Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1756/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1756/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2219/304/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 336/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent R. D. P. împotriva sentinței civile nr. 1756 din 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea de amânare depusă de recurent pentru angajare apărător.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent, față de data formulării recursului 03.01.2103 și data primirii citației 06.02.2013, recurenta având destul timp pentru pregătirea apărării, precum și faptul că nu sunt invocate și dovedite motive justificative în temeiul art.156 C.pr.civ., după care reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând;
Prin sentința civilă nr. 1756 din 19.11.2012 Judecătoria S. a respins plângerea formulată de petentul R. D.-P., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Secția nr. 13 Poliția S. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 25.08.2012.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit de I.P.J. D. – Secția nr. 14 Poliția S., în data de 25.08.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 24.08.2012, „Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a solicitat intervenția organelor de poliție prin SNUAU 112, fără a avea un motiv întemeiat”, încălcând astfel prevederile art. 32 alin. 1 lit. a din OG nr. 34/2008.
Instanța reține că, potrivit art. 32 alin. 1 lit. a din OG nr. 34/2008, „Constituie contravenție… a) apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112” și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la motivele de nulitate invocate de către petent, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiată având în vedere faptul că sancțiunea a fost aplicată a doua zi, deci în lipsa petentului contravenient, iar confirmarea acestui lucru de un martor asistent era o condiție pur formală, care nu poate duce la nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Având în vedere aceasta, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal contestat este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
D. fiind că procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrară și ținând seama de faptul că petentul nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a-și susține plângerea contravențională formulată, văzând și dispozițiile art. 1169 C.civ., potrivit cărora, "Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească", precum și ale art. 1170 C.civ., potrivit cărora "Dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ", instanța de fond a apreciat plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul R. D. P., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare arată că în mod nelegal instanța de fond l-a decăzut din dreptul de a administra proba testimonială, probă pe care a solicitat-o în plângerea formulată și a precizat numele și domiciliul martorului, fiind încălcate disp. art.186 C.p.civ. Arată că nu a putut prezenta martorul deoarece acesta a refuzat să se prezinte fără citație.
Apreciază că instanța de fond avea obligația să suspende cauza potrivit art.242 C.p.civ., având în vedere că nu a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 13.02.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Deși actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, persoana sancționată are posibilitatea de a administra probe pentru a încerca să răstoarne această prezumție și a demonstra că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității.
Pentru a asigura dreptul la apărare și un proces echitabil părților, se impune ca acest drept – de a combate cele reținute de agentul constatator într-un act de contravenție -, să poată fi exercitat în mod efectiv, și nu doar formal.
În cauză, instanța de fond a dispus, la termenul de judecată din 19.11.2012, decăderea petentului din proba testimonială încuviințată la termenul din 22.10.2012, întrucât nu a prezentat martorul P. G. în vederea audierii.
Decăderea din probă este o sancțiune aplicată părții care, din neglijență sau cu scopul de a tergiversa judecata, nu depune diligenta necesară pentru administrarea unor probe încuviințate de instanță la cererea sa.
Dispozițiile art. 112 din C.pr.civ., instituie obligația pentru reclamant, atunci când cere dovada cu martori, să arate numele si locuința martorilor iar art. 186 alin 1 stabilesc ca, atunci când instanța a încuviințat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propus prin cerere si întâmpinare.
În speță, recurentul/petent și-a îndeplinit obligația stabilită de dispozițiile legale indicând prin chiar cererea de chemare în judecată numele și adresa martorului respectiv P. G. domiciliat în comuna Lipovu, .> Sancțiunea decăderii recurentului/petent din proba testimonială încuviințată, a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate întrucât dispozițiile Codului de procedură civilă nu prevăd obligativitatea prezentării martorului în instanță de către parte, ci dispozițiile art. 112 C.pr.civ., instituie în sarcina părții ce solicita administrarea probei testimoniale, sub sancțiunea decăderii, obligația de a indica numele și adresa martorului, obligație ce a fost îndeplinită de către recurent.
În consecință, dispozițiile art. 186 alin. 1 C.pr.civ. și art. 33 alin. 1 din O.G 2/2001, impun instanței să-l citeze și să-l audieze pe martorul menționat în cuprinsul plângerii în vederea unei juste soluționări a plângerii contravenționale.
D. fiind că, în cadrul recursului, instanța de control nu poate proceda la audierea martorului anterior menționat, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi casată sentința pronunțată de Judecătoria S. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să procedeze în rejudecare la citarea și audierea martorului propus de recurentul/petent și, în raport de ansamblul materialului probator administrat, să aprecieze asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent R. D. P., împotriva sentinței civile nr. 1756 din 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._,
în contradictoriu cu intimat I P J D..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, M. G. |
Red.E S/11.04.2013
jud fond.Gh.D
Tehn M.G. 2 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2013.... → |
|---|
