Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 09/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 9915/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 596/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I. N., împotriva sentinței civile nr._ din 09.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. D. pentru recurent I. N., lipsă fiind intimatul I P J D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av. C. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 09.11.2012, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul I. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din aprilie 2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul IPJ D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 lit. h din OUG 195/2002, cu amendă in cuantum de 280 lei.
S-a reținut că, la data de 25.04.2012, petentul a condus autoturismul Peugeot Partner cu nr._, pe DN 6 km. 209 + 400m și a efectuat depășirea autoturismului cu nr._, care circula în aceeași direcție, în zonă interzisă prin indicator.
În drept, potrivit disp. art. 120 lit. h și e din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, „Se interzice depășirea vehiculelor: pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje și în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";”
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2 /2001 – privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei. Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea unui martor care, potrivit declarației date în fața instanței, circula împreună cu petentul în autoturismul condus de acesta din urmă, după ce a fost luat "la ocazie".
Martorul audiat în cauză a declarat că petentul a depășit, într-adevăr, un autoturism, însă manevra de depășire a fost efectuată cu mult înainte de indicatorul ce restricționa depășirea.
Având a analiza valoarea probatorie a depoziției de martor, instanța va face aplicarea celor două principii fundamentale pentru evaluarea probelor testimoniale și anume, cel al sincerității martorului și cel al fidelității declarației, al reproducerii datelor cu privire la făptuitor și la împrejurările faptei.
Instanța, în cadrul operației de apreciere a probei testimoniale, făcând o atentă și completă analiză a depoziției martorului, în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției petentului și pentru a pronunța o sentință legală și temeinică, având în vedere și celelalte probe administrate, apreciază că mărturia acestuia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere, cu precădere, poziția petentului manifestată la momentul depistării sale în trafic, atunci când, astfel cum rezultă din actul sancționator, acesta și-a "justificat" practic conduita contravențională, arătând că "se grăbea pentru a ajunge la spital pentru a lăsa medicamente…".
De asemenea, în cuprinsul plângerii cu care a sesizat instanța, petentul nu a făcut vorbire de circumstanțele relatate de martor, în sensul că "ar fi depășit, într-adevăr, un autoturism, însă manevra de depășire a fost efectuată cu mult înainte de indicatorul ce restricționa depășirea". Singurele împrejurări învederate de petent prin plângere au fost acelea că "pe acel tronson, se circula fluent pe ambele sensuri", că nu existau marcaje cu linie continuă și nici indicatoare "cu depășirea interzisă" și că se efectuau lucrări de extindere și asfaltare a șoselei.
În funcție de elementele pe care s-a întemeiat petentul în cuprinsul plângerii și de poziția acestuia la momentul depistării sale în trafic, -care prin acea justificare că "se grăbea", echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii faptei-, instanța constată că depoziția martorului audiat în cauză nu poate fi reținută ca fiind corespunzătoare realității, devreme ce nu confirmă cele susținute chiar de către petent. Concret, petentul a susținut că nu existau "indicatoare cu depășirea interzisă în apropiere" și că "multe autoturisme au efectuat depășiri în acea zonă", pe când martorul a declarat că "era într-adevăr un indicator depășirea interzisă", dar că petentul ar fi efectuat depășirea "cu mult înainte de indicatorul ce restricționa depășirea."
Pe cale de consecință, observând depoziția martorului audiat în cauză, există presupunerea rezonabilă că mărturia acestuia este dată pro causa, în susținerea procesuală a petentului.
Așa fiind, depoziția martorului va fi înlăturată din ansamblul materialului probator, astfel încât ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța de fond a apreciat că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului –verbal de contravenție în cauză, nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat.
Așa fiind, fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I. N. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a ținut cont de depoziția martorului D. I. D., care a declarat că depășirea a fost efectuată de petent până la indicatorul c interzice această manevră, iar polițiștii se aflau la o distanță de 500-600 m, instanța de fond înlăturând declarația fără a corobora declarația cu datele prezentate în plângere și planșele foto.
Invocă nulitatea procesului verbal potrivit disp. art.16 din OG 2/2001, în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de lipsa unor mențiuni obligatorii, respectiv a datei întocmirii procesului verbal,
La data de 23.05.2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond precizând că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent. Recurentul invocă inexistența menționării datei întocmirii procesului verbal ceea ce ar atrage nerespectarea art.16/OG 2 /2001, însă analizând cuprinsul procesului verbal se constată că data întocmirii este menționată -04.2012, fapta fiind săvârșită la 25.04.2012 și dat fiind faptul că procesul verbal a fost semnat de contravenient este evident că data întocmirii procesului verbal este aceeași cu cea a săvârșirii faptei respectiv 25.04.2012.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a avut în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale.
În ceea ce privește proba testimonială, în mod corect nu a fost avută în vedere, întrucât este nesinceră, dată pro causa, din dorința de a susține poziția procesuală a petentului; prima instanță a argumentat această concluzie, arătând, pe de o parte, că declarația martorului nu se coroborează nici măcar cu susținerile petentului (petentul a susținut că nu existau "indicatoare cu depășirea interzisă în apropiere" și că "multe autoturisme au efectuat depășiri în acea zonă", pe când martorul a declarat că "era într-adevăr un indicator depășirea interzisă", dar că petentul ar fi efectuat depășirea "cu mult înainte de indicatorul ce restricționa depășirea." ).
Concluzia la care a ajuns instanța de fond, în privința sincerității martorului, a fost temeinic motivată.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul I. N., împotriva sentinței civile nr._ din 09.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red.M.I/ 18.06.2013 jud fond.A U
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 7856/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
