Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1678/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1678/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 31951/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 613/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul T. A. împotriva sentinței civile nr. 1678/30.01.2103 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității formulării recursului – invocată de intimată prin întâmpinare.
Recurentul T. A. solicită respingerea excepției și, pe fond, admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1678/30.01.2103, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul T. A. împotriva procesului verbal ., nr._/08.11.2010 - în contradictoriu cu intimatul I.P.J D. -, ca fiind tardiv formulată.
În motivarea acestei Sentințe instanța de fond a învederat faptul că, în data de 18.07.2012, s-a înregistrat - sub nr._/215/2012 -, plângerea contravențională formulată de pe petentul T. A. împotriva proceselor-verbale ., nr._/10.03.2012, . nr._/24.02.2012, . nr._/18.01.2011, . nr._/23.01.2011, . nr._/14.01.2011, . nr._/23.10.2011, . nr._/22.10.2011, . nr._/08.11.2010, . nr._/19.05.2009, . nr._/13.11.2008, . nr._/22.10.2008, . nr._/12.11.2007 și . nr._/22.11.2007 și AP nr._/27.02.2012 – toate actele de contravenție fiind întocmite de I.P.J. D. – Poliția Malu M..
Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2012, prima instanță a dispus disjungerea plângerilor contravenționale formulate.
Judecătoria C. a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/08.11.2010, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991. S-a reținut în sarcina sa faptul că a solicitat prezența organelor de poliție fără motiv, adresând cuvinte și expresii jignitoare la adresa acestora.
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Dar, pentru analizarea plângerii contravenționale trebuie pornit, conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, de la data formulării plângerii contravenționale care, potrivit art. 31, trebuie formulată în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție, sau data când acesta a fost comunicat contravenientului, în cazul în care acesta nu a fost prezent la încheierea acestuia sau a refuzat să semneze.
Procesul-verbal de contravenție contestat s-a încheiat în data de 08.11.2010, agentul constatator menționând faptul că, contravenientul a refuzat să semneze și nicio persoană prezentă nu a acceptat calitatea de martor, iar procesul-verbal de contravenție contestat a fost comunicat la 08.11.2010.
Petentul a formulat plângere contravențională la data de 18.07.2012, deci cu mult peste termenul legal, fără să precizeze motivul pentru care nu a formulat plângerea contravențională în termen.
Repunerea în termen reprezintă o posibilitate acordată de lege, respectiv dispozițiile art. 103 din codul de procedură civilă pentru partea care nu a exercitat un drept procedural, de a împiedica intervenirea decăderii, dacă dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să efectueze actul de procedură.
În acest caz, al dovedirii împiedicării dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
În speță, petentul nu a făcut dovada împiedicării, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, de a formula plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție contestat, astfel că instanța de fond a respins cererea de repunere în termen, precum și plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. A., solicitând modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță - în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de contestate a procesului verbal, a admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că Judecătoria C. a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 și art. 27 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atunci când a apreciat că procedura de comunicare a actului sancționator a fost valabil îndeplinită - procesul verbal fiind comunicat subsemnatului în termen de 30 de zile de la data emiterii sale -, în condițiile în care, din adresa Primăriei Malu M. rezultă că actul de contravenție a fost comunicat la data de 12.07.2012 - respectiv după aproape 2 ani de la data întocmirii.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001, recurentul apreciază că executarea sancțiunilor dispuse împotriva sa este prescrisă, astfel încât se impune anularea actului.
De asemenea, dat fiind că, în cuprinsul procesului-verbal ., nr._/08.11.2011, se menționează că recurentul ar fi refuzat primirea actului, agentul constatator avea obligația de a i-l comunica în conformitate cu prevederile art. 27 din O.G. 2/2001 - respectiv prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin afișare la domiciliu, în acest din urmă caz operațiunea urmând a fi consemnată într-un proces verbal semnat d cel puțin un martor..
Totodată, recurentul a pretins că prima instanță a interpretat incorect și dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă, atunci când a apreciat că nu a fost adusă dovada împiedicării de a formula în termenul legal plângere contravențională – ceea ce justifica admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a plângerii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 și art. 304, pct. 9 C.pr.civ.
Pentru termenul de judecată din data de 24.05.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 61/1991.
Analizând excepția invocată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Recurentul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei de săvârșire în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, reglementată de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Conform disp. art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului".
Potrivit prevederilor alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 61/1991 – alineat introdus prin Legea 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -, "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă".
Legea 202/2010 a intrat în vigoare la data de 26.11.2010, astfel încât, de la momentul respectiv, toate hotărârile pronunțate de Judecătorii în materia plângerilor contravenționale îndreptate împotriva proceselor verbale prin care au fost sancționate încălcări ale prevederilor Legii nr. 61/1991 sunt irevocabile, nemaifiind posibil a fi exercitată calea de atac a recursului împotriva acelor hotărâri.
În consecință, sentința civilă nr. 1678/30.01.2013 a Judecătoriei C. trebuie considerată definitivă și irevocabilă la momentul pronunțării – chiar dacă, dispozitivul hotărârii, instanța de fond a menționat, în mod eronat, că împotriva respectivei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului .
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă excepția invocată și, prin urmare, va fi respins recursul formulat ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de reclamantul T. A. împotriva sentinței civile nr. 1678/30.01.2103 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., ca fiind inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Mai 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./14.06.2013/Jud. fond D. S.
Tehnored. M.G./2 ex./
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2554/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 8863/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
