsură să relateze o situație de fapt care să ridice dubii asupra temeiniciei procesului verbal.
În ce privește contravenția de a avea montate pe geamurile autoturismului folii, în mod corect instanța de fond a constatat, din certificatul de garanție și certificatul de conformitate depus de petent că acesta are aplicate folii pe geamurile laterale față cu o transmisie a luminii de 70%, iar pe lunetă și geamurile laterale spate, cu o transmisie de 5%.
Potrivit Ordinului 2132/2005 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere - RNTR 7, art. 10.2. "geamurile aflate în câmpul de vizibilitate principal al conducătorului auto trebuie să asigure o transparență de cel puțin 75% pentru parbriz, respectiv 70% pentru restul geamurilor.
10.3. Câmpul de vizibilitate principal al vehiculului este format din parbriz, geamurile laterale față și luneta. În cazul în care vehiculul este dotat și cu oglindă laterală dreapta, luneta nu mai face parte din câmpul principal de vizibilitate.
10.4. Nu este permisă diminuarea transparenței geamurilor aflate în câmpul de vizibilitate principal al vehiculului astfel încât să nu se mai respecte prescripțiile subpct. 10.2.
10.4^1. Elementele sau procedeele de diminuare a transparenței geamurilor trebuie să fie certificate în conformitate cu legislația în vigoare".
Prin urmare, gradul minim legal de transparență pentru geamurile laterale față este de 75%, iar nu de 70 % cum are petentul, iar pentru geamurile din spate limita minimă legală de transparență este de 70 %, iar nu de 5% cum are petentul.
Rezultă că foliile pe care le are petentul aplicate pe autoturismul său au un grad de închidere mult mai mare și împiedică vizibilitatea, încălcând dispozițiile legale enunțate.
Numai în măsura în care ar fi fost în limitele legale, foliile aplicate de petent la autoturismul său nu ar fi atras răspunderea contravențională.
Totodată, petentul nu a prezentat nici dovada omologării foliilor, astfel cum impune legea, ci doar certificatul de garanție și declarația de conformitate emisă de producător și de vânzător.
În ceea ce priveste motivul invocat in sensul ca instanta de fond nu a motivat în nici un fel sustinerile sale cu privire la starea de necesitate, tribunalul apreciaza ca este nefondat.
Instanta in considerentele sentintei civile recurate a aratat: Prin plângere, petentul a susținut că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire întrucât autoturismul depășit era parcat având avariile pornite.
Din declarația martorului, reține însă instanța că autoturismele ar fi fost parcate cu 20-30 m înainte de trecerea de pietoni, că pe trecerea de pietoni nu s-a aflat vreun autoturism cu avariile pornite. Or, față de distanța la care susține martorul că erau parcate autoturismele respective, petentul ar fi putut să le depășească din timp, fără ca prin această să săvârșească o faptă contravențională.
În aceste condiții, instanța nu poate reține incidența stării de necesitate invocată de petent.
Tribunalul apreciaza ca înlăturarea motivării petentului recurent în sensul existentei unei stări de necesitate a fost facuta în mod corect de catre instanta de fond, deoarece prin stare de necesitate se înțelege existența unui pericol iminent care, neputând fi înlăturat altfel, constrânge o persoană să comită o faptă sanctionata de lege, ceea ce nu este cazul în prezenta cauza. Reiese clar din declaratia martorului ca autoturismele au fost parcate cu 20-30 m înainte de trecerea de pietoni, astfel ca, petentul recurent ar fi putut să le depășească din timp, fără ca prin această să săvârșească o faptă contravențională.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent C. C. F. împotriva sentinței civile nr._ din 13.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. C. ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G.P/ jud fond C M B/Tehn M.G. 2 ex/24.04.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 3432/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2013.... → |
|---|
