Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 14491/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 455/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător G. P.
Judecător A. M. M.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I P J D. - S. RUTIER împotriva sentinței civile nr.1324 din 25.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat B. D. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 1324 din 25.01.2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de către petentul B. D. I., în contradictoriu cu intimata IPJ D.- S. RUTIER, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/,28.05.2012, încheiat de intimata IPJ D.- S. Rutier și a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că petentul B. D. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.05.2012, în contradictoriu cu intimata IPJ D. solicitând să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și înlăturarea măsurii de reținere a permisului de conducere.
Potrivit art.49 pct.4 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 limita maximă de viteză pe drumuri expres sau pe drumuri naționale europene este de 50 km/h.
Instanța a apreciat că petenta ABDUL SALAM S. M. a circulat cu o viteză de 101 km/h, fapt rezultat din fotografiile radar depuse, depășind practic viteza legală admisă de 50 km/h.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.05.2012 emis de intimata IPJ D. s-a dispus sancționarea petentului B. D. I. cu amenda de 840 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din Regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002, reținându-se că în data de 28.05.2012 a condus autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6 km 237 +600 cu viteza de 103 km/h, pe un sector de drum cu viteza maximă obligatorie de 100 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar Autovision marca ROM 110 montat pe auto_ .
Faptul că sarcina probei revine petentului nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile procesuale.
Prin urmare, instanța constată că petentul B. D. I. nu se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din Regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002, întrucât în data de 28.05.2002 a circulat cu autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6 km 237 +600, cu viteza de 103 km/h, viteză maximă admisă de lege fiind de 100 de km/h, potrivit art. 49 pct.4 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002.
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța de fond a admis plângerea formulată de către petentul B. D. I., în contradictoriu cu intimata IPJ D. ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție . nr._ /28.05.2012 încheiat de intimata IPJ D.- S. Rutier, ca netemeinic și nelegal, fiind exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs I.P.J. D., solicitând modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria C. în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal, iar actul sancționator este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001. Astfel, prin mijloacele de probă depuse la instanța de fond a făcut dovada vinovăției petentului pentru săvârșirea contravenției însă instanța de fond în mod eronat a apreciat că deși din planșele foto rezultă că acesta a circulat cu viteza de 103 km/h, prin nemenționarea de către agentul constatator a numărului de înmatriculare al autovehiculului pe care era montat aparatul radar, nu a putut stabili dacă aparatul radar cu care a fost surprins autoturismul condus de petent este omologat și verificat metrologic.
Totodată, recurentul a invocat faptul că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, celui sancționat contravențional nu i se recunoaște – ab initio și în orice situație -, prezumția de nevinovăție, prin urmare agentul constatator nu era obligat – prin efectul garanțiilor art. 6 din CEDO -, să aplice în sens negativ marja de eroare prevăzută de norma de metrologie NML 021-05/23.11.2005. Astfel, una din limitele până la care trebuie să funcționeze prezumția de nevinovăție trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator – iar în situația în care fapta contravențională este constatată prin alte mijloace, prezumția nu își găsește rațiunea.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt menționate în cuprinsul său, iar măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală.
În drept, își întemeiază motivele de recurs pe prevederile art. 3041 C.pr.civ., și ale O.G. 2/2001.
În baza art.242 alin.2 C.pr.civ. solicită judecare cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ, tribunalul apreciază ca fiind fondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/intimat de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Intimatului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Astfel, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
Mențiunile cuprinse în procesul-verbal și probele depuse de intimat se coroborează, din fotografiile video-radar depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultând că în data de 28.05.2012, ora 17:34, petentul a condus pe DN6 km 237-600, autoturismul marca NISSAN, înmatriculat sub numărul_, cu viteza de 103 km./h., în condițiile în care limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv era de 50km/h, viteză înregistrată de aparatul radar marca "Autovision", montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ ., fiind astfel respectate prevederile pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)".
Sub acest aspect, nu poate fi reținută concluzia instanței că limita de viteză era 100 km/h, în condițiile în care din adresele depuse la dosar de CNADNR S.A (fila 72 din dosarul de fond și de IPJ Doloj-SPR (fila 12) rezultă că limita maximă pe sectorul de drum unde a fost depistat în trafic petentul este de 50 km/h, reținerea instanței de fond neavând nici un suport probator.
Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent I P J D. - S. RUTIER împotriva sentinței civile nr.1324 din 25.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat B. D. I..
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, G. P. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, C. P. |
Red.G V/24.05.2013
Jud fond.C C
Tehn C.P. 2 ex
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 6696/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 6870/2013. Tribunalul... → |
|---|
