Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 535/230/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 28/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR împotriva sentinței civile nr.399 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în contradictoriu cu intimat B. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul B. D. asistat de avocat A. G., lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de apel, solicitând judecarea în lipsă, după care:
Instanța în raport de dispozițiile art.152 C.p.c, apreciază calea de atac ca fiind apelul.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat A. G. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond în raport de fapta și circumstanțele personale ale contravenientului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 399 din 03.06.2013, Judecătoria Filiași a admis în parte plângerea formulată de petentul B. D. împotriva procesului - verbal . nr._/26.02.2013, întocmit de intimatul ISCTR, înlocuieste sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicate prin procesul-verbal . nr._/26.02.2013 încheiat la data de 26.02.2013, cu sancțiunea avertisment;menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție atacat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/26.02.2013 petentul B. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 25 din OG 37/2007, reținându-se că în data de 26.02.2013 la controlul efectuat de către inspectorii de trafic ai I.S.C.T.R. – I. Teritorial nr. 6 pe DN 6 km 244+000, localitatea Brădești, jud. D. a fost depistat oprit și verificat autovehiculul IVECO cu numărul de înmatriculare_ deținut și utilizat B. I. MILIA I.I., condus de petentul B. D., care efectua cursă legală în baza CCM_, LTM_ și s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de către petent prin utilizarea diagramei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante, astfel că în perioada 07/09.02.2013 a utilizat diagrama mai mult de 24 de ore .
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 25 din OG 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție
„1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale pct.25. utilizarea diagramei tahografice sau a cartelei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante;” și se sancționează conform art. 9 alin. 1 lit. a din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei .
Diagrama - Foaie proprie a conducatorului auto pentru scrierea durabila a datelor, care se introduce in aparatul tahograf si pe care palpatoarele de scriere ale acestuia inregistreaza date cu privire la activitatea soferului, viteza de rulare si distanta parcursa pe o durata de 24 ore.
În baza art.34 alin.1 din OG.nr.2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, verificând și sancțiunile aplicate.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.
În cauza de față, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
Din punct de vedere al legalității procesului verbal, instanța constată că la întocmirea acestuia, au fost respectate toate dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.
Astfel, susținerea conform căreia martorul consemnat în actul sancționator nu a fost de față la încheierea procesului verbal și atunci când agentul a făcut acea constatare la rubrica 10 din procesul verbal " alte mențiuni" la încheierea procesului verbal, au fost de față doar cei doi agenți din partea intimatului, iar numele martorului și adresa acestuia au fost trecute la intervale diferite deoarece imprimarea caracterelor este diferită nu este de natură a afecta legalitatea actului sancționator..
În art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. (11), (5) și (6) ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în nici un mod, ci doar relativă.
În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea neconformă a existenței martorului la momentul încheierii actului sancționator, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de aceste aspecte, întrucât petentul nu a făcut dovada nici unei vătămări, ca urmare a faptului că procesul verbal de contravenție ar fi fost semnat de către martor ulterior întocmirii lui, instanța reține că procesul verbal este legal întocmit sub acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimata a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție,
În cuprinsul plângerii formulate, petentul nu a negat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa ci doar s-a apărat de maniera că folosirea vehiculului s-a realizat pentru efectuarea unui transport necomercial, în interes propriu
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimata a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție,
Astfel fiind, fapta, așa cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv dată fiind poziția procesuală a petentului de recunoaștere a faptei contravenționale.
Mai mult, această mărturisire este susținută și de înscrisurile înaintate de către intimat .
Referitor la sancțiunea amenzii aplicate petentului în cuantum de 4000 lei, instanța apreciază că aceasta nu a fost aplicată cu respectarea principiului proporționalității aplicării sancțiunii raportat la gravitatea faptei, sens în care va proceda la redozarea sancțiunii, pentru următoarele motive.
Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 5/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de urmarea produsă, de modul de săvârșire și de circumstanțele personale ale contravenientului.
In acest sens, se observă că, petentul a manifestat o atitudine sinceră, în sensul recunoașterii faptei, de asemenea se constată că petentul nu a mai fost sancționat contravențional, astfel că, în ceea ce privește pericolul social, acesta este minim.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Încheind, instanța apreciază că în funcție de datele arătate, sancționarea petentului cu „avertisment” este o sancțiune proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
În ceea ce privește susținerea intimatului potrivit căreia actul normativ sancționator nu prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, instanța reține că potrivit legii cadru de aplicare a sancțiunilor contravenționale, respectiv OG 2/2001 Art. 7 al. 3 Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Încheind, instanța apreciază că în funcție de datele arătate, sancționarea petentului cu „avertisment” este o sancțiune proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
În consecință, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 4000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR solicitând admiterea apelului în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În motivarea apelului precizează că potrivit Regulamentului Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98, Regulamentul Comisiei(CE) nr. 1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și (j al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr.52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel:
- alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85, -alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările gravábale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2m)6 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si -alineatul 3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85.
Fapta contravențională constatată și reținută în actul constatator, așa cum am menționat și anterior, este o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și este prevăzută de art.8, alin.l pct.25 din O.G.R. nr.37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv "utilizarea diagramei tahografice sau a cartelei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante", constituie contravenție și este sancționată conform prev. art.9, alin. 1, litera c, din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă conducătorului auto. 4? Aparatura de înregistrare, așa cum este definită în Regulamentul (CE) nr.561/2006, trebuie să fie, din punctul de vedere al construcției, instalării, folosirii și testării, în concordanță cu cerințele prezentului regulament și cu anexele I și II la acesta, care fac parte integrantă din acest act normativ.
Regulamentul (CE) nr.561/2006 garantează funcționarea sigură și corectă, si stabilește cerințe uniforme pentru controlul și inspecția aparaturii de înregistrare a perioadele de conducere și odihnă. Pentru a asigura o verificarea eficientă, aparatura trebuie să fie sigură, ușor de folosit și proiectată în așa fel încât să minimalizeze orice posibilitate de folosire frauduloasă; întrucât, în acest scop, aparatura de înregistrare trebuie să poată oferi conducătorilor auto, pe foi separate și într-o formă precisă și lesne de citit, datele înregistrate privind diferitele perioade de timp.
Conform art.13 din Regulamentul (CEE) 3821/85 "conducătorii auto sunt responsabili de folosirea corectă a aparaturii".
Cu alte cuvinte, în lumina celor de mai sus și având în vedere faptul că orice conducător auto care efectuează operațiuni de transport rutier deține un certificat de competență profesională, eliberat în condițiile art. 10 din OUG 109/2005 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, trebuia să verifice și să se asigure că aparatul tahograf funcționează corespunzător, să încerce să-1 repare dacă acesta s-a defectat în cursul călătoriei ori, dacă nu a fost posibil acest lucru, să noteze de mână timpii de conducere, odihnă și repaus pe o foaie temporară atașată la foaia de înregistrare.
De altfel, un agent abilitat poate controla respectarea Regulamentului (CE) 561/2006 prin analizarea fișelor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatura de înregistrare sau de cartea de conducător auto și în hsa lor, prin analizarea oricărui alt document doveditor care să permită justificarea nerespectării unei dispoziții.
Temeiul legal pe care se bazează afirmațiile de mai sus este art.26 alin.(7) lit.c) din Regulamentul (CE) 561/2006 și care stipulează: "Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului nr.(CE) 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cârdul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin.2 și 3.
Respectarea acestor prevederi legale, prezintă o importanță deosebită, întrucât au scopul de a îmbunătăți condițiile sociale pentru salariații care intra sub incidența lor, precum și acela de a îmbunătăți siguranța rutieră în general. Acest lucru este posibil datorită prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână 4și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederii care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nici o formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive. Datorita faptului ca aceste prevederi garantează odihna adecvată, și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare.
Prin intermediul acestor controale efectuate în trafic, este verificată repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legale de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
b)Pe de altă parte, deși petenta solicită transformarea sancțiunii cu amentă în sancțiunea avertismentului, motivându-și această cerere dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, la momentul aplicării amenzii agentul constatator a ținut cont de aceste dispoziții în sensul că cuantumul amenzii a fost V stabilit la minimul aplicabil pentu săvârșirea unei astfel de contravenții.
Pe lângă acest aspect, deși în O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor la art.7 alin.3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune", vă rugăm să observați faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, așa după cum am detaliat anterior, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentelor Europene.
De asemenea, dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
În drept își întemeiază apelul pe dispoz.art. art.34 din HG nr.2/2001, art.299 - 316 Cod procedură civilă și art.8 alin.l pct.25 din O.G. nr. 37/2007 și Regulamentul (CE) nr.561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 12.11.2013 intimatul prin apărător a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.02.2013 intimatul/petent, B. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 25 din OG 37/2007, reținându-se că în data de 26.02.2013 la controlul efectuat de către inspectorii de trafic ai I.S.C.T.R. – I. Teritorial nr. 6 pe DN 6 km 244+000, localitatea Brădești, jud. D. a fost depistat oprit și verificat autovehiculul IVECO cu numărul de înmatriculare_ deținut și utilizat B. I. MILIA I.I., condus de petentul B. D., care efectua cursă legală în baza CCM_, LTM_ și s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de către petent prin utilizarea diagramei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante, astfel că în perioada 07/09.02.2013 a utilizat diagrama mai mult de 24 de ore.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată, fiind chiar recunoscută de petent.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, instanta de fond a apreciat ca se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Critica apelantei vizeaza reindividualizarea de catre instanta de fond a sanctiunii contraventionale.
Critica apelantei este neintemeiata.
Astfel, în acord cu instanța de fond, tribunalul constată că, potrivit art. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
D. fiind faptul că, deși intimatul/petent a condus autovehiculul utilizand diagrama tahografica pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care a afectat înregistrarea datelor relevante, in sensul că a utilizat diagrama mai mult de 24 de ore, acesta a recunoscut si a regretat savarsirea acestei contraventii, instanța de control judiciar concluzionează că pericolul social al faptei reținute în sarcina intimatului/petent nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimatul/petent să se conformeze prevederilor legale și să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
De asemenea, trebuie luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită – unei persoane fizice este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acesteia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice -, să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să pună persoana fizica în postura de a nu putea suporta aceasta sarcină.
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, urmează ca apelul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR împotriva sentinței civile nr.399 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în contradictoriu cu intimat B. D. domiciliat în municipiul C., ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.ES/27.11.2013
Tehn.C.A.
Jud.fond S.M.O.
Noiembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5699/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5154/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
