Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1088/304/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 81/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., în nume propriu și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR București împotriva sentinței civile nr.1407 din 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat . B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.S. Lori care depune împuternicire avocațială pentru intimat . B. lipsind recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C.- DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 1407 din 08.10.2012, Judecătoria S. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în comuna B., . intimata Agenția Națională pentru Administrare Fiscală București, . Accize și Operațiuni Vamale – C., Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D...
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 20.000 lei, cu sancțiunea „AVERTISMENT”.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 41/02.04.2012, întocmit de către agenți constatatori din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C., societatea petentă . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei și sancțiunea complementară de confiscare a țigărilor reținându-se săvârșirea în sarcina acesteia faptul că, „În urma solicitării lucrătorilor de jandarmi din cadrul IJJ D., a fost preluată cantitatea de 15 pachete de țigarete din tutun, diverse mărci, netimbrate fiscal, depistate în barul . din comuna B., .. 12, jud. D., în data de 30.03.2012, ora 2335, încălcându-se astfel prevederile art._ alin. 2 și 10 și art._ alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Petenta a negat cele reținute în sarcina sa, susținând că respectivele pachete de țigări găsite în incinta barului nu erau destinate comercializării, ci fuseseră achiziționate pentru a fi înmânate spre consum echipei de muncitori care efectuau lucrări de construcții în incinta societății, aspect relatat și de către martora S. Eufrusina (fila 49).
Examinând starea de fapt, așa cum a fost prezentată de agentul constatator, instanța de fond a constatat că aceasta corespunde realității faptice, aspect dovedit cu prisosință chiar din nota de relații scrisă de către numitul M. R. N. – fiul administratorului societății petente - la solicitarea agenților constatatori (fila 24), din care rezultă că acesta nu deținea documente de proveniență pentru cele 15 pachete de țigări, acestea fiind cumpărate în vederea comercializării, și nu au fost depuse nici ulterior asemenea documente.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța consideră că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod corect, agentul constatator a decis sancționarea contravențională a petentei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei cu privire la obligațiile ce-i revin.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte, dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fi proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă), precum și art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune) iar, pe de altă parte, pericolul social redus al faptei analizate, precum și faptul că plata amenzii ar duce indubitabil la . petentei, având în vedere volumul redus de activitate al acesteia și beneficiile realizate, potrivit documentelor financiar-bancare depuse la dosar.
Astfel, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, instanța consideră că gradul de pericol social al acesteia nu este unul ridicat și că nu se impunea aplicarea sancțiunii amenzii, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 20.000 lei, aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție nr. 41/02.04.2012, întocmit de către agenți constatatori din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C., cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., în nume propriu și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR București criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție..
În motivare arată că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii( art.304 pct.9 C.pc).
Consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea „avertisment”, apreciindu-se că aceasta este suficientă pentru a preveni petenta să nu mai comită fapte de acest gen, întrucât contravenția există și a fost săvârșită astfel că în mod corect și legal autoritatea vamală a încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. A fost respectat principiul proporționalității faptei prin aplicarea amenzii minime de 20.000 lei.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
La data de 04.02.2013 intimata petenta ., a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond reținând în mod corect starea de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție și pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a încadrării în drept.
Astfel, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 41/02.04.2012, întocmit de către agenți constatatori din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C., societatea petentă . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei și sancțiunea complementară de confiscare a țigărilor reținându-se săvârșirea în sarcina acesteia faptul că, „În urma solicitării lucrătorilor de jandarmi din cadrul IJJ D., a fost preluată cantitatea de 15 pachete de țigarete din tutun, diverse mărci, netimbrate fiscal, depistate în barul . din comuna B., .. 12, jud. D., în data de 30.03.2012, ora 2335, încălcându-se astfel prevederile art. 206/21 alin. 2 și 10 și art. 206/61 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003”.
Se constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, aspect susținut și de recurentă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției în temeiul căreia a fost sancționată petenta,
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 20 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Contrar susținerilor recurentei, Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii minime prevăzută de lege pentru săvârșirea unei contravenții – intimata petentă fiind sancționată cu amenda minimă prevăzută deart.221 ind 3 alin 3 lit b Legea nr. 571/2003, în cuantum de 20.000 lei -, nu poate constitui o garanție că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 alin 5 din OG 2/2001 la individualizarea sancțiunii, cu alte cuvinte aplicarea amenzii minime nu înlătură în mod automat posibilitatea ca – ținând seama de criteriile de individualizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, reglementate de prevederile art. 20 alin 3 din OG 2/2001 -, să se ajungă la concluzia că era suficientă aplicarea unui avertisment pentru a-l determina pe contravenient să se conformeze pe viitor prevederilor legale.
Tribunalul consideră, în acord cu prima instanță, că pericolul social al faptei săvârșite nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimata-petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
În altă ordine de idei, trebuia luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege – unui agent comercial de mică anvergură este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acestuia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice -, să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., în nume propriu și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR București, împotriva sentinței civile nr.1407 din 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat . B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.M I/12.03.2013 jud fond.G D
Tehn M.G. 2 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
