Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 934/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 31027/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 934/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 6482/18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul . SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic T. D. pentru intimat, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Atât apărătorul recurentei cât și reprezentantul intimatei învederează că nu mai au alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic T. D., pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 6482/18.04.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petentul . SA, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicata petentei prin procesul verbal . NR._/29.10.2012, cu sancțiunea "avertisment,, exonerând – o pe aceasta de plata amenzii aplicate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a petentei, instanța având in vedere conținutul procurii speciale autentificată sub numărul 5398/12.10.2012, de BNP T. I., certificatul de înregistrare emis la data de 12.10.2012, de ORC de pe lângă Tribunalul Gorj,, certificatul de radiere din 01.06.2012, constată neîntemeiată excepția, urmând ca in temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ, a fi respinsa.
Prin procesul verbal . NR._/29.10.2012, petenta . SA, a fost sancționată contravențional cu amendă in cuantum de 1500 lei, retinandu–se că la data de 29.10.2012,, la controlul efectuat in trafic, in localitatea Beharca, a fost verificat conducătorul auto P. C-tin G., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ ,utilizat de ., s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusa cu pana la o ora și anume: in intervalul 28.10.2012, ora 8.15 in loc de 09.00 ore, deci mai puțin cu 0,34 ore.
Constatând ca din coroborarea probelor administrate in cauza ( înscrisuri și declarația martorului P. C. – G. ), in conformitate cu dispozițiile art. 1169 c. civil și 129 Cod procedura civila, nu s-a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul verbal și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, instanța de fond a apreciat ca situația de fapt reținuta corespunde realității.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta, instanța de fond a reținut ca motivele invocate de petent in conținutul plângerii nu atrag nulitatea absoluta ci eventual nulitatea relativa, insa nu a dovedit ca a suferit vreo vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului sancționator.
Dar, cu toate ca nu exista nici o cauza care sa atragă anularea procesului-verbal acesta poate fi criticat in privința cuantumului sancțiunii aplicate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea OG 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravenționala trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
In speță, fata de durata scurtă a depășirii de către conducătorul auto P. C. – G. – salariatul petentei, raportat la criterii legale, ținând cont si de principiul proportionalitatii sancțiunii fata de gradul de pericol social concret al faptei savarsite, instanța de fond a constatat ca din situația de fapt, astfel cum au fost reținute in procesul-verbal constatator de către agentul constatator, nu rezulta un grad de pericol social al faptei care sa justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 1500 lei, aceasta apărând ca împovărătoare si excesiva..
În data de 28.05.2013 I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a formulat și depus la dosar cerere de recurs criticând sentința pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie.
În motivare arată că fapta contravențională constatată și reținută în actul constatator este o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și este prevăzută de art. 8 alin 3 pct. 6 din OG 37/2007 modificată și completată prin OG nr. 21/2009, aprobată cu Legea nr. 52/2010.
Totodată, arată că aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Arată de asemenea, că dacă legiuitorul ari dorit să fie aplicat avertismentul pentru încălcările prevăzute de legea anterior menționată ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 C., totodată fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
În data de 26.09.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând pe cale de excepție anularea recursului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării arată că recursul este nemotivat, sancțiune prevăzută de art. 302 ind. 1 C., deoarece acesta critică netemeinicia sentinței pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.
Arată că sub recurenta nu a formulat nicio apărare sub aspectul solicitări respingerii plângerii și menținerii dispozițiilor procesului verbal.
Întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 116-118 și art. 308 ind. 5 C..
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul faptului că dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect..
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii fata de durata scurtă a depășirii de către conducătorul auto P. C. – G. – salariatul petentei, raportat la criterii legale, ținând cont si de principiul proportionalitatii sancțiunii fata de gradul de pericol social concret al faptei savarsite, instanța de fond a constatat ca din situația de fapt, astfel cum au fost reținute in procesul-verbal constatator de către agentul constatator, nu rezulta un grad de pericol social al faptei care sa justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzi
În prezenta cauza, Tribunalul reține că situatia de fapt descrisa de agentul constatator a fost mentionata în urma consultarii diagramelor tahograf, adica faptele au fost percepute personal de agentul constatator si constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic. Mai mult, diagrama tahograf a fost retinuta de agentul constatator si depusa în copie la dosarul cauzei.
Instanta va avea în vedere ca în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevazut expres posibilitatea aplicarii sanctiunii avertismentului si în situatia în care actul normativ de sanctionare a contraventiei nu prevede expres aceasta sanctiune, pentru a permite în acest mod sanctionarea faptelor de o gravitate redusa si cu luarea în considerare si a altor criterii de individualizare decât limitele sanctiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei savârsite în conformitate cu criteriile prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, Tribunalul în acord cu instanta de fond considera ca sanctiunea amenzii aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite.
Pericolul social al faptei savârsite de petenta este întradevăr relevant, fapt ce rezulta din chiar actul normativ ce reglementeaza timpii de conducere în transportul public, art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, retinând ca faptele descrise în acest alineat reprezinta încalcari foarte grave ale dispozitiilor legislatiei europene aplicabile instituind astfel o adevarata prezumtie în privinta gravitatii normei contraventionale încalcate. Mai mult, obligativitatea implementarii si respectarii legislatiei referitoare la timpii de conducere incumba angajatorului, operatorului de transport rutier.
În acelasi sens instanta retine ca prevederile legale referitoare la timpii de conducere în cazul transportului public de marfuri si calatori protejeaza nu numai conducatorii auto ci si ceilalti participanti la trafic, participanti care sunt pusi în pericol atunci când nu se respecta timpii de conducere si intervine oboseala conducatorului auto. În speță dată fiind nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică de către conducătorul auto P. C. – G. – salariatul petentei, durata scurtă a depășirii - mai puțin cu 0,34 ore a timpului precum și atitudinea sinceră a petentei care a recunoscut săvârșirea faptei fata de aceste împrejurari, instanta apreciaza ca fapta nu are o gravitate relevanta si ca nu se impune înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 6482/18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul . SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 Septembrie 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. MI/25.10.2013 /2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 2936/2013. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
