Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 545/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 545/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 34053/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 94/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S.C. B. B. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 5453/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. F. G. D. A. – care depune delegație de substituire a apărătorului Z. A. -, pentru societatea-recurentă și cons. jur. T. A. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează a fost depusă la dosar o adresă întocmită de Consiliul Județean D. – Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor D..
Nemaifiind alte cererii de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Atât apărătorul recurentei cât și reprezentanta intimatului – având pe rând cuvântul -, învederează că nu au alte cereri de formulat ori înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. Z. A., pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat – pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Depune concluzii scrise.
Cons. jur. T. A., pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței pronunțate de instanța de fond. Depune, la rândul său, concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 5453/09.04.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravenționala formulata de petenta S.C. B. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., împotriva procesului-verbal ., nr._/07.12.2011 – act pe care l-a menținut ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, în data de 05.12.2011, inspectorii I.T.M. D. au efectuat un control la punctul de lucru al societății-petente, având drept obiectiv identificarea si combaterea muncii fără forme legale de angajare.
In urma verificărilor efectuate s-a constatat ca petenta a permis numitelor M. M. si O. I. să desfășoare activitate in cadrul societății, fără a li se încheia in forma scrisa contracte individuale de munca.
De asemenea, s-a constat faptul ca societatea-petentă nu respecta timpul de munca si nici termenul de înregistrare în REVISAL.
La baza încheierii procesului verbal de contravenție s-au aflat declarațiile scrise si semnate de numitele M. M. si O. I., conform cărora acestea prestează activitate în cadrul societății petente, aflându-se în perioada de proba.
Aceste declarații au fost date pe propria răspundere si însușite prin semnătura de către persoanele anterior menționate.
Prima instanță de fond a avut in vedere prevederile art. 31 din Legea 53/2003 potrivit cărora, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 30 zile calendaristice pentru funcțiile de execuție si de cel mult 90 zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 31 alin. 5 din aceeași lege: pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si toate obligațiile prevăzute in legislația muncii precum si in contractul individual de munca.
S-a reținut așadar ca este obligatorie încheierea contractului individual de munca chiar si in perioada de proba, ce are ca obiect verificarea aptitudinilor salariatului. Obligativitatea acestuia rezulta pe de o parte din modul de reglementare a art. 31 din Legea 53/2003, care prevede posibilitatea si nu obligația parcurgerii perioadei de proba, atât parcurgerea ei cat si durata fiind stabilite numai la încheierea contractului individual de munca.
Coroborând aceste prevederi legale cu disp. art. 16 din Legea 53/2003 din care se retine: ”munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii conferă salariatului vechime in munca“, rezulta încă o data ca perioada de proba se poate desfășura numai cu condiția încheierii in prealabil a unui contract individual de munca.
Prin Hotărâre nr. 161/2006 privind întocmirea și completarea registrului general de evidență a salariaților s-a stabilit obligația fiecărui angajator de a înființa un registru general de evidență a salariaților, iar conform art. 3, registrul se completează în ordinea angajării și se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic.
Totodată angajatorul are obligația de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariați și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Din probele administrate, nu rezulta ca societatea petenta a îndeplinit aceste obligații privind încheierea contractului de munca si transmiterea acestuia în REVISAL - in ceea ce le privește pe numitele M. M. si O. I. -, in registrul general al salariaților în ordinea angajării si întocmirea unui dosar personal, acestea constituind îndatoriri ale angajatorului care trebuiau aduse la îndeplinire din momentul încheierii contractului individual de munca .
Referitor la depozițiile martorelor N. D., respectiv D. (fosta O.) I. G., audiate la termenul de judecata din 09.04.2012, Judecătoria C. a apreciat ca acestea prezintă un grad ridicat de subiectivism, dat fiind faptul ca martorele sunt angajate ale societății petente, astfel încât le-a înlăturat din materialul probator.
Instanța de fond a considerat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, întrucât societatea petenta a încălcat prevederile art. 16 și art. 31-32 Codul muncii, permițând unui număr de doua persoane sa desfășoare activitate fără încheierea unui contract individual de munca. De asemenea, s-a considerat că prin nerespectarea de către societatea angajatoare a dispozițiilor legale privind securitatea si sănătatea in munca prev. de art. 16 și art. 31-32 Codul Muncii se aduce atingere dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la muncă.
Prin dispozițiile art. 41 din Constituție se garantează dreptul la muncă și protecția socială, stipulându-se că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, care privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă, repausul săptămânal, instituirea unui salariu minim brut pe țară, etc. Or, conform art. 31 alin 5 din Codul Muncii pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si toate obligațiile prevăzute in legislația muncii precum si in contractul individual de munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. B. B. S.R.L, solicitând modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că instanța de fond în mod greșit a înlăturat depozițiile martorelor audiate ca fiind subiective, când în realitate trebuia să se țină seama de aceste declarații date nemijlocit în fața instanței..
În mod greșit prima instanță de fond a reținut că declarațiile sunt subiective întrucât martorele sunt angajate ale petentei. Din moment ce respectivele martore au arătat în mod cert faptul că numita M. M. nu a fost și nu este angajata societății – aceasta fiind prezentă întâmplător la sediul societății recurente -, Judecătoria C. trebuia și putea, din oficiu, să audieze respectiva persoană.
De asemenea, s-a invocat faptul că, în ceea ce-o privește pe cea de-a doua persoană descoperită de inspectorii de muncă, acesteia îi fusese întocmit contract individual de muncă odată cu prezentarea la muncă, precum și faptul că agentul constatator a făcut presiuni asupra celor două persoane pretins a fi fost descoperite prestând activitate fără a avea întocmite contracte individuale de muncă, astfel încât declarațiile date în fața inspectorului de muncă nu pot constitui probe obiective.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 C.pr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-petentă a fost sancționată pentru comiterea a trei contravenții sa, respectiv: primirea la muncă a unei persoane fără a avea întocmit contract individual de muncă conform disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - reglementată de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003; nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară – prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 53/2003și neînregistrarea contractelor individuale de muncă în registru anterior începerii activității – reglementată de art. 8 alin. 1 lit. d) din H.G. nr. 161/2006 neînregistrarea contractelor individuale de muncă în registru anterior începerii activității – reglementată de art. 8 alin. 1 lit. d) din H.G. nr. 161/2006.
Pentru săvârșirea primei contravenții, recurenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în timp ce, pentru comiterea celorlalte două contravenții a fost aplicată sancțiunea "avertisment".
În esență, recurenta susține că instanța de fond ar fi procedat în mod greșit atunci când nu a dat relevanță depozițiilor martorelor N. D., respectiv D. (fosta O.) I. G., că ar fi trebuit să o audieze din oficiu pe numita M. M. – una dintre cele două persoane pretins a fi fost descoperite prestând activitate fără a avea întocmit contract individual de muncă -, și că a doua persoană despre care se menționează că lucra pentru societate – numita D. (fosta O.) I. G. -, semnase de fapt un astfel de act. Totodată, s-a invocat faptul că declarațiile date în fața inspectorului de muncă de cele două persoane pretins a fi fost descoperite prestând activitate fără a avea întocmit contract individual de muncă nu pot constitui probe obiective, din cauza faptului că fuseseră obținute în urma presiunilor exercitate de agentul constatator.
Contrar susținerilor recurentei-petente, Tribunalul consideră că probele prezentate de societate în fața primei instanțe nu sunt suficiente pentru a determina concluzia că situația de fapt reținută în cuprinsul actului de contravenție nu este conformă realității, iar agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal în mod netemeinic.
Astfel, art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 statuează „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ... primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”, în timp ce 16 alin. 1 din același act normativ prevede: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română”.
Atunci când a fost audiat de către inspectorii I.T.M. D. - în data de 05.12.2011 -, atât numita O. I. cât și numita M. M. au specificat în mod clar faptul că prestează activitate pentru societatea recurentă începând din data de 03.12.2011, și că "sunt în probe". De asemenea, ambele persoana anterior menționate au indicat faptul că lucrează în intervalul orar 8-1730 și că nu au negociat salariul.
În acord cu instanța de fond, Tribunalul apreciază însă că depozițiile martorilor N. D. și D. (fosta O.) I. G.– la care face referire recurenta-petentă -, conțin în mod inevitabil o doză de subiectivism – din moment ce, la momentul audierii de către instanță, ambele aveau calitatea de angajate ale societății S.C. B. B. S.R.L. -, fiind date în încercarea de a evita angajarea răspunderii contravenționale a recurentei.
De altfel, numita D. (fosta O.) I. G. a pretins în fața primei instanțe că ar fi declarat organelor de control că semnase un contract individual de muncă încă din data de 02.12.2011, deși înscrisul intitulat "fișă de identificare" – aflat la fila 05.12.2011 -, atestă în mod indubitabil că respectiva persoană nu pomenise despre existența vreunui astfel de contract.
În altă ordine de idei, dacă acest contract individual de muncă exista în materialitatea sa, este inexplicabil de ce reprezentantul legal al societății-recurente nu l-a prezentat inspectorilor I.T.M. D. nici măcar în data de 07.12.2011 - așadar după 2 zile de la momentul efectuării controlului -, atunci când primit un exemplar al actului de contravenție.
Este adevărat că extrasul Revisal aflat la fila 22 din dosarul Judecătoriei C. menționează un contract individual de muncă încheiat cu numita O. I. G. și înregistrat sub nr. 20/03.12.2011 – ceea ce contrazice declarația persoanei anterior menționate că ar fi semnat respectivul contract în data de 02.12.2011 -, însă respectiva comunicare a fost transmisă electronic abia în data de 09.12.2011.
Toate aceste elemente, coroborate cu faptul că, nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de control recurenta nu a înțeles să depună la dosar contractul individual de muncă anterior menționat, conduc la concluzia că un astfel de act nici nu exista în materialitatea sa la momentul efectuării controlului – 05.12.2011 -, fiind întocmit ulterior, "pro causa".
Referitor la faptul că nu a fost audiată în fața Judecătoriei C. numita M. M. – cea de-a doua persoană pretins a fi fost descoperită prestând activitate fără a avea întocmit contract individual de muncă -, instanța nu avea vreo obligație în acest sens, ci doar posibilitatea de a pune în discuția părților necesitatea ascultării în calitate de martor și a respectivei persoane. Însă, nimic nu o împiedica pe societatea-recurentă să solicite instanței de fond – dacă aprecia necesar -, să solicite administrarea probei testimoniale și în ceea ce o privește pe sus-numita M. M., însă recurenta nu a procedat în această modalitate.
Este adevărat că, în fața instanței de recurs a fost depusă – fila 24 -, o adresă întocmită de Consiliul Județean D. - Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor D. în cuprinsul căreia este evidențiat faptul că nu figurează în evidențele instituției o persoană numită M. M. – având datele de identificare menționate în cuprinsul "fișei de identificare" întocmită de inspectorul de muncă în data de 05.12.2011 -, însă acest aspect nu este de natură să demonstreze că nu a existat o astfel de persoană care să presteze activitate pentru S.C. B. B. S.R.L. în data de 05.12.2011, ci doar că respectiva persoană și-a declinat o falsă identitate în fața agentului constatator
În sfârșit, cu privire la susținerea că declarațiile date în fața inspectorului de muncă au fost obținute în urma presiunilor exercitate de acesta, nu există nici o dovadă în acest sens. Astfel, martora D. (fosta O.) I. G., audiată nemijlocit în fața instanței, nu a făcut nicio referire care să confirme afirmațiile recurentei – cu privire la o eventuală constrângere de a da declarație în sensul dorit de agentul constatator.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. B. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5453/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08 Februarie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G/01.03.2013/Jud. fond. L. C.
Tehn M.G./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 6014/2013. Tribunalul DOLJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2465/2013.... → |
|---|
