Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 05/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 748/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 466/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent F. O. A. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2102 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța reține cauza în stare de judecată pe excepția nemotivării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 05.11.2102 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul F. O. A., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.12.2011 de către un agent constatator din cadrul IPJ D.- Biroul Rutier, petentul F. O. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 cu amendă in cuantum de 603 lei.
S-a constatat că, la data anterior menționată, la ora 1526 , petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_ pe . Marlorex, din direcția C.- Filiași cu viteza de 108 Km/oră, viteză înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala_ .
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că acesta a fost de față la întocmirea procesului-verbal, dar a refuzat semnarea actului sancționator.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, neputând fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
În cauza pendinte, deși procesul-verbal nu a fost redactat in prezența martorului S. M. D., semnatar al actului sancționator( aspect relevat de depoziția acestui martor), astfel încât acesta nu este in măsură să confirme că petentul a refuzat semnarea actului constatator al contravenției, instanța reține că petentul a recunoscut in cuprinsul plângerii contravenționale că a refuzat semnarea actului sancționator, astfel încât nu poate invoca producerea unei vătămări care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, astfel cum rezultă din dispoz. art. 19 alin.1 din OG 2/2001, ceea ce atestă martorul este că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat in prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față, ori nu a vrut sau nu a putut să semneze procesul-verbal, iar nu aspecte cu privire la împrejurările relevante ale săvârșirii contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situațieI de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza N. G. c. României, hot. din 3 april. 2012, cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 603 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Din întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia. Astfel, petentului i-a fost încuviințată proba testimonială, acesta nu a indicat numele și adresa martorului, făcând astfel imposibilă administrarea acestei probe.
Astfel, instanța reține că, potrivit dispoz. art. 129 alin.1 C. pr. civ., părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să indeplinească actele de procedură in condițiile, ordinea și termenele prevăzute de lege sau stabilite de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispoz. art. 723 alin.1 C. pr. civ., precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței in poziția procesuală a uneia dintre părți și in apărarea intereselor acesteia și, de asemenea, nu poate înlocui implicarea părții in exercitarea propriilor obligații, neputându-se impune pe fondul unei atitudini de pasivitate a reclamantului.
Mai mult, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului, respectiv faptul că a circulat cu viteza de 108 km/h in localitate rezultă din coroborarea constatărilor personale ale agentului de poliție, funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu imaginile obținute de aparatul radar, așa încât nu există nici o îndoială asupra comiterii faptei contravenționale.
Față de cele expuse, având in vedere și faptul că aparatul radar montat pe autospeciala_, este verificat metrologic și, de asemenea, omologat să efectueze înregistrări atât in regim staționar, cat și in regim de deplasare, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/10.02.2011, instanța reține că vinovăția petentului este astfel dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Contestatorul nu a dovedit in condițiile art. 105 al 2 rap. la art. 108 al 3 C. nici vătămarea suferită ca urmare a întocmirii procesului-verbal in alt formular decât cel prevăzut in anexa 1D la HG 1391/2006, astfel încat susținerile petentului cu privire la acest aspect apar ca nefondate.
Conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
De asemenea, dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 stipulează că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, instanța apreciază că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol al faptelor săvârșite, depășirea vitezei legale prezentând un pericol social relativ ridicat, astfel că nu se impune reindividualizarea acestor sancțiuni.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, in temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul F. O. A., fără a indica însă motivele pe care se sprijină declarația recursului.
Având în vedere acest aspect, precum și faptul că instanța de recurs nu a identificat motive de ordine publică care pot fi invocate din oficiu, în temeiul art.306 alin.1 C.p.civ., tribunalul va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurent F. O. A., împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2102 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I P J D., ca nemotivat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. P. |
Red.M.P/ 29.04.2103; jud fond.A P
Tehn C.P. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 1503/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5187/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
