Obligaţia de a face. Sentința nr. 1991/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1991/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 19849/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1991/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. A. M. LA C.. AV. D.D. și pe pârâta INSTITUȚIA P. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat D. D.. și consilier juridic C. P. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G. A., pentru reclamant, depune la dosar acte și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri .
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 C.pr.civ., ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța, constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. P. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, în data de 07.11.2012, reclamantul A. A. M. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i înmatriculeze autoturismul – marca AUDI având număr de identificare WAUZZZ8DZVA091287 - fără plata taxei de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că autovehiculul anterior menționat a fost achiziționat din Comunitatea Europeana, respectiv în Bulgaria și, în vederea înmatriculării autoturismului în România, i s-a solicitat plata unei taxe de poluare instituită prin Legea nr. 9/2012.
Reclamantul arată că această solicitare încalcă in mod evident art. 90, par. l, din Tratatul de instituire a Comunității Europene care prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Altfel, încălcarea legislației comunitare prin O.U.G. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este evidenta si confirmata.
"Taxa de poluare" nu este conforma cu Tratatul de instituire al Comunității Europene si Tratatul UE, respectiv cu art. 25, art. 28 si art. 90, aceasta pentru ca taxa de poluare se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeana si reînmatriculate pentru prima data in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare nu mai este perceputa.
De la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive al Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alineatul 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alineat 4). De altfel, prin legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Reclamantul își întemeiază acțiunea în drept pe: Constituția României (art. 148), Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei Ia Uniunea Europeana, art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene si Tratatul UE Jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Reclamantul a depus la dosar cererea trimisă pârâtei – prin care se solicita înmatricularea vehiculului fără plata taxei de poluare și răspunsul trimis de pârâtă, exprimat în cuprinsul adresei nr._/03.12.2012; copii după certificatul de înmatriculare și certificatul de proprietate ale vehiculului marca AUDI având număr de identificare WAUZZZ8DZVA091287 - eliberate de autoritățile bulgare - precum și traducerea respectivelor acte în limba română; contractul de vânzare-cumpărare în traducere legalizată, contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de autenticitate RAR.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse, reclamantul a achiziționat un autoturism marca AUDI având număr de identificare WAUZZZ8DZVA091287, înmatriculat în Bulgaria în data de 28.11.1996.
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare prevăzute de Legea nr. 9/2012 însă, prin adresa_/03.12.2012, instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012, lege ce a abrogat OG 50/2008, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța constată că art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, ce instituia obligativitatea plății taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană. Această ordonanță a fost abrogată la data de 13.01.2012, când a intrat in vigoare Legea 9/2012, însă dispozițiile legale invocate au fost preluate de legea nouă.
Deși forma inițială a legii noi a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevăzut ca „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la această dată obligația de plată a taxei de poluare este menținută, în ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 si Lega 9/2012 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin Legea 9/2012 - în forma actuala, aplicabilă de la data de 30.01.2012, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că Legea 9/2012 în forma inițială (in vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.2012) prevedea obligația de plată a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul în care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), însă de la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate în România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări - taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial - importul produselor provenind din alte state membre, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 (când a intrat in vigoare OUG nr. 50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior (si in prezent in temeiul Legii 9/2012), doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 (dispoziții reluate de Legea 9/2012) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat și faptul că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Prin urmare, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă - inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită conform OUG 50/2008 si, ulterior conform Legii 9/2012, dat fiind că, în mod evident, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, pârâta avea obligația să dea eficiență direct prevederilor comunitare, administrația având – ca și instanțele de judecată -, aceeași obligație de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.
În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit - în considerentele la Decizia nr. 24/14.11 .2011, prin care a fost admis un recurs în interesul legii - că art. 110 din TFUE se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din OUG nr. 50/2008 și, cu atât mai puțin, dispozițiile Ordinului MAI nr. 1501/2006, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite. Astfel, instanța supremă a stabilit că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzuta de OUG 50/2008 aprobata prin Legea 140/2011 ..........este admisibila”.
În consecință, Tribunalul constată că refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantului, fără plata taxei de poluare, este nejustificat.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța consideră acțiunea formulată ca fiind întemeiată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează a o admite.
Prin urmare, va fi obligată pârâta să înmatriculeze vehiculul aparținând reclamantului - marca AUDI având număr de identificare WAUZZZ8DZVA091287, fără plata taxei de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. A.-M., cu domiciliul procedural ales la C.. Av. D. D. din mun. C., .. 7, .. 1, ., jud. D. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în C., .-95, jud. D..
Obligă pârâta să înmatriculeze autovehiculul aparținând reclamantului - marca AUDI având număr de identificare WAUZZZ8DZVA091287, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red.4 ex/25.02.2013
AMM/AF
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1994/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3432/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
