Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2630/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2630/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 17210/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2630/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamantul P. C. CĂLĂRAȘI - Ș. VERGICĂ -, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMANIEI -CAMERA JUDETEANĂ DE C. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 20 iulie 2012, sub nr._, reclamantul Ș. Vergică – P. C. Călărași a chemat în judecată Camera Județeană de C. D. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii nr. 8/28.06.2012 și a deciziei nr. 20/27.04.2012 sub aspectul măsurii nr. II.2.
In motivarea acțiunii a arătat ca prin Decizia nr. 20/27.04.2012 emisa de Camera Județeană de C. D., în urma verificărilor efectuate în timpul misiunii de audit s-au reținut plăți fără bază legală în sumă de 61.633 acordate salariaților ( personal contractual și funcționari publici), primarului, viceprimarului și consilierilor locali, constând în sporul de dispozitiv și alte sume incluse nejustificat în veniturile salariale, impunându-se măsurile prevăzute la pct. 2, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului total creat prin plata sporului de dispozitiv și a altor sume incluse nejustificat în veniturile salariale lunare acordate salariaților și de plata nelegală a indemnizațiilor acordate consilierilor locali fără ca acestea să fie calculate, avându-se în vedere indemnizația lunară a primarului stabilită conform prevederilor legale și recuperarea acestora, precum și virarea către bugetele publice a obligațiilor aferente sumelor acordate necuvenit.
Împotriva acestei decizii a fost depusă contestația nr. 1880/16.05.2012 înregistrată la Camera de C. D. cu nr. 625/18.05.2012 și respinsă prin încheierea nr. 8/28.06.2012 a comisiei de soluționare a contestațiilor.
A susținut reclamantul ca reținerile Camerei de C. au un caracter nelegal și netemeinic, întrucât drepturile salariale reprezentând sporul de dispozitiv primite de primar și viceprimar au fost acordate numai după ce instanța de judecată a statuat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1035/2008, legalitatea și temeinicia solicitărilor celor doi demnitari, în condițiile în care autoritatea are sursă de finanțare, respectiv suportarea plății acestora de la bugetul local.
A mai arătat ca drepturile salariale reprezentând spor de dispozitiv acordate personalului contractual și funcționarilor publici ai instituției au la bază Sentința Civilă nr. 1168/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, legea cadru nr. 330/2009 și art. 5 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 1/2010.
Art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, prevede ”La stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru 330/2009".
În ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv altor salariați care nu erau prevăzuți în sentința civilă, prin dispozițiile primarului, reclamantul a invocat faptul că ocupantul anterior al postului a beneficiat de acest spor, regăsindu-se în hotărârea judecătorească, în condițiile în care natura sau atribuțiile postului nu au fost modificate. Astfel, dispoziția a avut drept scop lămurirea acestor dezechilibre și protejarea în egală măsură a tuturor angajaților, pentru a limita disfuncționalitățile în îndeplinirea de către aceștia a sarcinilor de serviciu.
În ceea ce privește acordarea indemnizației de ședință a consilierilor locali, a precizat ca aceasta este în procent de 5 % din indemnizația primarului pentru participarea lunară la ședințele consiliului și ale comisiilor de specialitate, în conformitate cu prevederile art. 3.4 din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Sporul dec dispozitiv fiind inclus în indemnizația primarului, acestea au fost și considerentele pentru care consilierii locali au beneficiat de indemnizație de ședință în cuantumul stabilit.
La data de 18 septembrie 2012, C. de C. a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de U.A.T.C. Călărași, având ca obiect anularea măsurii de la pct. II.2 din Decizia nr. 20/27.04.2012, precum și a Încheierii nr. 8/28.06.2012, acte administrative emise de C. de C. a României – Camera de C. D. și, pe cale de consecință, menținerea acestora ca fiind temeinice și legale.
În motivare a arătat că auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. D. au desfășurat acțiune de audit financiar cu tema „ Auditul contului de execuție și al bilanțului contabil, încheiate pentru exercițiul bugetar 2011” la U.A.T.C. Călărași și au încheiat raportul de control nr. 1445 din 29.03.2012.
Având în vedere că în timpul misiunii de audit, la cheltuielile de personal s-au constatat plăți fără bază legală în sumă de 61.633 lei, conducerea entității audiate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat de plata nelegală a sporului de dispozitiv și a unor sume incluse nejustificat în veniturile salariale lunare acordate salariaților, primarului, viceprimarului și de plata nelegală a indemnizațiilor acordate consilierilor locali fără ca acestea să fie calculate, având în vedere indemnizația lunară a primarului stabilită conform prevederilor legale și dispunerea măsurilor prevăzute de lege în vederea recuperării acestuia.
Împotriva măsurii din decizie, entitatea verificată a formulat contestație înregistrată la Camera de C. D. cu nr. 1880/16.05.2012, contestație ce a fost respinsă prin Încheierea nr. 8/28.06.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de C. D., menținând măsurile dispuse prin decizie.
Prin sentința nr. 834/18.09.2012, C. de Apel C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Instanța a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 conform cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță procese și cereri în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 3 pct. 1 C.proc.civ., potrivit cu care „Curțile de apel judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.
Competența materială se stabilește în raport cu rangul local și județean sau central al autorității emitente, litigiul urmând a fi soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale sau județene, respectiv instanței de contencios administrativ a curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.
Faptul ca, prin încheierea pe care o pronunța structura centrala a Curții de C. se respinge sau se admite in parte contestația formulata împotriva deciziei emise de Camera de C. Județeana, actul administrativ care produce efecte juridice si care este supus obligației de executare este tot decizia Camerei județene care este o autoritate publica de nivel local.
Dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/04.11.2010, care stabilesc in favoarea curții de apel competenta de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, in acest sens fiind si decizia nr. 4522/2011 a ICCJ prin care a fost admisa excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Cum actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locala - respectiv de Camera de C. M. - si nici nu este prevăzuta in cauza o competenta expresa a curții de apel, instanța a făcut aplicarea art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 și a stabili competența materială de soluționare a cauzei, în fond, a tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, care este Tribunalul D. – Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. 3 din aceeași lege.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Au fost depuse la dosar: copii după dispozițiile Primarului nr. 1619/19.02.2007, 1651/12.03.2007, 1652/13.03.2007, 1987/01.08.2007, 2102/24.09.2007, 2628/02.12.2008, 388/15.05.2009, 1894/30.05.2007 și 1723/27.03.2007, precum și actele care au stat la baza întocmirii încheierii nr. 8/28.06.2012 și a deciziei nr. 20/27.04.2012.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia nr. 20/27.04.2012 – adoptată în urma examinării deficiențelor constatate în raportul de audit nr. 1445/29.03.2012, încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție pentru exercițiul financiar al anului 2011, efectuate la Unitatea administrativ-teritorială . C. a României - Camera de C. D. a stabilit – la punctul II.2 -, că "s-au constatat plăți fără bază legală în sumă de 61.633 ...........cauzat de plata nelegală a sporului de dispozitiv și a unor sume incluse nejustificat în veniturile salariale acordate salariaților (personal contractual și funcționari publici), primarului, viceprimarului și de plata nelegală a indemnizațiilor acordate consilierilor locali, fără ca acestea să fie calculate avându-se în vedere indemnizația lunară a primarului stabilită conform prevederilor legale...". Pârâta a dispus stabilirea întinderii prejudiciului total și dispunerea măsurilor ce se impun în vederea recuperării acestuia – fiind stabilit termen în acest sens până la data de 31.08.2012.
Împotriva Deciziei anterior menționate reclamantul a formulat contestație – înregistrată sub nr. 625/18.05.2012 -, însă prin încheierea nr. 8/28.06.2012 respectiva contestație a fost respinsă.
În esență, reclamantul invocă faptul că sporul de dispozitiv a fost legal acordat, întrucât drepturile salariale reprezentând acest spor - primite de primar și viceprimar - au fost acordate numai după ce instanța de judecată a statuat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1035/2008, legalitatea și temeinicia solicitărilor celor doi demnitari, în timp ce drepturile salariale reprezentând spor de dispozitiv acordate personalului contractual și funcționarilor publici ai instituției au la bază Sentința Civilă nr. 1168/2007, rămasă definitivă și irevocabilă. Cât privește acordarea sporului de dispozitiv altor salariați care nu erau prevăzuți în Sentința civilă anterior menționată - prin dispozițiile primarului -, acest lucru s-a realizat avându-se în vedere faptul că ocupantul anterior al postului a beneficiat de acest spor - regăsindu-se în hotărârea judecătorească -, în condițiile în care natura sau atribuțiile postului nu au fost modificate, având drept scop evitarea unor dezechilibre și protejarea în egală măsură a tuturor angajaților
Este adevărat că, prin Sentința Civilă nr. 1168/27.03.2007 – rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare -, Tribunalul D. a dispus acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici din cadrul Consiliului Local Călărași, pentru perioada ianuarie 2004 – ianuarie 2007, precum și pentru viitor. De asemenea, prin Sentința civilă nr. 1035/09.04. 2008 – rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare -, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de Instituția Prefectului jud. D. prin care se solicitase anularea HCL Călărași nr. 82/14.12.2007 – act prin care se stabilise acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru P. și Viceprimarul localității Călărași începând cu data de 01.11.2006.
Așadar, P., Viceprimarul și funcționarii publici în cadrul Consiliului Local Călărași Primăriei – nominalizați în cuprinsul Sentinței Civile nr. 1168/27.03.2007 -, erau îndreptățiți la încasarea indemnizației de dispozitiv, atâta timp cât legiuitorul nu modifica acel cadru legal care permitea acordarea acesteia.
Această intervenție legislativă s-a produs prin adoptarea Legii nr. 330/2009, care, la art. 30 alin. 1 statua că „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”
De asemenea, art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 - privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar -, prevedea că: „În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009."
Coroborând prevederile legale anterior menționate, este indiscutabil faptul că indemnizația de dispozitiv stabilită prin HCL Călărași nr. 82/14.12.2007 a fost legal acordată în perioada 01.12.2006 – 31.12.2009 însă, începând cu data de 01.01.2010, nu mai exista nici o bază legală pentru continuarea acordării acesteia - nefiind stabilită prin legi sau hotărâri ale guvernului -, astfel încât Unitatea administrativ teritorială . în mod nelegal atunci când a inclus indemnizația anterior menționată în salariul de bază și a achitat-o Primarului și Viceprimarului localității Călărași și ulterior acestui moment.
De asemenea, cu privire la Sentința Civilă nr. 1168/27.03.2007, este adevărat că aceasta nu precizează până când vor fi acordate drepturile salariale - indemnizația lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază -, pentru funcționarii publici din cadrul Consiliului Local Călărași, folosind sintagma "și pentru viitor", însă este evident că respectivele drepturi salariale fuseseră stabilite în temeiul cadrului legislativ existent la momentul pronunțării – în raport de legile de salarizare existente la momentul respectiv considerându-se că reclamanții erau îndreptățiți să le primească -, și urmau a fi acordate până la intervenirea unei cauze legale de încetare a respectivelor drepturi – respectiva cauză fiind reprezentată, de asemenea, de adoptarea unei noi legi a salarizării care nu prevedea posibilitatea acordării unui astfel de spor. Prin urmare și efectele Sentinței Civile nr. 1168/27.03.2007 trebuie considerat că s-au produs până la data de 31.12.2009.
Prin urmare, nu se poate susține că acordarea indemnizației de dispozitiv ulterior datei de 31.12.2009 este perfect legală, ci trebuie considerat că, începând cu data de 01.01.2010, odată cu . Legea cadru nr. 330/2009 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, respectiva indemnizație nu mai putea fi acordată.
Ca atare, așa cum în mod corect a stabilit pârâtă, în mod nelegal a fost acordat un spor de dispozitiv în lunile ianuarie și octombrie 2010, precum și ianuarie și februarie 2012, Primarului, Viceprimarului, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Unității Administrativ-Teritoriale .> În mod similar, nu este întemeiată nici critica privind modul de calcul a indemnizației lunare cuvenite consilierilor locali ai comunei Călărași în perioada iulie 2010 – decembrie 2011. Astfel, este cert că au fost calculate eronat aceste drepturi, din moment ce respectiva indemnizație reprezintă 5% din indemnizația lunară a Primarului localității, iar la determinarea venitului salarial brut al edilului . luată în considerare și indemnizația de dispozitiv – în privința căreia s-a demonstrat anterior că nu exista temei legal pentru a fi acordată.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată că nu există nici un motiv care să conducă la concluzia că faptele descrise la punctul II.2 din Decizia nr. 20/27.04.2012 au fost reținute în mod nelegal și netemeinic și, drept urmare, nu poate fi primită cererea de anulare a actului administrativ anterior menționat și, în mod logic nici cererea de anulare a încheierii nr. 8/28.06.2012 (prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva respectivei Decizii).
În consecință, acțiunea intentată va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. . cu pârâta C. de C. a României – Camera Județeană de C. D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./27.03.2013/4 ex/
Tehnored. M.M./ 04 Martie 2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 8286/2013. Tribunalul... → |
|---|
