Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 1865/304/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 415/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent C. R. împotriva sentinței civile nr. 5/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Recurentul precizează că nu are alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul C. R. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că există dubii cu privire la corecta funcționare a aparatului radar, dat fiind că, potrivit planșelor foto aflate la dosar, într-o singură secundă, viteza vehiculului condus de recurent a scăzut de la 80 la 40 km/h.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 5/14.01.2013, Judecătoria S. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. R. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/15.07.2012, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și 9 puncte-amendă, pentru încălcarea prevederile art. 121 din ROUG nr. 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 15.07.2012, a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 561, pe raza comunei C., cu viteza de 96 Km/h, viteză înregistrată de aparatul radar montat pe autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ .
Potrivit prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus …”, iar alin. 2 al aceluiași act statuează că „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Deși petentul a pretins că situația de fapt descrisă anterior nu este conformă realității - susținând că nu a depășit viteza maximă admisă - fotografiile radar trimise instanței de către Inspectoratul de Poliție Județean D. certifică faptul că autovehiculul condus de petent rula cu o viteză de 96 Km/h.
De asemenea, buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 confirmă faptul că aparatul radar fusese verificat metrologic.
Totodată, prima instanță a reținut că, deși în cuprinsul plângerii deduse judecății, petentul a indicat numele unui martor pentru a fi audiat - în persoana numitei V. V. D., indicând și domiciliul acesteia - ulterior, la interpelarea instanței, acesta a învederat faptul că nu dorește administrarea niciunei probe, în dovedirea acțiunii, insistând doar în a nega comiterea contravenției reținute în sarcina sa.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Judecătoria C. a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Având în vedere aceasta, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal contestat este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
D. fiind că procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrară și ținând seama de faptul că petentul nu a înțeles să solicite administrarea vreunei probe pentru a-și susține plângerea contravențională formulată, văzând și dispozițiile art. 1169 C.civ., potrivit cărora, "Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească", precum și ale art. 1170 C.civ., potrivit cărora "Dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ", prima instanță a apreciat plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. R. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria S., în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că instanța de fond nu i-a permis recurentului-petent să-și probeze susținerile, în sensul că nu a încuviințat audierea în calitate de martor a numitei V. V. D..
De asemenea, recurentul a pretins că, din planșele foto trimise de intimată, nu se poate observa numărul de înmatriculare al vehiculului, ci doar două faruri aprinse.
Pentru termenul de judecată din data de 22.03.2013, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Este indubitabil că recurentul-petent a comis contravenția reținută în sarcina sa - depășirea vitezei legale cu 46 km/h, reglementată de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002) -, săvârșirea faptei fiind constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, fotografiile radar aflate la filele 9 și 10 din dosarul instanței de fond, certifică faptul că autovehiculul condus de petent rula a rulat cu o viteză de 96 Km/h în localitatea C., în timp ce buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 – aflat la fila 8 din dosarul primei instanțe -, atestă faptul că acel cinemometru de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare_ fusese verificat metrologic în data de 20.04.2012 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an.
Cât privește afirmația că "nu se observă nr. de înmatriculare" al autoturismului condus de recurentul-petent, analizând succesiunea planșelor foto în care este urmărită deplasarea autoturismului marca Volkswagen într-un interval de 8 secunde – între ora 00, 11 minute și 30 secunde și ora 00, 11 minute și 38 secunde -, se remarcă faptul că nr. de înmatriculare – deși ilizibil în primele 11 planșe, este perfect lizibil în planșele 12 și 13, fiind acela de_
Referitor susținerile recurentului că "instanța de fond nu i-a permis să-și probeze susținerile, în sensul că nu a încuviințat audierea în calitate de martor a numitei V. V. D.", acestea sunt nereale, chiar recurentul-petent fiind cel care, la termenul de judecată din data de 14.01.2013, a învederat Judecătoriei S. că "nu solicită administrarea de probe în sprijinul plângerii formulate", această manifestare de voință fiind consemnată în cuprinsul practicalei Sentinței pronunțate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. R. împotriva sentinței civile nr. 5/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Aprilie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./14.05.2013/Jud. fond Gh. D.
Tehnored. M.G./2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 5449/2013. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
