Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1309/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 28387/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1309/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții POLIȚIA L. A M. C. și P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 8062 din 22.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata C. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. V. pentru intimată, lipsind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. V. pentru intimată solicită efectuarea unei adrese către recurentă pentru a comunica data săvârșirii faptei, întrucât nu a fost menționată pe procesul verbal de contravenție depus la dosar și dacă înțelege să se folosească de acest înscris, există 2 înscrisuri cu 2 conținute diferite.
Instanța respinge cererea, apreciind că nu este utilă soluționării recursului.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. V. pentru intimată solicită respingerea recursului declarat de primar neavând calitate procesuală pasivă și respingerea recursului ca nefondat declarat de Poliția L. a Mun.C. apreciind că instanța de fond a soluționat corect și a anulat procesul verbal în raport de expertiza efectuată și susținerile agentului constatator care au fost infirmate. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 8062 din 22.05.2013 Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta C. C., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Mun. C., anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr. N.C._/20.09.2011 si exonerează petenta de la plata amenzii in suma de 10 000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. N C nr._ încheiat la data de 20.09.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991, apreciindu-se că, imobilul construit de aceasta împreună cu soțul său C. I., nu ar fi respectat prevederile autorizației de construire, în sensul schimbării fațadelor de sud și de est.
Potrivit prev. de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991,, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: b)executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant", iar potrivit art. 3 alin.1 lit a din aceeași lege ,, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11".
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca art. 17 din OG 2/2001 determină expres situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator.
Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal".
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petentă potrivit căruia procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către un martor, instanța retine ca acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Instanța constata ca potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 procesul – verbal se semnează de contravenient, și doar daca acesta nu se afla de fața, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator trebuie sa facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Însa, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar în lipsa unui martor agentul constatator trebuie sa precizeze motivele care au condus la încheierea procesul-verbal în acest mod, conform art. 19 alin.3 din același act normativ.
Instanța retine ca deși procesul verbal nu este semnat de către un martor, agentul constatator s-a conformat obligațiilor legale, menționând în procesul-verbal că au fost efectuate fotografii. Instanța retine ca nu s-a încălcat dreptul la apărare al petentei, deoarece martorul nu atesta conformitatea celor constatate si reținute în procesul-verbal de contravenție, ci martorul atesta doar faptul ca petenta nu a fost de față, a refuzat sau nu a putut sa semneze. Cu toate acestea, în cazul în care nu s-ar fi respectat cerințele privind semnarea de către un martor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, fiind prin urmare un caz de nulitate relativa.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă privind data săvârșirii contravenției ca fiind eronată, menționându-se ca fiind de 29.09.2011, în realitate fiind de 20.09.2011 precum și descrierea presupusei fapte contravenționale ca fiind evazivă și echivocă, instanța le apreciază ca întemeiate din următoarele considerente.
Art. 17 din OG 2/2001 prevede,, lipsa mențiunilor privind (…) fapta săvârșita și a datei comiterii acesteia (…) atrage nulitatea procesului-verbal ", nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.
În ceea ce privește data comiterii contravenției, instanța constată că procesul –verbal de contravenție . nr._ a fost încheiat la data de 20.09.2011, însă fapta a fost săvârșită ulterior emiterii acestuia, respectiv la data de 29.09.2011, neputând fi încheiat un proces verbal pentru o fapta care urma să se comită.
În ceea ce privește descrierea faptei, în procesul verbal contestat s-a menționat ,, nu respectă prevederile autorizației de construire, schimbând forma fațadelor de sud și est, astfel cum sunt prevăzute în planșa vizată spre neschimbare".
Potrivit prev. de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991, contravenția reținută în sarcina petentei constă în ,, executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației", însă în procesul-verbal are loc o descriere generică a faptei, fără a se specifica în mod concret care sunt elementele arhitecturale modificate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, testimonială si proba cu expertiză tehnică ,, construcții civile".
Prin raportul de expertiză tehnică construcții civile întocmit de expert Locusteanu E. s-a constat că petentei i s-au emis de către Primăria mun. C.,
-Autorizația de Construcție nr. 1589/30.10.2002, pentru mansardarea parțială a locuinței existente, care viza mansardarea părții dinspre sud și
-Autorizația de Construcție nr. 1089/07.08.2009, pentru mansardare parțială locuință parter, care viza mansardarea restului de locuință, însă fațadele de sud și est nu respectă forma fațadelor propuse în planșele vizate spre neschimbare.
Deși prin obiecțiunile formulate și prin suplimentul la raportul de expertiză s-a solicitat expertei să precizeze în mod concret în constau modificările aduse fațadelor de sud și est ale imobilului (file 121, 140), instanța nefiind lămurită a încuviințat efectuarea unei noi expertize.
Prin raportul de expertiză tehnică nr._/09.05.2013, expertul I. Iulică nu a identificat nici o inadvertență între proiect, autorizații și execuție, excepție făcând lucrările cu caracter ascuns, cum sunt armăturile cu oțel –beton și calitatea materialelor folosite.
Acest aspect rezultă și din declarația martorei Simțion G. care relatează că ,, în anul 2009 s-a efectuat mansardarea construcției respective(…), în prezent casa are o structură de parter și mansardă".
Intimatul nu indică mijloacele de probă a faptei, care sa facă posibil controlul instanței de judecată asupra realității celor consemnate, planșele foto nefiind relevante, în măsura în care în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu sunt identificate în mod concret care sunt modificările aduse celor două fațade, în condițiile existenței a doua autorizații de construcție valabil emise de Primăria mun. C. pentru mansardarea locuinței.
Din analiza procesului-verbal de contravenție, instanța nu regăsește nici un element de natura să probeze consemnările agentului constatator, care sunt contestate de către petentă chiar de la momentul încheierii procesului- verbal, prin efectuarea de obiecțiuni în sensul ,, nu sunt de acord cu sancționarea contravențională deoarece dețin autorizații".
Instanța constata că, din probatorii rezulta o alta stare de fapt decât cea reținuta in sarcina petentului prin actul sancționator, și în baza art.34 din O.G.nr. 2/2001 modificata, admite plângerea formulată de petent și dispune anularea procesului-verbal de contravenție mai sus menționat, cu exonerarea petentului de plata amenzii aplicate in valoare de 1000 lei .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Poliția L. a Mun.C. și Municipiul C. prin primar criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea plângerii contravenționale.
În motivare critică sentința instanței în sensul că sancțiunea aplicata se încadreaza in dispozițiile art. 26, alin. 1, lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele:
"Art. 26. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:
b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda dupa cum urmează:- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) și e)".
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, dupa cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;".
In acest sens, lucrările executate de contravenienta sunt încadrate in dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. a, ca lucrări de construire ce necesita existenta si respectarea autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzuta de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicata: "(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, dupa caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea "termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara".
2.De asemenea, solicită a se avea in vedere prevederile art. 1 si art. 2 din Legea
nr. 50/1991, republicata:
" Art. 1 (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții -identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisa in condițiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor.
Art. 2 (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu Inspectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii."
3.Consideram ca este nefondata susținerea petentei ca procesul-verbal contestat
este lovit de nulitate fiind întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 17 din OG nr.
2/2001, iar instanța de fond in mod greșit a reținut ca data incheierii procesului verbal
este 20.09.2011 si data săvârșirii faptei este 29.09.2011, având in vedere ca asa cum reiese
din cuprinsul actului sancționator contestat data incheierii procesului-verbal si data
constatării faptei este 20.09.2011.
Mai mult decât atat, prin Nota de constatare nr._/20.09.2011 incheiata de către polițiști locali din cadrul Serviciului disciplina in construcții, in urma verificărilor efectuate la imobilul cu nr. 75 din C., .-a constatat executarea unor lucrări de mansardare, fara a respecta prevederile autorizației de construire, prin schimbare formei fațadelor de sud si de est, astfel de cum sunt ele prevăzute in planșa vizata spre neschimbare din DTAC, dispunindu-se aducerea fațadelor la forma autorizata.Precizează că petenta a semnat și primit nota de constatare nr._/20.09.2011 fiind de acord cu cele constatate, obligându-se sa duca la îndeplinire măsura dispusa.
De asemenea, conform procesului-verbal încheiat in data de 19.06.2012 intre dl. C. I., dl. M. C. - polițist local in cadrul Serviciului Disciplina in construcții si d-na Locusteanu E.- expert, cu ocazia efectuării expertizei tehnice la imobilul situat in C., .. 75, s-a constatat nerespectarea autorizațiilor de construire nr. 1589/2002 si 1089/2009 prin modificarea fațadelor de sud si est altfel de cum sunt ele desenate in planșele vizate spre neschimbare.
Consideră ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost intocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 21 2001 si Legii nr. 50/1991 R, având in vedere ca s-a ales sancționarea faptei cu amenda contravenționala in cuantum de_ lei pe o scara reglementata de Legea nr. 50/1991 (art. 26, alin. 2) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții de la 3000 lei la_ lei.
Avind in vedere considerentele expuse, solicita admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 8062/22.05.2013 in sensul respingerii plângerii formulate de petenta C. C. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr._/20.09.2013 eliberat de intimata Politia Locala a M. C..
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă si pe dispozițiile legale anterior menționate, iar în temeiul art. 242 Cod procedura civila solicita judecarea cauzei in lipsa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/intimate de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, petentei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Astfel prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/20.09.2011 încheiat la data de 20.09.2011 s-a constatat de către Poliția L. a M. C. că petenta-contravenientă C. C. nu a respectat prevederile autorizației de construire, schimbând forma fațadelor de Sud și de Est, altfel de cum sunt ele prevăzute în planșa vizată spre neschimbare din D.T.A.C., fiind efectuate și fotografii. Pentru săvârșirea acestei contravenții s-a aplicat de către P. mun. C., prin împuternicit șeful Poliției Locale a Mun. C., sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei, primarul unității adminstrativ-teritoriale având calitate procesuală în cauză, fiind organul care a aplicat sancțiunea contravențională, neavând relevanță sub acest aspect că a fost împuternicită o altă persoană.
Cele reținute în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate atât de planșele fotografice depuse de intimată la dosar și efectuate cu ocazia constatării săvârșirii faptei, precum și de nota de constatare nr._/20.09.2009, dar și de expertiza în specialitatea construcții efectuată de către expert Locusteanu E. de unde rezultă, fără putere de tăgadă, că reclamanta nu a respectat autorizațiile de construire nr.1589/30.01.2002 și nr.1089/07.08.2009, care au fost eliberate pentru mansardare, iar contravenienta a realizat o etajare, de asemenea, nefiind respectată forma fațadelor de Sud și de Est, iar balconul este realizat pe toată latura dinspre sud. S-a arătat că impactul nerespectării autorizațiilor de construire este negativ atât din punct de vedere arhitectural, în sensul că fațadele nu mai respectă viziunea arhitectului de încadrare în zonă, cât și din punct de vedere al structurii de rezistență, în sensul că planurile de armare aferente autorizației de mansardare nu mai respectă condițiile impuse unei construcții P+1E și pod, unde apar eforturi în plus în structură la un cutremur.
Tribunalul constată că în mod eronat instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției expertiza efectuată de către expert I. Iulică care s-a limitat doar la a menționa că nu a identificat nici o inadvertență între proiect, autorizații și execuție, cu excepția lucrărilor cu caracter ascuns (armările cu oțel-beton și calitatea materialelor folosite), expertiză care nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar: schițele, autorizațiile de construire se referă la mansardare parter, în timp ce din planșele foto rezultă efectuarea unor alte lucrări, aspect confirmat și de celălalt expert.
Se constată, totodată, că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate, iar împrejurarea invocată de petenta/intimată și reținută de prima instanță, că s-ar fi menționat greșit ca dată a săvârșirii faptei 29.09.2011, în condițiile în care procesul-verbal a fost încheiat la data de 20.09.2011, este fără îndoială o eroare materială de redactare, fiind evident, așa cum a remarcat și prima instanță, că nu putea fi încheiat procesul-verbal pentru o faptă care ar fi urmat să se comită. De altfel, cu ocazia constatării săvârșirii faptei s-a încheiat și o notă de constatare care poartă aceeași dată ca și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv 20.09.2011. Oricum, potrivit art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, "construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege", data săvârșirii faptei prezentând relevanță sub aspectul incidenței prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda, dar și asupra existenței/inexistenței faptei, problemă care nu se pune în speță, fiind vorba de o contravenție continuă ce durează până la . la acel moment începând să curgă termenul de prescripție special prevăzut de art.31 din aceeași lege. Ori, petenta neluând nici o măsură pentru a intra în legalitate, data săvârșirii faptei coincide cu data constatării acesteia care este 20.09.2011, când s-a încheiat nota de constatare și procesul-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca fiind fondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.2 C.p.civ. să fie admis și modificată sentința recurată, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent POLIȚIA L. A M. C. și recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 8062 din 22.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata C. C. domiciliată în C., .. 75, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.C.A/2 ex..
10.01.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 6276/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4260/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
