Pretentii. Sentința nr. 7941/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7941/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 5964/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7941/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI-ANAF, pârâtul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de cons. jur. P. C., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a depus întâmpinare de către chematul în garanție.
Cons. jur. P. C. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care,
Instanța declară cercetarea procesului încheiată, nemaifiind chestiuni prealabile de discutat și acordă cuvântul atât asupra cererii de chemare în garanție, cât și asupra fondului.
Cons. jur. P. C. pentru reclamantă lasă la apreciere cu privire la cererea de chemare în garanție, iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 10.728 de lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare, actualizată cu dobânda fiscală, conform art. 124 C.pr.civ., de la data achitării taxei până la data plății efective. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
La data de 19.03.2013 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestora la restituirea sumei în cuantum de 10.728 de lei, reprezentând calculul taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca M. dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 10.728 lei, conform ordinului de plată nr. 805 din data de 18.05.2010.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/ 2008, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului. Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României.
Pârâta ANAF a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că instituția căreia i se virează această sumă și care beneficiază de taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1, 5 și 6 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,taxa doar se încasează de organul fiscal, prin unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la acre aceștia sunt înregistrați ca plătitori sau își au domiciliul fiscal, urmând ca în ultima zi lucrătoare a lunii, să fie virați în contul nr. 50.17 -"Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6.
Ținând cont de aceste prevederi legale, instituția beneficiară a taxei de poluare este Administrația fondului pentru mediu, organul fiscal având doar rolul de a încasa această taxă.
Consideră că cererea de chemare în garanție este admisibilă întrucât din cele menționate anterior rezultă că Administrația fondului pentru mediu este beneficiara taxe de poluare, în contul acestei instituții fiind virate sumele achitate de contribuabili cu acest titlu.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că prin contractul de cumpărare încheiat la data de 15.04.2010 (fila 12 din dosar), reclamanta . a achiziționat din Germania un autovehicul folosit marca M., având nr. de identificare WMAT362169M269296, an de fabricație 1999, data primei înmatriculări fiind 08.04.1999.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, la data de 18.05.2010, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008 în cuantum de 10.728 de lei, așa cum rezultă din ordinului de plată nr. 805 din data de 18.05.2010 anexat la fila 9 din dosar. Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs cererii.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta . este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Fundamental al Uniunii Europene reglementează în art. 110 obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008, în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 110 din TFUE).
Și în cauza N. c. Romania CJUE a arătat că aceleași considerații ca și în cauza T. se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 110 din Tratatul Fundamental al Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.
Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime și în funcție de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.
Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.
În același sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- I., că prevederile legislației din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivității despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia" (par. 27).
Față de aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamanta . este întemeiată, urmând a fi admisă și obligată pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 10.728 de lei, precum și dobânda fiscală de la data achitării taxei până la data plății efective instanța urmând a înlătura prevederile din legislația română conform cărora dobânda se calculează începând cu a 45-a zi de la data formulării cererii de restituire a taxei plătită ilegal.
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art. 72 ș.u. Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI suma de 10.728 de lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda fiscală de la data achitării taxei până la data plății efective, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Reținându-se culpa procesuală a pârâtei ANAF – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, acesta fiind instituția care a calculat și perceput taxa de poluare și căreia i s-a adresat cererea de restituire, în baza art. 453 alin. 1 cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să plătească reclamantei suma de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în C., Bulevardul Dacia, nr. 69, jud. D., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, .. 88, sector 5, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Obligă pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să restituie reclamantului suma de 10.728 de lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda fiscală de la data achitării taxei până la data plății efective.
Obligă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI suma de 10.728 de lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda fiscală de la data achitării taxei până la data plății efective.
Obligă pârâta AFPM C. să plătească reclamantului suma de 44 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 11.11.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5225/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3264/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
